Cea mai proastă zi

Să zicem că vine şeful şi îţi spune că eşti un bou, nu ţi-ai făcut obiectivele, şi că trebuie să-ţi găseşti un loc de muncă. Colac peste pupăză şi maşina îţi este lovită în parcare, iar toate problemele parcă atunci vin năvală pe tine. Bineînţeles că eşti dat peste cap, este şi normal. Nimic nu-i bine, tot universul e împotriva ta. Ai muncit, ai tras cât ai putut, iar acum toate realizările îţi sunt şterse cu buretele. Ce-i de făcut?

Bre, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te culci. Laşi problemele la intrarea în dormitor, şi le iei la ieşire. Nu-i de ici de colo să poţi şi dormi, dar trebuie să te odihneşti un pic, iar somnul îţi face foarte bine.

Un lucru am învăţat din diversele probleme pe care le-am avut, că întotdeauna dracul nu-i aşa de negru precum pare la prima vedere. Trebuie să te obişnuieşti cu gândul că ai dat-o în bară şi să fii absolut convins că ai făcut tot ce se putea (chiar dacă nu-i aşa). Asta e, nu poţi schimba nimic din ce-ai făcut, iar liniştea minţii trebuie să fie tot ceea ce contează. Ţine minte că mai ai de tras până ajungi oale şi ulcele. Nu-i rău dacă ai pe cineva lângă tine care să te susţină şi să te îmbărbăteze, dar nu-i nici un bai dacă n-ai.

Cei mai mulţi o iau personal, intră în depresie, şi nu poţi să-i scuturi din starea în care sunt. Deprimarea e un lucru normal, prin care cu siguranţă vei trece, însă musai să faci ca acea stare să ţină cât mai puţin. Nu numai că nu ajută, dar strică într-o proporţie covârşitoare. Depresia seamănă cu o stare de frică continuă, cu singura deosebire că lipseşte şi încrederea în tine. Foarte mulţi oameni au o încredere în sine scăzută, iar felul în care se văd ţine foarte mult de felul în care sunt văzuţi de alţii. Acestor oameni le lipseşte identitatea proprie, şi atunci se identifică cu ceea ce fac, cu slujba, cu copiii, cu orice. Prin urmare, dacă au impresia că nu sunt bine văzuţi, sau dau peste o chestie cum e cea descrisă la începutul articolului, sunt pur şi simplu paralizaţi. Le lipseşte ceva, şi anume încrederea.

Încrederea se învaţă, la fel ca şi a-b-c-ul din şcoală. Când n-ai încredere în tine, nu poţi face nimic. Totul ţine de cum te vezi. Pentru cei ce nu ştiu, în momentul în care vine cineva şi-ţi spune că nu eşti bun, parcă îţi cade cerul în cap. Simţi o durere aproape fizică, şi nu-i deloc exclus să înceapă să te doară capul, să-ţi crească tensiunea sau să ai vreo cădere de glicemie. Te simţi respins, ca un paria, şi ai impresia că oriunde mergi oamenii te arată cu degetul şi râd de tine. E ca în acele vise în care ţii o cuvântare în chiloţi, în faţa tuturor oamenilor pe care îi stimezi. Nu râdeţi, că e teribil de nasol.

Ok, ai trecut prin toate astea, şi acuma te-a apucat o furie de zile mari. Ce-i de făcut? Scapă şi de furie. Scopul este să gândeşti logic. Pune deoparte tot ce e bine pentru tine, tot ce ai făcut bine, fă un inventar. Eşti sănătos? E lucrul cel mai important. Gândeşte-te că nici până acum nu sperai să ieşi la pensie din acelaşi job. Schimbă-ţi comportamentul. Găseşte-ţi o ocupaţie care să-ţi umple timpul liber. Orice te gândeai până acum că nu poţi face din cauza serviciului, fă acum. Linişteşte-te. Pune-ţi ca obiectiv găsirea unui loc de muncă. Lasă orice aşteptare deoparte, şi caută. Trimite cv-uri peste tot, chiar dacă în trecut ai fost refuzat. Nu lăsa piatră neîntoarsă. Cultivă-ţi imaginea. La bărbaţi pot să dau un sfat, la femei nu prea, că nu-s. Dacă eşti bărbat, analizează-ţi felul în care te mişti, felul cum vorbeşti, totul. Începe să vorbeşti mai puţin, şi cu o voce joasă. Nu zâmbi mult. Pari mai masculin astfel. Un bărbat care nu zâmbeşte prea mult dă senzaţia de putere. Uneori e bine să cultivi o faţă dură, încruntând sprâncenele fără să mişti restul feţei, adică să nu strângi şi din buze. De asemenea, o voce joasă e mai masculină, mai dură, iar dacă până acum vorbeai piţigăiat sau tare, învaţă-te să vorbeşti mai lent şi cu o voce rezonantă, joasă. Slăbeşte. Din slănini, nu din putere. Mişcă-te ca şi culturiştii, încet, şi cu palmele în spate. Când vorbeşti, gesticulează. Fă gesturi rotunde, largi. Dacă eşti tânăr, încearcă să-ţi laşi barbă. Dar nu una de căpitan de navă sau de călugăr, ci una mai simplă, care să-ţi încadreze faţa, şi neapărat s-o ţii îngrijită. Şi pentru numele lui iehova, nu încerca să-ţi laşi barbă dacă nu-ţi stă bine. Ar arăta precum şuviţa lui Băsescu, hilară. Încearcă să-ţi cultivi un fel de a vorbi, un fel de a te mişca, care să te reprezinte. Trebuie să laşi impresia de putere, de încredere. De tanc uman sub forma voinţei, încet dar cu inerţie. O să vezi că acea imagine pe care o vei vedea în oglindă îşi va face loc şi în subconştient şi vei căpăta încredere în tine. Învaţă comportamentul nonverbal. Trebuie ca în faţa potenţialilor angajatori să laşi impresia de încredere, de putere, fără a fi agresiv sau submisiv. Când stai în faţa recrutorilor, există un singur mod de a sta în picioare şi un singur mod de a sta aşezat. Când stai în picioare, nu-ţi lăsa greutatea pe un singur picior, ci stai cu ele paralele, distribuind greutatea pe ambele. Ţine ochii paraleli cu podeaua. Priveşte-i în ochi, dar nu prea mult. Ţine mâinile la vedere şi spatele drept. De fapt, exact aşa trebuie să stai tot timpul, nu numai la interviu. Ţine capul sus, nu privi în jos, cu spatele drept şi umerii spre spate. Scoate pieptul la înaintare. Când stai aşezat, nu sta picior peste picior, că-i extrem de simplu să greşeşti şi să adopţi o postură agresivă. Lasă-te pe spate şi stai cu spatele drept, iar când îi asculţi, lasă capul uşor spre unul dintre umeri, în lateral. Învaţă să-ţi stăpâneşti privirea. Trebuie să fii relaxat în tot ceea ce faci şi în acelaşi timp să nu pari rigid în mişcări sau agresiv.