Te0r1a c0nsp1rat1e1

Ideea de libertate nu-i nouă, e veche. A apărut atunci când libertatea nu prea exista, iar oamenii au pus în vorbe ce-ar dori ei să fie, au discutat şi au schiţat cadrul general ce există şi astăzi. Au existat multe păreri de-a lungul timpului, oamenii cugetând mai mult decât am fi noi în stare acum. Ideea de fericire de asemenea a suferit schimbări, dar baza a rămas. Noi, oamenii moderni, nu suntem însă în stare să gândim prea mult, nici măcar la ceea ce am dori noi să existe. Ne-am crescut ritmul vieţii, tot mai mult, până am ajuns să fim dependenţi de comunicare, dependenţi de tot felul de obiecte gen telefon sau televizor. Problema e că televizorul tâmpeşte. Da, e corect. La fel ca un ziar. Ne răpeşte gândirea, ne hrăneşte cu forţa idei şi informaţii fără a ne oferi posibilitatea să acceptăm sau nu. Şi nu tâmpeşte neapărat prin ceea ce ne spune, ci prin însăşi existenţa sa. Orice mod de transmitere a informaţiei sub formă unidirecţională nu-i tocmai comunicare.

Pe vremuri, înainte de ziare şi televizoare, pentru a afla ceva trebuia să comunici, să pui întrebări şi să afli răspunsuri. Oamenii aveau posibilitatea, prin faptul că întrebau, să afle mult mai mult adevăr despre lucruri decât putem noi afla acum. Mă refer la adevărul despre conţinutul mesajului. Cu cât aflăm mai mult, cu atât înţelegem mai puţin. Oricine poate acum să consulte o Wikipedia, un Google, şi să afle ceva. Dar acel ceva poate să fie un mesaj eronat, uneori chiar dacă la momentul la care a fost scris a fost corect. Timpul schimbă lucrurile, chiar radical. Totul se schimbă în timp. Oricine poate să afle ceva de la televizor sau dintr-un ziar, însă acel lucru aflat nu-i neapărat şi corect. Media are o întreagă istorie de mistificări şi falsificări, de la cele grosolane la cele foarte subtile. Iar prin modul de transmitere a informaţiei ne răpeşte posibilitatea de a pune întrebări, de a afla adevărul.

Spre exemplu, în ultimii 200 de ani am trăit o creştere a speranţei de viaţă de aproximativ 100%, de la 40 de ani ca medie la aproape 80 de ani. Doar datorită medicinei care a luat un avânt puternic. Cu toate astea, oamenii încă dau crezare şarlatanilor şi escrocilor, care le promit aceleaşi rezultate fără dezavantajele medicinei, şi aici mă refer la homeopaţi şi bioenergeticieni, deşi sunt mai mulţi care pot fi încadraţi în acea categorie. Totul pentru că reclamele la aceste produse şi servicii sunt omniprezente în media, iar oamenii nu ştiu să pună întrebări, sau n-au la cine să le pună. Dacă au de ales între o chestie probată, dar cu anumite dezavantaje, cum sunt majoritatea medicamentelor moderne, şi o chestie neprobată, teoretic „fără dezavantaje”, dar prezentă în media şi povestită din gură în gură, de către cunoscuţi, necunoscuţi şi foarte bine prezentată, o aleg pe a doua, pe motiv că „dacă doi îţi spun că eşti beat, mergi şi te culci”. Partea cea mai rea este că şi unii specialişti aleg să prezinte acea variantă, deşi au depus jurământul lui Hipocrate, iar bariera dintre ce-i probat, recunoscut şi abureala care generează efectul placebo se estompează în mintea oamenilor şi aproape că dispare. Totul datorită faptului că oamenii nu dispun de toate informaţiile şi nici nu au de unde să le afle. Orice sursă de informare luată ca atare, fără a o trece prin filtrul logicii, poate să dăuneze. Iar informaţiile pe care nu le poţi contesta – cum sunt cele care ne vin de la televizor, din ziare, etc – sunt informaţii unidirecţionale, care te asaltează fără să poţi schiţa vreun gest pentru a le opri, şi vrând nevrând anumite frânturi ţi se imprimă în memorie. Şi uite aşa, dacă nu stai să te gândeşti un pic, ajungi să crezi că praful de cartilaj de rechin îţi poate face bine la articulaţii, că există medicamente care îţi cresc generarea de celule stem care fac bine la organism (deşi asta-i o tâmpenie) sau că există medicamente naturiste, fără efecte secundare, împotriva cancerului. Asta în ciuda faptului că există medicamente probate, verificate şi răs-verificate, care fac exact asta, dar cu anumite efecte secundare mai mult sau mai puţin plăcute. Vrem sau nu, există boli pe care le putem trata, şi boli pe care încă nu le putem trata. Trebuie să ne împăcăm cu gândul, şi să ne trăim viaţa atâta cât putem şi cum putem mai bine. Păcat că aceste şarlatanii nu sunt scoase în afara legii, deşi sunt sigur că oamenii ar face mare scandal pe tema asta. Şi aşa se agită mulţi cu Codex Alimentarus (cred că l-am scris bine), deşi habar n-au ce înseamnă acesta, sau cu diversele teorii ale conspiraţiei care ocupă mai multe resurse decât vrem să ne închipuim. Avem atâtea resurse, atâtea posibilităţi, dar ni le ocupăm cu prostii, cu căutatul vinovaţilor chiar şi unde aceştia nu există.

Oameni buni, totul ţine de putinţă, dorinţă şi de voinţă. Dacă şi vrei, şi poţi şi ai şi posibilitatea, poţi ajunge din omul străzii un multimilionar. Există cazuri, nu chiar puţine, şi exemple de oameni care exact aşa şi-au trăit viaţa. Însă zarva străzii ne ajunge prin intermediul acestor mijloace de informare, ne înspăimântă şi ne răpeşte puţina logică ce o avem.

Bre, amintiţi-vă de ruga sfântului Francisc (întemeietorul ordinului franciscanilor): „Dă-mi doamne voinţa să accept lucrurile ce nu pot fi schimbate, puterea de a le schimba pe cele ce pot fi schimbate, şi mintea să le pot deosebi între ele”. Nu-s religios, dar nu mă uit la provenienţa unui sfat bun. Şi acest sfat e chiar extraordinar de bun.

Mai mult, fericirea şi libertatea sunt la îndemâna fiecăruia. Fiecare poate fi fericit cu ceea ce are, chiar dacă are puţin. Dar această frică impusă de media, de societate, ne face să punem răul înainte. Nu privim paharul că-i pe jumătate plin, ci ne enervăm pentru jumătatea care-i goală. Problema nu-i de gradul de credinţă din fiecare, sau de felul în care îl priveşte pe dumnezeul în care crede, problema e a societăţii. Problema adevărată suntem noi, şi inabilitatea noastră de a gândi logic, de a ne încrede în propriile puteri şi de a ne organiza deciziile. Noi suntem singurii care putem să descâlcim iţele vieţii în care ne scăldăm. Trebuie doar s-o vrem şi să acţionăm. Ia încercaţi să trăiţi o săptămână în care în fiecare zi de dimineaţă, de când vă treziţi şi până adormiţi, să vă impuneţi că o să fie o zi frumoasă, că sunteţi fericiţi şi că totul va merge bine, indiferent de ce spune sau face lumea. Lăsaţi televizorul stins, ziarele necitite, şi bucuraţi-vă de viaţă. Şi vedeţi cum e. Vă promit că va fi grozav.