Despre sanatate

Având în vedere postul precedent, aş vrea să vă zic câteva chestii. Ştiu că sondajul acela a fost făcut pe puţini oameni, dar cred că pe noi la nivel de ţară ne reprezintă. Cred cu tărie că 70% din români aleg medicina alternativă ca fiind cel puţin complementară medicinei alopate. Cu cine vorbesc despre orice problemă medicală, mă lovesc în cam 3 cazuri din 4 de acelaşi răspuns: „Ai încercat şi …?”. Unde „…” poate fi înlocuit cu chestii naturiste, homeopate, bioenergie şi tot felul de astfel de „terapii”.

Să discutăm un pic cadrul general. Nu contest faptul că există o serie de plante cu acţiuni terapeutice, şi nu vreau să elimin meritul acestora în tratamentul anumitor afecţiuni. Însă, aţi avut vreodată posibilitatea de a discuta cu medici de renume? Mă refer la cei recunoscuţi în ţară şi în străinătate, profesori universitari de renume internaţional? Toţi, fără îndoială, spun acelaşi lucru:

Există o serie de boli care încă scapă de sub controlul şi puterea oamenilor – bolile de natură genetică, hormonală, precum şi o serie de boli care nimeni nu ştie cum au apărut – şi care abia acum au început să fie catalogate. E corect. Dar peste 70% din bolile de care suferim noi, civilizaţia vestică, au trei cauze mari şi late: alimentaţia, modul de viaţă şi stresul. Cred că aici nu mai merită să continui, deoarece au fost prezentate pe larg în enşpe mii de articole de peste tot. Toţi sunt de acord aici. Iar principalele recomandări de prevenire a bolilor luate de doctorii vestici, nu vorbesc de unii cârpaci de la noi sau de la ei (că şi ăştia există, nu-i pădure fără uscături), se referă la ele şi la modul în care trebuie să le abordăm. Medicamentele se prescriu doar după ce acestea sunt epuizate, sau bolile sunt cronice. În rest, se încearcă prevenirea apariţiei bolilor. Prevenirea creşte speranţa de viaţă cu cel puţin 50%. La noi, dacă vezi un doctor care să spună aşa ceva, e raritate, la fel ca raritatea existenţei românilor care încearcă să prevină bolile în loc să le trateze după ce devin cronice sau ca raritatea românilor care fac ce le spune doctorul. Prima măsură luată de unii doctori de obicei e de genul: „Te doare? O scoatem…”. E şi normal atunci să nu ai încredere în doctori, nu? Îi băgăm în aceeaşi oală şi pe cei care chiar ştiu ce spun. Adică noi mergem la doctori doar atunci când nu mai putem, n-avem încredere în ei, iar ei preferă să ia măsura cea mai simplă în loc să ne arate ce şi cum, că tot nu-i ascultăm şi n-au încredere în noi. Bine acum, nu cred că există vreun român care să nu fi obţinut două diagnostice contradictorii de la doi doctori diferiţi pentru aceeaşi problemă, după cum nu cred că există vreun român la care să nu se fi întâmplat vreodată ca analizele făcute de două laboratoare diferite să se bată cap în cap. Dar nu-i asta problema.

Problema majoră la noi nu-i legată de cât de eficiente sunt medicamentele, sau altceva, ci de fapt, de încrederea acordată doctorilor. Nu ne încredem în doctori, şi preferăm să ascultăm pe alţii care ne spun că bolile nu sunt din cauza noastră, deşi doctorii sunt exact aceia de care trebuie să ascultăm. Iar aceşti doctori ne spun că de obicei noi suntem de vină. Alimentaţia şi modul de viaţă sunt cele ce ne îmbolnăvesc şi de care noi ne putem feri, că stresul e cam greu de anticipat şi de corectat.

Bun acum, homeopatia, bioenergia şi alte şarlatanii sunt chestii de care ar trebui să învăţăm să ne ferim încă din grădiniţă. E fapt dovedit, nu teorie. Faptul că există şi că se folosesc chiar şi de mii de ani nu înseamnă că sunt şi bune, sau că ne fac bine. De cele mai multe ori, sunt frecţie la picior de lemn. S-o punem altfel. De exemplu, faptul că există corupţie foarte răspândită în România, chiar de multă vreme, nu înseamnă că-i şi bine să existe. Nu putem justifica eficienţa sau eficacitatea unui lucru prin faptul că există, prin prisma tradiţiei „că aşa s-a făcut şi până acum”. E o tâmpenie.

Logica ne spune să trecem prin filtrul bunului simţ şi al gândirii critice orice ni se spune. Iar în cazul medicinei naturiste, sau alternative, ni se spune că se foloseşte cu succes de mii de ani. Bunul simţ şi istoria ne spune şi că de mii de ani speranţa de viaţă era ca medie 30-40 de ani. Ce naiba, ciuma neagră a omorât o treime din populaţia Europei în evul mediu. Abia acum, de maxim 50-100 de ani, de când a luat avânt medicina, am ajuns la o speranţă de viaţă de 70-80 de ani în ţările dezvoltate. Tot ca medie, pentru că nu putem prevedea excepţiile. Prin urmare, ce eficienţă ar putea avea un tratament urmat de mii de ani, dacă nu-ţi măreşte speranţa de viaţă? De ce au murit şi continuă să moară oamenii?

Penicilina, antibioticele, chestiile legate de îngrijirea rănilor, toate cele care au contribuit la creşterea speranţei de viaţă şi a sănătăţii sunt legate de medicina modernă, care evoluează continuu. În evul întunecat cam 2 din 3 copii mureau la naştere sau la scurt timp după naştere. Şi asta spune mult despre medicina de atunci. Sigur, mulţi dintre cei ce aleg terapiile alternative spun despre medicamente că nu-s eficiente în toate cazurile, şi au dreptate în această privinţă. Pentru că dacă am şti tot ce se poate şti despre corpul uman şi despre cum să-l tratăm, n-ar mai exista boli, şi n-ar mai exista nici homeopaţii. Medicina este o ştiinţă care se modifică continuu, care suportă îmbunătăţiri de la an la an, şi care îşi publică atât succesul cât şi eşecul. Care-i scuza la prostiile de care ziceam? Dacă homeopatia, produsele naturiste şi terapiile alternative gen acupunctură, gen bioenergie, etc, care îşi laudă calităţile şi gradul mare de succes în tratarea „tuturor” afecţiunilor cu – şi aici să ne ţinem bine – 0 efecte secundare, ar fi aşa de eficiente şi aşa de bune, de ce dau greş? De ce mai avem boli sau oameni bolnavi?

De fapt, toate aceste prostii nu au fost studiate şi verificate. Precum şi istoria a fost scrisă de învingători, aşa şi aceşti şarlatani şi-au publicat doar succesul nu şi eşecul. De altfel, ştim că există o chestie numită creier, pe care abia acum începem să-l înţelegem, care are un rol deosebit de important în vindecarea bolilor, şi o chestie foarte interesantă şi încă prea puţin înţeleasă care este efectul Placebo. Adică prin faptul că noi credem că un anumit lucru ne va vindeca, creierul accelerează vindecarea, ameliorând sau distrugând boli adesea crezute drept incurabile. Nu înţelegem cum anume funcţionează, dar există şi este eficient mai ales în reducerea durerii, dar şi în marea majoritate a afecţiunilor, în procente diferite. E cunoscut de toţi medicii, şi de toate firmele de medicamente. Statistic se cunoaşte şi cam la ce procent din oameni apare, deşi încă nu ştim de ce apare. Nu ştim la cine apare, dar ştim cu aproximaţie la câţi dintr-un anumit grup va apărea, uneori procentajul trecând de 30%. De fapt, e atât de important acest efect placebo, încât la stabilirea eficacităţii unui anumit medicament se compară cu rata statistică de apariţie a acestui efect. Dacă medicamentul trece de acest prag, înseamnă că-i eficient. Altfel, se consideră că e doar apă de ploaie şi nu se merită folosirea sa. Vă dau un exemplu, deosebit de grăitor. În reducerea durerii în cazul zgârieturilor la pielea de pe mâna stângă, efectul Placebo este eficient în 56% din cazuri. Beecher HK (1955). “The powerful placebo”. J Am Med Assoc 159 (17): 1602–6. PMID 13271123. Luat de pe wiki, dar cu link, citit şi tradus. Adică dacă te-ai zgâriat şi doctorul îţi dă o pilulă care zice că-i un analgezic puternic dar de fapt e o pilulă cu zahăr sau ceva asemănător, în 56% din cazuri oamenii spun că durerea dispare. Interesant, nu?

Şi atunci, “terapiile” astea alternative cu ce se laudă? Nu există nici un studiu serios, care să le dea câştig de cauză. Ba mai mult, se consideră de către oamenii de ştiinţă că homeopatia e de fapt o terapie placebo. Punct. Oamenii se vindecă sau simptomele lor se ameliorează datorită faptului că ei cred în asta. Nu toţi din cei ce cred asta se şi vindecă, ci doar un procentaj măricel din ei. Iar acest fapt nu poate fi legat de existenţa unui dumnezeu, sau în ce dumnezeu se crede. Are legătură cu starea emoţională şi cu o mulţime de alţi factori psihologici şi neurologici. Şi la fel, n-are nici o legătură cu ceea ce se ia. Adică placebo-ul poate fi o pilulă, o perfuzie cu ser fiziologic, un tratament, o terapie, orice, contează să crezi în eficacitatea sa. De aceea spun că aceste prostii menţionate mai sus (homeopatie, etc) sunt şarlatanii. Se iau astfel bani de la oameni pretinzând că te vindecă, deşi de fapt încrederea oamenilor este ceea ce vindecă. Sau nu. Oare ştiţi bancul următor?

Un orb, un surd şi un om în scaun cu rotile ajung la un lac despre care se spune că are proprietăţi vindecătoare. Intră orbul şi se scaldă, iar când iese, cade în genunchi şi strigă: „Dumnezeule, văd! Văd!”. Intră surdul şi se scaldă, iar când iese, strigă „Dumnezeule, aud! Aud!”. Intră şi omul cu tot cu scaun cu rotile, şi când iese, începe să strige: „Dumnezeule, am cauciucuri noi! Am cauciucuri noi!!”..

Încrederea oamenilor în medici se erodează continuu, parţial din cauza medicilor, parţial din cauza acestor „terapii alternative” care sunt promovate foarte agresiv, şi parţial din cauza lipsei de informare a oamenilor care sunt supuşi la dezinformări în fiecare zi. Ştiaţi că a existat un slogan prin anii 60 (cred) care spunea „tot mai mulţi doctori fumează Camel”? Sau prostiile de acum şi de altă dată, care spun că de fapt tutunul nu este nociv, sau că mâncarea din McDonalds e sănătoasă, etc etc… Toate astea au ca ţintă populaţia slab informată, care se încrede în ce i se spune fără să judece problema raţional sau să caute să afle mai multe. Cea mai mare problemă în prevenţia bolilor este legată de lipsa dorinţei de a recunoaşte că suntem răspunzători de corpul nostru, că multe din problemele pe care le avem sunt legate de felul în care noi înşine alegem să trăim. Noi alegem ce şi cât să mâncăm, câtă mişcare facem, cum şi cât evităm excesele. N-ar trebui să existe „nu mă pot abţine”, ci doar „nu vreau îndeajuns”. Doctorul doar tratează, nu previne. Prevenirea e sau ar trebui să fie treaba noastră, a fiecăruia. Ne temem de doctori, în loc să-i îmbrăţişăm şi să-i vizităm cât de des posibil pentru a preveni bolile. Şi atunci când îi vizităm, o facem de formă, că de fapt nu-i ascultăm, că nu ne convine ce ne spun. Câţi bolnavi de diabet cunoaştem care mănâncă pe ascuns câte o ciocolată, sau câţi bolnavi de boli cardiovasculare există care continuă să nu ţină regim şi să mănânce sărat? Aşa ca fapt divers. Eu unul am o groază de exemple numai din familie, ce să mai vorbesc de cunoscuţi. Prin urmare, dragilor, nu mai puneţi botul la tot ce se „marketează” pe piaţă, şi mergeţi la doctor cel puţin o dată pe an. La unul bun. Căutaţi unul, şi veţi găsi. Şi încercaţi să faceţi ce spune. Nu există lucruri materiale gratis, nici terapii fără efecte secundare, iar sănătatea, moderaţia şi prevenţia merg mână în mână, cu niţel efort. Să ne vedem sănătoşi.