O gluma adevarata

„Look but don’t touch. Touch, but don’t taste. Taste, don’t swallow.” – The devil’s advocate.

Avem o „economie” de piaţă. Nu capitalistă, ci de piaţă – cu imaginea unei ţaţe care strigă – Ia brânza neamule! – între doi masculi feroce cu faţă de urs şi un căţel care nici el nu ştie prea bine ce caută pe acolo numai că mirosul îl înnebuneşte de nu poate pleca, pe lângă rafturi cu pet-uri de Fanta în care teoretic există lapte smântânit cu adaos de apă de var pentru subţiere şi cu privirea la mormane de varză, ceapă, şi roşii olteneşti din Turcia. Ăştia suntem. Avem un program Prima Casă care trebuie să scoată din amorţire sectorul imobiliar, cu condiţii grozave de creditare, pe care nu le-am avut nici în perioada în care fiecare metru de teren se măsura nu în centimetri ci în euro, însă avem şi aici un şpil – şomajul creşte, salariile se reduc, iar cei ce vor să cumpere prin acest program musai să cumpere locuinţe din categoria energetică A, B sau C. Nu energie violetă, ci e vorba de acel certificat energetic teoretic amânat, mult hulit, dar care se aplică. Şi săraci şi pretenţioşi. Mai bine scriau negru pe alb că se pretează doar locuinţele care sunt înscrise în Anexa 1 (la ordonanţă) – urmând enumerarea. Dar asta-i prima şi singura măsură anticriză din România.

O, dar stai, că mai urmează ceva. Un nou împrumut. TB a enunţat că mai trebuie bani, dacă nu se taie salarii. Bre, cred că suntem singura ţară din Europa (toată, inclusiv parte din Rusia, şi neexcluzând Albania) în care guvernul susţine public dorinţa de a scăpa de criză trăgându-i şuturi în fund economiei. Ar fi premieră mondială, dacă n-ar fi fost primii care au aplicat mai sus enunţata măsură economiştii din Zimbabwe şi Somalia.

Cum ieşim din criză? Crescând consumul. Cum? Păi punem toate televiziunile, ziarele şi toţi politicienii să scoată anunţuri fataliste ba că-i criză, ba că e recesiune, ba că vor muri oamenii de foame, ba că vor fi impozitate pensiile, ba că vor da afară din sectorul public mii de oameni, că doar aşa pornim motoarele. Stai un pic… Să recitim… Ce?

Scoatem ţara din criză paralizând-o. Pentru că ştim că atunci când oamenii intră în panică doresc să consume cât mai mult. Sau nu?

E frumos? E necesar? Într-o ţară în care încă se ştie că factorul generator al cancerului este o bacterie, care se tratează în mod necesar cu tincturi de păducel şi ceai de tei, în care vaccinarea omoară oameni şi nu boala, şi mâncarea te poate omorî. Păsările sunt gripate, vacile sunt nebune, porcii mai au un pic şi evoluează într-o specie nouă necomestibilă, laptele expirat se repasteurizează şi ouăle provin din găini stresate cu claustrofobie, mai rămâne pâinea şi peştele – promovate gratuit şi împărţite de Biserică. Dar stai, că grâul e bun doar încolţit, porumbul e modificat genetic, iar peştele prăjit în unt cauzează un atac brusc de panică la ficat.

Dragilor, nu ştim să trăim. Recunosc, nici eu nu ştiu. Există chestii care ţin de educaţie, de creştere şi de oamenii din jur. Vremea urâtă dă depresie. Televizorul dă atacuri de panică. Mai nou şi filmele îndeamnă la sinucidere (vezi Avatar şi efectul său asupra românilor), că deh, viaţa de apoi e mai frumoasă. Stresul ucide.

Nu dragilor, nu-i un film horror, e viaţa noastră. Avem dreptul la fericire şi obligaţia de a o căuta prin orice mijloace. Trebuie să ne scuturăm de praf şi noroi, şi să vedem ce putem face pentru ca peştele să nu ne mai provoace atacuri de panică, şi să ne priască şi porcul şi viţelul. Numai că putem face asta doar prin schimbarea stilului de viaţă. Radical. Cum ne putem urni să-l schimbăm? Prin voinţă (ceea ce n-avem) şi/sau prin situaţii grave (pe care le avem) care se vor agrava. Aşadar nu vă speriaţi, politicienii vă vor binele. Chiar dacă înseamnă că vor distruge totul ca să-l obţină.