Integrare sau xenofobie?
Frica de străini (xenofobia) a fost după 1989 un adevărat cap de afiş în economia României. Nu ne vindem ţara, scria pe toate bannerele şi afişele, această propoziţie fiind scandată de toţi, de la opincă la vlădică. Nu că am şti ce să facem cu ţara dacă nu o vindem. Avem o ţară mare, frumoasă, şi mănoasă, păcat că-i locuită. Ne văităm că am vândut BCR, Petrom, şi altele. Cârtim pe toţi şi pe toate. Privim cu un ochi critic la străinii care vor să le cumpere, şi-i acuzăm de falsitate, de înrobire a spiritului neaoş românesc, de distrugere a naţiunii. Bun, să presupunem că nu vindem nimic la nimeni, nici un BCR, nici un Petrom, ce facem cu ele? Pe lângă faptul că noi vrem să fim în UE doar cu dreptul de liberă circulaţie, şi fără nici o obligaţie, fără vreo relaţie comercială cu vreo ţară străină, ce vrem noi de fapt?
Mit: Străinii vor să ne cumpere pe nimic.
Realitate: Străinii nu-s proşti, şi nu dau banii pe degeaba. Să presupunem că firma X are un viitor strălucit, dar acum este prost condusă, fără bani de investiţii care sunt necesare, cu o mulţime de personal care freacă menta. Are nevoie de eficienţă, de bani de investiţii, de know-how, de multe. Cine ar da un miliard de euro pe această firmă ştiind că mai trebuie să bage încă 500 de milioane de euro? Care-i valoarea de piaţă a firmei X? Cu cât ai mai puţini cumpărători, cu atât preţul scade. Dacă noi am fi băgat cei 500 de milioane de euro în investiţiile necesare, dacă am fi eficientizat forţa de muncă (inclusiv disponibilizări), dacă am fi adus oamenii pricepuţi să o conducă, probabil că am fi obţinut miliardul. Altfel, mă îndoiesc. Vedeţi cazul BCR. A crescut, şi s-a vândut la preţ record, de vreo 3-5 ori mai mare decât preţurile iniţiale vehiculate înainte cu vreo câţiva ani. Corect. Vedeţi acum şi cazul CEC. Logica străinului este să nu dai bani degeaba. Pentru că degeaba-i dai.
Mit: Străinii vor să ne subjuge, să ne transforme în consumatori şi să pună mâna pe toate resursele noastre, şi apoi?
Realitate: Apoi ce? Uităm evidentul. Suntem deja subjugaţi. De ai noştri. Suntem sclavi pe bani mult mai puţini decât mai dezvoltaţi. Toţi suntem sclavi. Vrei să nu mai fii sclav? Pune mâna şi vinde tot, renunţă la casă, la televizor, la telefon, la şcoală, la servici, la prieteni, la familie, la medici, la medicamente, şi cu banii ia-ţi un topor, undiţă, cuţite, şi du-te şi trăieşte în mijlocul pădurii. Felicitări, eşti liber, până te prinde pădurarul că tai lemne nemarcate sau că faci braconaj. Cât timp depinzi de bani, eşti sclav. De aceea se doreşte bogăţia, nu din evidentul înscris pe bancnote, nu din dorinţa de a dormi pe un pat plin cu bani (deşi poţi s-o faci), ci din perspectiva a ceea ce poţi să faci cu bogăţia, datorită puterii pe care o obţii. Puterea este urmărită de toţi, de la opincă la vlădică (mai ales la vlădică). Însă, contează la fel de mult ce faci cu puterea când o obţii. Poţi să faci lucruri bune, sau lucruri rele. După mine, singurul lucru care cu adevărat trebuie să fie asigurat de stat este cadrul legislativ care să împiedice abuzurile. Şi doar asta poate să împiedice lăcomia să nu degenereze. Progresul a apărut atunci când un om a încercat să-şi uşureze munca şi a identificat o metodă de a face ceva mai simplu sau mai repede decât până atunci. Sau când a dorit puterea. Lăcomia, dorinţa de a lenevi şi de a evita durerea au împins progresul mai departe decât a făcut-o vreun ideal nobil vreodată. Prin urmare, suntem deja subjugaţi, şi toate resursele nu sunt ale noastre, ci ale statului. Stat din care nu prea facem parte. Şi apoi?
Mit: Străinii ne vreau răul, şi doar noi, prin forţele noastre strămoşeşti, de la Ştefan cel Mare, de la Mihai Viteazul, de la Basarabi încoace, putem să îi oprim.
Realitate: Şi străinii „e” oameni. Ca şi fiecare din noi. Unii ne vor răul, alţii nu. Generalizarea strică. Aici avem parte de o clară fobie, adică de frică. Frica este iraţională, şi nu poate fi explicată sau învinsă raţional. Doar repetiţia şi educaţia pot transforma o fobie precum xenofobia în ceva uşor. Repetiţia în sensul de a ne repeta încercarea de a convinge subconştientul de contrarul fobiei. Educaţia în sensul propriu, de a ne şcoli copiii, adulţii şi bătrânii cu privire la prostia acelei fobii.
Mit: Ne putem descurca şi singuri, nu avem nevoie de nimeni. Suntem aici de 2000 de ani şi ne descurcăm. Şi alţii se descurcă singuri şi uite ce bine o fac.
Realitate: Da, cu descurcatul singuri într-adevăr există şi alţii, gen Coreea de Nord, Nigeria, Somalia, etc. Asta vreţi? Pentru că dacă nu vreţi sărăcie, foamete şi lipsire de drepturi, atunci nu ne putem descurca singuri. Libera trecere a apărut la fel ca şi comerţul liber. Eu am ceva ce tu îţi doreşti, tu ai ceva ce îmi doresc eu. Fie că-i vorba de un loc turistic, fie că-i vorba de un produs. Dacă tu nu-mi oferi nimic, eu de ce te-aş lăsa să-mi foloseşti bunul, când există alţii care doresc să-l folosească, şi care au ceva ce să-mi ofere. Agricultura noastră este de subzistenţă, bazându-se pe rugatul la dumnezeu să plouă, şi pe mila lui ăl de sus să se coacă, şi să nu dea boala. Industria se bazează doar pe forţa de muncă, pe motivul că-i ieftină, şi oricând se poate să apară ţări unde-i şi mai ieftină, şi ne mirăm de ce dispar locurile de muncă. Turismul nu există, că nu avem nevoie de alţii. Serviciile nici atât, din acelaşi motiv. Nu dragilor, nu ne putem descurca singuri. Nu ştim cum, şi nu vrem să învăţăm.
Aşadar, degeaba ne batem cu pumnii în piept, pentru că nu ne putem descurca singuri. Frica de străini nu-şi are rostul, ba chiar de străini avem nevoie, fie şi numai pentru un alt punct de vedere. Sunt de acord că atunci când şi ştim cum, şi vrem, şi şi putem să ne gospodărim eficient, atunci avem nevoie de firme autohtone puternice, de capital românesc şi de antreprenori români şcoliţi. Dar până atunci, degeaba ne văităm. Adevărul este, că nu vrem să ne trezim din amorţeală, nu vrem să învăţăm, şi nici nu vrem să facem ceva. Ăsta e adevărul. Şi-l ştiţi şi voi. Mă întreb oare, atunci, de ce nu simţim românofobie?
Reader Comments
Stim ce sa facem cu tara, nu-ti face d-ta mari griji. In primul rand sa nu vorbim fara rost aceasta pasareasca in care scrii Manchester si citesti Liverpool chiar daca e limba lui Shakespeare.Ne plac strainii, ii iubim, ne vindem tara, de fapt nu noi ci alesii nostrii sub a caror sclavie suntem in mod direct. Abia alesii nostrii au onoarea de a se afla sub sclavia directa a strainilor (subsidiaritate). Sa vina deci sa ia tot la un pret de nimic (ca sa fim buni europeni) sau gratis dar pa spaga totusi fiindca tradarea se plateste (tradarea lui Isus i-a adus lui Iuda 33 de arginti) dar nu stiu ce se mai poate inhata. Poate Rosia Montana, Baraganele, muntii, creerele natiunii etc. si se pot acapara chiar din ratiuni strategice (gen cuiul lui Pepelea) Si uite asa de la Decebal incoace tot dam si dam fie ca e vorba de Roma sau migratori(goti, huni, pecinegi, cumani,ostrogoti, longobarzi etc. ii numesc doar ca sa vezi si mata, cosmopolitul, ce avataruri inalte au cei in fata carora cu evlavie ne prosternam unii), fie ca’ de Stambul, Viena, Budapesta, Paris, Moscova. Acum e o problema: sunt si mai multi,si mai subtili. Dar vom gasi noi metoda, nici o grija. Sunt multi doar formal. Pentru ca acesti “straini” sunt doar satrapii milioanelor de straini aflati in corespondenta biunivoca cu mine, cu noi. Trebui doar ajutati sa constientizeze (Marx spunea ca o idee devine o forta atunci cand patrunde multimile). Trebuie separat binele de rau (disjunctata relativitatea terminologica). Iar Noua ordine mondiala arunca sageti otravite cam de mult. Una este aci. Aceasta ordine poate fi buna sau rea, depinde de unghiul de vedere.
Inchei optimist (nu o lua ca un afront) cu un fragment din “Doina” lui Eminescu (pe care cu caldura ti-l recomand intr’u agreabila lectura)
Cina-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia!
Si in final te informez ca “romanofobia” e si mai raspandita. Cu bine!
Faptul ca poezia e frumoasa, nu inseamna ca e si corecta. La fel cum un fizician genial poate sa se dovedeasca un prost poet. Nu are legatura. Cat despre sclavie, nu intelegi ca suntem toti sclavi? Si eu, si tu, si aia de ne conduc. Sclavii ideilor preconcepute, cutumelor, sclavii societatii de consum in care ne ducem vietile. Noua ordine mondiala nu exista. Este o abureala, o incercare de a pune ordinea in haos, de a gasi legaturi si coincidente acolo unde nu exista. Da, exista oameni foarte puternici, foarte bogati, la care puterea se traduce prin control. Dar nu trebuie sa generalizam si sa presupunem ca acestia controleaza tot. Cat despre romanofobie, nu cred ca ai inteles ce am vrut sa spun. Nu la straini era referirea, ca ei ar fi romanofobi, ci de noi, romanii.. Si nu, nu mi-ai oferit nici macar un argument logic in favoarea a “Stim ce sa facem cu tara, nu-ti face d-ta mari griji.” Wishfull thinking? (p.s. anumite chestii sunt mult mai placute in limba ce le-a dat nastere, decat in romaneste).
Nu cred ca la romanofobia strainilor s-a referit primul comentator, ci la romanofobia romanilor. Apoi, Eminescu era destul de priceput in ale politicii, poti arunca o privire pe articolele lui din ziarul ”Timpul” ca sa vezi acolo ochi critic format. Desigur, nu e cazul sa facem din Eminescu si sfant si inventator al masinii cu apa… dar nu l-as eticheta chiar neavenit in ale economiei si ale politicii. Dar, ca orice om modern, ridici spranceana cand auzi ca o persoana poate fi specialista in mai multe domenii, caci traim intr-un timp al unilateralilor. Apropos de fizicieni, un Wolfgang Pauli, un Albert Einstein, un Werner von Heisenberg, un Niels Bohr, toti au fost si niste filosofi destul de buni, care isi depaseau specialitatea de baza cu mult (Heisenberg canta chiar si foarte bine la pian, pe langa ca la fel ca si Pauli era toba de cultura filosofica). De fapt, majoritatea marilor personalitati dintr-un domeniu, contrar credintei populare unanime, au activa la inaltime in inca vreo doua-trei domenii. Pt. ca idealul omului care este cu adevarat de geniu, nesuportand ariditatea monovalentei, nu este altul decat acel”uomo universale”…
Una e sa faci comert, sa ai legaturi cu altii, turism etc. si alta e sa iti vinzi solul si subsolul tarii. Si mai conteaza si pe ce bani…. Ca vina principala este la noi la romani, asta e perfect adevarat si n-as incuraja fenomenul xenofobiei cum n-as indemna la lasarea garzii in jos. Liberalii interbelici aveau doua principii aparent contradictorii, dar complementare la o privire mai atenta: doctrina portilor deschise si politica ”Prin noi insine!” Deci, veniti baieti, cata vreme aveti ceva de spus si va intereseaza ceva de la noi, schimbam, colaboram, simtiti-va confortabil, dar nu uitati cine e proprietarul casei.
Noi ne-am ales conducatorii. Si tot noi ni i-am trimis la moarte pe cei care au fost mai buni. Dar nu suntem singurul popor de genul. Eu sunt multumit ca macar la noi masele n-au fost antrenate nici in fenome de genu’ ”ardeti vrajitoarea”, nici in deliruri in numele libertatii ca ”revolutia franceza”. Asa suntem noi romanii, calduti. Detestabil, cateodata. Folositor, alteori. Dar mai incolo, masele sunt mase, indiferent ca sunt romane sau vest-europene si inainte de a condamna poporul asta ca nu este un popor de elita, as fi mai ingaduitor cu el si l-as blama ca, de ceva vreme, nu a mai dat o elita reala (personalitati a mai dat, dar coagularea a lipsit).
“La fel cum un fizician genial poate sa se dovedeasca un prost poet.” Asta am scris. Poate. Nu cautam exceptii. Iar de Eminescu n-am spus decat ca poezia lui nu-i musai sa fie corecta. N-am enuntat nimic despre capacitatile lui politice si economice. Din intamplare, nu sunt de acord cu acea fraza din poezie.
Liberal sunt si eu. Doctrina liberala o ador. Insa nu se aplica la noi acum. Nu avem cu cine. Si nu consider ca i-am trimis la moarte pe cei mai buni. Ca nimeni nu merita sa moara, asta-i altceva, mai ales ca eu cred cu tarie in reeducare si reabilitare. Si sa stii ca revolutia franceza a pus bazele multor chestii, iar acel “Liberté, égalité, fraternité ou la mort” isi are radacinile in ea. Nu contest pierderile de vieti omenesti, insa a spune ca distrugerea monarhiei absolutiste care isi dovedise partea distrugatoare in Franta, limitarea averii bisericii si contributia la dezvoltarea democratiei, precum si raspandirea secularismului au fost un delir. Da, a existat un regim al terorii, insa au iesit multe lucruri bune de acolo…
Eh, la partea cu revolutia franceza ne situam pe pozitii diametral opuse. Pt. ca, zic eu , puterea regimului monarhic putea fi si altfel diminuata (a se vedea Anglia – cand zic asta ma refer la diminuarea puterii monarhiei in Anglia la vremea aceea, nu la anularea practica a monarhiei care exista azi), inclusiv, in caz de forta majora, prin inlocuirea dinastiei. In plus, in calitate de liberal ceva mai conservator (
) ), eu nu vad in r.f. atat un demers liberal cat unul de-a dreptul cu tenta socialista incipienta in distrugerea elitelor Frantei de catre iacobini prin inec, ghilotinare, impuscare. Uite, de ex. m-am saturat de aia care dau exemplul lui Bruno ca victima a Inchizitiei (eu il stimez pe signior Giordano, dar pe post de ce a fost, adica de reevaluator al cunostiintelor Antichitatii, nu de ce nu a fost, caci cred ca ar sari la loc in foc daca ar vedea ce fel de ignoranti il considera un martir al paradigmei moderne), dar uita pe un Lavoisier care ”a incasat-o” de la turbarea rev. franceze (pe care n-o prea vad cu ceva mai presus decat a rev. comuniste) – si zic de Lavoisier doar ca sa respect o simetrie: un alchimist si un chimist. Problema e ca in timp ce Inchizitia era profilata pe tarancute (nu ca am ceva cu ele, chiar imi plac tarancutele, spre deosebire de figuri dubioase gen Torquemada), rev. franceza era ‘’specializata” in matrasit intelectuali (bineinteles, in afara de cei ai lor).
Cu limitarea averii bisericesti sunt de acord mereu (long live Cuza!
) ), caci face un bine bisericii in cauza 
)
Depinde ce intelegi prin ”indragit” la Eminescu acolo si ce prin ‘’strain”. Pentru ca pozitia lui per total nu era una xenofoba cat pro-integrare a strainilor in societatea romaneasca (in timp ce aceasta nu era deloc gandita static, ci urmand niste transformari conform predispozitiilor ei si doar cu aplicatii usor compatibile imprumutate) . Sau cu alte cuvinte, in general mesajul lui pentru strainii care ramaneau aici era: ”adaptati-va sau plecati”. Nu avea chef nici el de ”forme” neadaptate ”fondului”. Intr-adevar destul de neinspirat citatul ales de primul comentator, in contextul in care spiritul epocii de atunci s-a dus, oricum, da, nu e tocmai o mostra de iubire crestina…
Eu scriu de pe o pozitie de ‘’studios” in istoria religiilor si de liberal mai old-school. Raportat la situatia actuala cred ca sunt chiar un conservator si tin sa spun ca nici ”batranii” conservatorilor, precum Edmund Burke nu-mi displac. Sa inteleg ca replica se doreste de pe o pozitie ateista/agnostica si neo-liberala/libertariana?
p.s. : Napoleon a fost si mai absolutist decat monarhia (cum sa te proclami Imparat de unul singur??, ce mai radeau aia prin Anglia de penibilul situatiei auto-investirii) si uite ce imagine are …mai ceva ca David Beckham
Bre, nu contest ce s-a intamplat in timpul Revolutiei franceze, nu contest dictatura lui Napoleon, nimic din astea. Ca daca am lua istoria, am putea vedea o multime de alte fapte la fel de reprobabile, si inainte de revolutia lor, si dupa. Contest etichetarea. Da, a fost nasol, se putea imbunatati, dar in contextul creat de propriile lor asteptari, mediul social, etc, asta a fost. Si a avut consecinte si consecinte bune. Putem discuta mult pe tema asta. Insa, discutia nu are treaba cu religia (acum). Discutia de fapt, din punct de vedere strict psihologic, politic si economic, este ca in loc sa ne cream o multime de avantaje, ne-am creat o multime de dezavantaje. Banii nu-i cream asa usor, si este o prostie sa crezi ca progresul se face din altruism (parerea mea). Atunci, in loc sa ne opunem progresului, ar fi trebuit (dupa mintea mea creata) sa-l adaptam. Si nu, strainii nu pot sa detina resursele subterane de interes national, eventual sa le exploateze sub forma de concesiune. Iar proprietatea privata nu are rost s-o discutam acum.
Revenind, mi-ar place sa iti cunosc parerea cu privire la capacitatea actuala a romanilor de a se administra singuri. In toate formele. Pentru ca eu am impresia ca ne lipseste aceasta capacitate.
Eh tocmai, eu as zice ca adevaratul progres se face din altruism. La noi la tara, acu ceva vreme (eheee), cand isi ridica badea Mihai o casa, punea tot satu’ mana si ii ridicau casa, fara sa se mai gandeasca la faptu’ ca poate badea Mihai n-o sa faca nici un copil care sa puna mana la ridicat casele copiiilor lor. Dar cum se facea, cum nu se facea, cand isi facea unu casa nu era lasat sa se chinuie singur sau doar el cu familia lui. Si asta ar fi fost un principiu bun de aplicat peste tot, doar ca mentalitatea asta a cam disparut in contextul aparitiei mentalitatii moderne (pe care eu as numi-o de sorginte protestanta, mai ales de subtip determinist-calivinist: bogatia e semn al celor carora Dumnezeu le este favorabil, cei damnati de Dumnezeu nu pot fi salvati de caritate, e bine sa fii arogant – si lenes, dupa o vreme – caci cel salvat nu mai poate fi damnat, cel damnat nu mai poate fi salvat, etc.)
Cand primesti o concesiune pe …doar 33 de ani…e ca si cum le-ai detine, mai ales in contextul in care sunt resurse pe cale de epuizare. In fine, aici conducatori prosti si aprobatori asijderea, din pacate.
Pai si eu am impresia ca, in general, ne lipseste aceasta capacitate. Da’ nu e mai firesc sa incercam sa ne dezvoltam capacitatea, decat sa le dam altora pe criteriul ”luati ma, s-administrati voi, ca eu nush ce sa fac cu ce mi-a lasat bunica, (da’ nu-i asa ca o sa fiti corecti cu dansele – resursele – ca is mostenire de familie/neam?)” ?
Nu dragule. Progresul nu s-a facut din altruism. S-a facut din lacomie, dorinta de putere si din frica. Altruismul este valabil doar in anumite cazuri speciale, apropos de medicina si alte cateva domenii tehnice (mai mult teoretice – gen fizica, matematica, etc). Desigur ca pot sa ma insel, insa consider ca:
)
- dorinta de a avea mai multi bani, de a controla banii au contribuit la formarea sistemelor financiare (inclusiv pentru ca trezoreriile regilor erau cam secatuite);
- dorinta de a avea mai multa putere, a contribuit la formarea razboaielor, iar mult din progresul tehnologic s-a bazat pe crearea de arme (inclusiv Leonardo da Vinci crea arme, sau individul cu punctul de sprijin
- frica de moarte a contribuit la progresul inregistrat in medicina, biologie, etc.
- lacomia a contribuit la industrializare (chiar cu pretul pierderii locurilor de munca a muncitorilor), inlocuind forta bruta cu masini si tehnologii de fabricatie care sa creasca productivitatea muncii – vezi wiki mass production.
- ego-ul propriu, dorinta de a fi faimos si de a se imbogati au stat la baza formarii majoritatii inventatorilor, nu altruismul.
Parere proprie: Altruismul este capacitatea, vointa si dorinta de a actiona intr-o anumita directie fara a te astepta la recompense de orice natura, uneori chiar in defavoarea ta. Iar acesta, cred eu, a aparut mai mult in razboi.
Si nu, nu cred ca faptul ca intreg satul contribuia la bunastarea indivizilor din sat se numeste progres. Doar, intr-o anumita masura, comunism foarte simplificat.
Si da, sunt foarte de acord cu afirmatia:
“Da’ nu e mai firesc sa incercam sa ne dezvoltam capacitatea, decat sa le dam altora pe criteriul ”luati ma, s-administrati voi, ca eu nush ce sa fac cu ce mi-a lasat bunica, (da’ nu-i asa ca o sa fiti corecti cu dansele – resursele – ca is mostenire de familie/neam?)” ?”
vezi ultima fraza din post:
“Sunt de acord că atunci când şi ştim cum, şi vrem, şi şi putem să ne gospodărim eficient, atunci avem nevoie de firme autohtone puternice, de capital românesc şi de antreprenori români şcoliţi. Dar până atunci, degeaba ne văităm. Adevărul este, că nu vrem să ne trezim din amorţeală, nu vrem să învăţăm, şi nici nu vrem să facem ceva.”
”Progresul nu s-a facut din altruism. S-a facut din lacomie, dorinta de putere si din frica.” Tu m’excuses, acela nu este progres, e inceputul sfarsitului, daca e lasat sa continue la acelasi nivel.
”Altruismul este valabil doar in anumite cazuri speciale, apropos de medicina si alte cateva domenii tehnice (mai mult teoretice – gen fizica, matematica, etc).” Ei, vezi ca te apropii. Nici in medicina, unde prin excelenta ar trebui sa domine vocatia si altruismul, nu mai domina spiritul firesc, ci s-a strecurat acea mentalitate impregnata de lacomie, care, continand ceea ce contine, nu lasa nici un domeniu sa-i scape. Si despre domeniile teoretice, cand nu or sa mai fie cercetatori – in care geniul atrage firesc o oarecare naivitate – ale caror descoperiri sa fie folosite de ex. in domeniul simulacrului, caci azi cumperi mai mult reclama decat produsul, in detrimentul unei implementari in vederea cresterii calitatii produselor cu adevarat utile (bine, la partea cu utilul, ar trebui si o reala pedagogie a maselor, dar cand elanul iti e dat de lacomie, cum sa faci asta? si te plangi pe urma ca apare un Marx care iti speculeaza in stil sofistic butoiul cu pulbere rezultat)
Trezoreriile regilor secatuira din cauza megalomaniei. O ruda apropiata a lacomiei…
”- dorinta de a avea mai multa putere, a contribuit la formarea razboaielor, iar mult din progresul tehnologic s-a bazat pe crearea de arme (inclusiv Leonardo da Vinci crea arme, sau individul cu punctul de sprijin )” Razboaiele au avut in trecut (iar in culturi ca cea japoneza, pana nu demult) o conotatie sacra mult mai pregnanta, in sensul ca razboaiele erau prilejuri initiatice, ca si timpul petrecut in Templu, fiind formatoare ale unui om mai apropiat de intelegerea naturii profunde a resorturilor universale si totodata asociate cu un sacrificiu uman voluntar – de aici si codurile de onoare. Perfectionarea armelor a dus la transformarea razboaielor in conflicte armate, in urma carora nu se formeaza oameni maturi, (nu doar capabili de reintegrare in societate, ci chiar capabili sa constituie exemple), ci mai degraba se formeaza campioni la apasat pe butoane, ca in jocurile pe calculator.
”- lacomia a contribuit la industrializare (chiar cu pretul pierderii locurilor de munca a muncitorilor), inlocuind forta bruta cu masini si tehnologii de fabricatie care sa creasca productivitatea muncii – vezi wiki mass production.” Era evident, dar punctez d-abia acum, ca nu avem aceeasi definitie a progresului (de aceea tineam sa si folosesc din postul precedent sintagma ”adevaratul progres”). Cand tu vorbesti de progres, vorbesti de progresul unei anumite laturi. Cand eu vorbesc de progres, vorbesc de progres integral, pentru mine + 5 la atack si -3 la defense nu este progres fata de +2 la atack si +1 la defense (app. de jocuri pe calculator). Ba chiar, daca tragi linia, rezulta ca e regres, in ciuda atingerii unui record pe o anumita latura.
”- ego-ul propriu, dorinta de a fi faimos si de a se imbogati au stat la baza formarii majoritatii inventatorilor, nu altruismul.” Si cealalta minoritate a inventatorilor, nu era oare un exemplu mai bun de urmat? Si cu si fara legendele tesute in jurul lui, eu prefer un Tesla unui Edison…
”Parere proprie: Altruismul este capacitatea, vointa si dorinta de a actiona intr-o anumita directie fara a te astepta la recompense de orice natura, uneori chiar in defavoarea ta.” Pai, asa e, iar cand ceri mai putin din ceva, s-ar putea sa primesti mai mult. Sau nu. S-ar putea sa primesti cat iti trebuie din acel ceva…
”Si nu, nu cred ca faptul ca intreg satul contribuia la bunastarea indivizilor din sat se numeste progres. Doar, intr-o anumita masura, comunism foarte simplificat.” Eroare, monsieur. Acela nu e comunism, ca in comunism nu era intr-ajutorare de bunavoie (ci luat de la bogati si dat la saraci, pana sunt toti saracuti), in vederea progresului intregului sistem ( deci aici, o abordare holistica – fara nici o legatura cu comunismul, ca daca nici in lumea traditionala ceea ce ierarhiza ferm socialul nu era suma harniciei si a ingeniozitatii, apoi…) si a mentinerii autonomiei sale (nu trebuia nea Suciu sa se imprumute la camatarii din vale, ca sa isi faca o casa).
”Adevărul este, că nu vrem să ne trezim din amorţeală, nu vrem să învăţăm, şi nici nu vrem să facem ceva.”” Este posibil ca intr-adevar, o motivatie pentru romani sa o constituie invazia de ”exemple” straine in mediul propriu. Acesta ar fi insa mai mult un reflex, in spiritul comportamentului de masa, nu o constientizare, deci nu o invatare cu tinere de minte cu tot. Iar progres fara memorie, sa stii si tu ca nu exista, e invartire in cerc. Nu din cauza avansarii tehnologice, ci din cauza decaderii umane. Roma, desi extrem de ”progresata” fata de alte state ale Antichitatii, nu a decazut (previzibil, pentru istorici ca grecul Polybios care nici nu a prins sa ii vada apogeul) , bineinteles, din cauza tehnologiilor mult mai avansate, dar din cauza caderii in ditai extazu’ vecin cu utopia, in fata noilor facilitati.
De ce consideri ca e inceputul sfarsitului?
Ok, hai sa gandim altfel. Progresul inseamna imbunatatire, da? Pe una sau mai multe directii: social, tehnologic si filosofic. Tu discuti de progresul moral. De ce moral? Pentru ca tu echivalezi un proces cu o chestie etica, cand acel proces contine mai multe directii etica nefiind legata de el. Am mai scris despre moralitate si prin alte articole, pe care cu resursele pe care le am aici de unde scriu acum nu le pot gasi. Insa, moralitatea este subiectiva. Poate sa fie moral civic, moral religios sau moral din punct de vedere al libertatii, iar oamenii in general nu prea stiu pe care sa aleaga.
Sunt perfect de acord cu tine ca progresul fara memorie nu-i progres. Dai exemplul Romei, care dupa ce a progresat, a regresat. Corect. Ai dreptate. Insa eu ma refer la civilizatia umana per total.
Stii bine piramida nevoilor. Cat timp nevoile de baza nu sunt satisfacute, cam greu de cautat satisfacerea celorlalte, mai ales ca exista o chestie mult mai facila pentru acest lucru, chestie numita religie (de orice fel ar fi.
Bun. Eu spun ca dintr-un lucru rau – lacomie, egocentrism, nationalism, religie, etc, a iesit ceva bun, numit progres. E destul de greu sa cauti sa faci ceva mai bine, daca te complaci intr-o anumita situatie – vorba americana “If it ain’t broke, don’t fix it”.. De asta spuneam la articolul “Rautate” ca rautatea nu exista, ci e antiteza bunatatii. De ce sa imbunatatesti un lucru, daca acel lucru iti corespunde perfect nevoilor tale? Progresul a venit ca raspuns la nevoile umane, iar aceste nevoi sunt foarte interesant prezentate in piramida nevoilor – jos cele de baza, fiziologice, sus cele filosofice, de satisfacere a eu-lui, a curiozitatii.
Eu nu ma refer insa la progresul filosofic, ci si la restul progresului. Faptul ca noi, acum, avem anumite trasaturi morale (religioase chiar), determina multi oameni sa spuna ca ne indreptam spre prapastie. Nu putem judeca progresul doar din perspectiva asta. O inventie nu are caracteristici morale, depinde doar cum este folosita. Dinamita poate fi folosita pentru a omori oameni, sau pentru a le veni in ajutor (simplificarea muncii). Si alte exemple pot continua. Nu putem pune progresului o nota morala, deoarece depinde exclusiv de valorile morale existente la acea data. Putem doar sa vedem unde ne duce si sa judecam dupa aceea (adica post-eveniment, nu ante). Nu esti de acord?
Plus ca eu sunt de parere ca +3 attack e progres, iar -3 defense e regres.
Trecerea de la monarhie absolutista la democratie e progres social. Lucrarile lui Galilei, Einstein, Tesla, Hawkins, etc, sunt un progres tehnologic. Toate lucrarile filosofice care mai exista si sunt cunoscute, de la Platon la Paler, sau la cine or mai fi acum ca-mi scapa, sunt progres filosofic. Tot ce are ca rezultat un pas inainte in cunoastere sau aplicare este progres.
P.S. Apropos de Tesla, sunt un mare fan al lui, desi era un geniu, nu putea sa faca nimic daca nu era finantat de cei bogati, care urmareau un scop anume – bogatie. Plus ca nu a prea avut noroc. Doar acum, cand la savanti li se permite sa predea in universitati, sa acceseze o serie de grant-uri pentru cercetare, cand acestia sunt liberi de povara nevoilor fiziologice de baza, se poate ca acestia sa lucreze din altruism (desi o mare parte sunt motivati de ego). In trecut era aproape imposibil (desi nu spun ca nu ar fi existat unul sau doi).
A, si ce spuneam de comunism, nu ma refeream la cel propovaduit de Stalin sau Ceausescu – comunismul politic, ci la acel comunism initial, primitiv, care apare spre exemplu in manastirile crestine de la inceputul secolului, sau mai bine spus “early communism”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Communism
Ei, da’ eu nu ziceam deloc de stalinism si alte forme de comunism considerate eretice chiar de comunistii ”adevarati”… tipurile de societate de care spun nu au legatura cu marxismul, deci daca sunt denumite ca fiind comuniste este o denumire fortata, diferenta fiind una mare: in comunism se propovaduieste egalitatea claselor ca un lucru bun in sine, in crestinism sau unde vrei sa mai identifici asemenea forme (vezi doctrina aparigraha din cadrul scolii hinduse Samkhya), unde caritatea este scoasa in evidenta nu atat ca ceva care face bine celui primeste cat celui care da, care este invitat sa nu confunde ceea ce are cu ceea ce este, nu exista ideea de egalitate a claselor ca lucru bun in sine – o tendinta catre o apropiere a averilor, poate fi cel mult o consecinta; celui care nu are nu i se spune defel ca i se cuvine surplusul bogatului, nu orice avere este nemeritata, aceasta este diferenta dintre ceea ce vor unii sa vada ca ”early communism” (ridicola denumirea, dar parca mai degraba conceptiile comuniste, dupa ce au pierdut vigoarea invidiei de clasa, isi cauta legitimitatea in citate din Biblie scoase din context) si marxism.
Nu discutam numai de progresul moral ci si de fundamentul moralitatii, o moralitate de sine statatoare poate dura cateva sute de ani, dar dupa ceva generatii toti ‘’stoicii” incep sa se intrebe: ”ba, da’ eu de ce imi reprim atatea, ca parca era ceva, dar am uitat?”
Conceptia lui Maslow e reductionista, sau ca sa ma exprim mai categoric, era depasita inca de la lansare. Aceasta nu inseamna ca nu este valabila pentru un anumit tip frecvent de oameni intr-un anumit sector de timp. Dar, ce te faci cu un yoghin vagabond (deci fara adapost) care colectioneaza manuscrise sau cu cei care aproape lipsiti de hrana (inclusiv cei in conditii de detentie din inchisorile anilor ‘50-’60) isi ‘’scriau” in gand mai intai operele de pus pe hartie dupa eliberare si eventual si le memorau unii altora pentru a exista mereu ”dubluri”?
Eu n-o sa-ti spun ca ego-ul nu creeaza lucruri care capata valoare pozitiva, pana la urma, deseori, ego-ul este cel care taraste omul in situatii in care se trezeste si isi da seama ca a inceput sa puna pe ”a avea” in locul lui ”a fi”. Deci da, exista un principiu in univers, pe care Goethe il incarna in Mephistopheles, cel care chestionat asupra naturii sale raspundea ca este: ” O parte dintru acea putere/Ce numai răul îl voieşte,/Însă mereu creează numai bine.” Dar acest principiu, nu poate fi niciodata acel ”finis” care ”coronat opus”, realizarea finala nu corespunde stadiului de Mephistopheles. Ce te faci insa cu celalata parte din acea putere, care numai raul il voieste si nu face mereu numai bine?
”Ok, hai sa gandim altfel. Progresul inseamna imbunatatire, da? Pe una sau mai multe directii: social, tehnologic si filosofic. Tu discuti de progresul moral. De ce moral? Pentru ca tu echivalezi un proces cu o chestie etica, cand acel proces contine mai multe directii etica nefiind legata de el.” Directiile de care vorbesti nu sunt toate situate pe acelasi plan, sunt unele dependente de altele, chiar daca aceasta dependenta nu se arata ca o reactie imediata de stopare, ci este un feedback elastic. Progresul filosofic de ex., la ora actuala e doar progresul unei mentalitati speculive, care progreseaza din cauza faptului ca omului nu ii mai sunt evidente anumite lucruri. Nu vreau sa aduc in discutie aici care lucruri cred ca sunt evidente si care nu. Ci altceva. Daca mai nimic nu mai e evident si mai tot e speculabil, oare este acesta progres, sau s-au pierdut niste ‘’simturi” si s-a dezvoltat o metoda? Cel mai generos diagnostic, mi s-ar parea o invartire in cer si nimic mai mult. Progresul tehnologic dureaza ce dureaza, dar daca nu are un progres etic pana la urma pe care sa se fundeze se auto-distruge. Dar si etica dupa cum spuneam, are nevoie de un fundament solid pe care sa se sprijine, de o viziune de ansamblu. ”Plus ca eu sunt de parere ca +3 attack e progres, iar -3 defense e regres.” Eu vorbeam de o comparatie intre doua sume de atack si defense… ”Trecerea de la monarhie absolutista la democratie e progres social.” Din punctul meu de vedere e o trecere de la o extrema la alta, daca prin societatea de azi, lipsita de criterii juste de selectie a elitelor, intelegi democratie (iar injustetea criteriilor cred ca se poate vedea in elitele – ”elitele”? – de azi, din ce in ce mai sarace, mai sterpe cand vine vorba de viziuni integraliste, interdisciplinare – dar cu pretentii cat universul, ce e drept …)
”Toate lucrarile filosofice care mai exista si sunt cunoscute, de la Platon la Paler, sau la cine or mai fi acum ca-mi scapa, sunt progres filosofic. Tot ce are ca rezultat un pas inainte in cunoastere sau aplicare este progres.” N-am nimic cu Paler, dar tu chiar compari pe Paler cu Platon? Poi eu as paria ca daca filosofii de peste 100 de ani vor mai vorbi de unul din ei doi, acela va fi Platon (si hai sa reduc multimea filosofilor la multimea ipoteticilor filosofi vorbitori de limba romana, ca sa nu iasa Octavian Paler dezavantajat fata de Platon). Poi eu as zice ca nu orice pas inainte in aplicare e progres ca stii cum se zice ” Un prost aruncă o piatră în baltă şi o sută de deştepţi nu pot s-o scoată”. Cat despre progresul cunoasterii …am mai spus…e doar progresul rafinamentului rationamentului speculativ cumulat cu pierderea unor adevaruri cu grad de self-evidence (nu spun acum care sunt acelea, dar ar trebui de gandit ca nihilismul filosofiei postmoderne a epuizat cam tot si totusi mai traim conform unor vechi tipare, ce e drept deseori purtand alte masti)
p.s.: Pai nu numai unul sau doi au existat, dar pe la curtile mult-hulitilor regi ai Evropei si prin universitatile medievale, era plin de oameni de stiinta imbogatiti pentru descoperiri teoretice si practice. Traiesti cu o impresie cam cliseica asupra istoriei antichitatii si a evului mediu, de aceea, excuse-moi, dai exemple gresite, chiar si atunci cand ai perfecta dreptate. Intr-o societate antica sau medievala, un savant sau un artist nu murea de foame (dar da, viata lui oscila intre un trai cel putin multumitor si pedeapsa cu moartea, pentru mai multa sau mai putina cutezanta in demersurile sale), era chiar foarte bine estimat. Am sa aleg intentionat un exemplu extremist, pentru a te familiariza oarecum cu o optica mai apropiata de un studiu solid de istorie asupra gandirii pre-moderne. Timur Lenk, acel fan Gingis-Han, obisnuia sa treaca prin ascutisul sabiei mai toata populatia unei cetati, intr-un demers care mai mult ca sigur nu se dorea vreo stopare a exploziei demografice. Totusi, aceasta nu se intampla chiar la cald, ci era vorba in mare, de o executie masiva cu sange rece, careia ii premergea o triere a populatiei. Printre putinii crutati si chiar sprijiniti apoi, erau artistii si savantii. Chiar daca Timur Lenk nu ii intelegea pe toti, respectul pentru aceste ingeniozitatea acestor oameni (nu neaparat pentru ceea ce creau) era imens. De altfel, aceasta abordare il caracteriza si pe Ghenghis-Han, care pe langa artisti si savanti (in frunte cu ingeniosii tehnicieni chinezi ai vremii) adunase la curtea sa si diversi ‘’specialisti metafizici”, ca sa le spun astfel, de la samani (mongoli, siberieni etc.) daoisti, confucianisti, buddhisti, musulmani (inclusiv sectanti), crestini (majoritatea nestorieni, ca restu’ erau cam ‘’speriosi”
) ) si altii, de a caror buna impacare se ingrijea mai rar personal (cred ca e lesne de inteles de ce 
) ), dar rolul mediator revenea sfetnicilor cei mai apropiati, ei insisi membri ai culturilor invinse ori aliate (asa cum era cazul chitaiului Yeh-Lu Ch’u-Ts’ai).
p.p.s: Daca tot discutam despre revolutia franceza, un moment de cotitura important, fara indoiala: ”Aceeasi observatie pare sa se aplice si revolutiei franceze. Intr-o scrisoare celebra, Friedrich Engels ii cauta cauzele in saracia maselor si in proasta distribuire a bogatiei nationale. Or, se pare ca Franta n-a cunoscut niciodata o prosperitate mai generala decat aceea care a precedat anul 1789 si chiar daca acest lucru ar fi cu adevarat discutabil nu ramane mai putin adevarat ca, revolutia a fost organizata de intelectuali, iar scopurile ei inainte de a fi de ordin economic erau ideologice. Intr-adevar ea trebuia sa fie o renovatio de ordin religios, cu implicatii in toate domeniile existentei sociale; altminteri nu s-ar explica cultul fiintei supremei si al zeitei ratiune si nici acele stranii modificari ale calendarului, ale formulelor de salut etc, care marcau sosirea unei noi ere.” (I.P. Culianu – ”Eros si Magie in Renastere) Deci, absolutismul, fie el si al unei ratiuni deificate, tot absolutism ramane. Alexis de Tocqueville avea o vorba despre societatea de dupa rev. franceza: ”Le nouveau Ancien Regime”.
Nu domnule. Pierdem esenta. Natura umana, este de un anumit fel. Psihologic vorbind. Iti respect parerea, insa faptul ca tu doresti sa fie asa nu inseamna ca e asa. Progresul s-a nascut din partea nasoala a firii umane. Asta-i adevarul, si o sa incerc sa il evidentiez in urmatorul post. Si eu cred in bunatate, in moralitate, in libertate si in fericire, insa indiferent de ce cred eu, progresul a aparut din nefericirea umana. Hai sa mutam discutia la urmatorul post care o sa apara, apropos de natura umana. Ca e important, cred eu.
A, si inca ceva. Eu nu sunt un istoric, nu sunt un specialist in istorie sau asa ceva. Acest post, ca si toate cele ce le-am scris sau le voi scrie, reflecta parerea mea – buna sau rea. Daca anumite informatii imi vor schimba parerea, fii sigur ca o public. Sunt doar un filosof de duminica, un istoric de hobby si un moralist inversunat. Nu toate odata, si nu neaparat in ordinea asta..