Începutul sfârşitului pentru ortodoxia română?

Începem cu ştirile, ca să prindem avânt.

http://www.basilica.ro/ro/stiri/catedrala_mantuirii_neamului_un_dar_al_tau_pentru_eternitate.html

„Biserica Ortodoxă Română doreşte ca cel târziu la începutul lunii august 2010, să fie demarate lucrările pentru edificarea efectivă a Catedralei Mântuirii Neamului, cu speranţa că, în timp de trei ani, până la sfârşitul anului 2013, această va fi construită şi acoperită (faza „la roşu”), iar apoi se va intra în faza de finisări şi dotare cu mobilier, pentru a fi târnosită în anul 2015. Prin Tema de proiectare s-a prevăzut ca dimensiunile Noii Catedrale să fie următoarele: 120 m lungime, 70 m lăţime şi 120 m înălţime, iar la slujbele religioase din interiorul Catedralei să poată participa împreună 5000 de persoane.”

“Costurile necesare pentru ridicarea noii catedrale sunt estimate la 400 de milioane de euro, o jumatate din suma urmand sa fie alocata pentru constructia la rosu, iar cealalta jumatate pentru lucrarile de finisaj, pictura, impodobirea lacasului si instalarea retelei electrice si incalzirii.”

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6899280-constructia-catedralei-mantuirii-neamului-incepe-august.htm

Interesant, nu? Câteva sute de milioane de euro, în timp ce populaţia începe să se simtă ca în război, cu foamea la uşă. Sute şi mii de locuri de muncă desfiinţate, reduceri de salarii şi pensii, toţi ştim ce se întâmplă în viaţa publică din România. Bun. Dar teoretic există şi activităţi filantropice, nu-i aşa ? Care să compenseze donaţiile, taxele şi tarifele preoţiei, şi construcţia de noi biserici. Iată ce spune raportul pe 2009:

“Activitatea social-filantropică a fost desfăşurată în Biserica Ortodoxă Română de 3167 persoane: 29 consilieri sociali, 33 inspectori eparhiali, 141 asistenţi sociali teologi, 273 persoane cu studii de specialitate, 56 lucrători sociali, 2192 voluntari şi membri ai comitetelor filantropice şi 443 din alte categorii de personal. În anul 2009 s-au înfiinţat 49 de instituţii de protecţie socială, ajungându-se la un total de 394 (88 aşezăminte pentru copii, 89 aşezăminte pentru vârstnici, 65 centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine şi brutării sociale, 25 centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoane fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane şi 9 grădiniţe şi centre educaţionale). De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 programe sociale) au beneficiat peste 629.459 de persoane, dintre care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilităţi, 333.882 persoane vârstnice şi 116.979 familii sărace. Pentru susţinerea acestor activităţi social-filantropice s-au cheltuit aproape 45.000.000 lei.”

http://www.basilica.ro/ro/comunicate/iactivitati_multiple_cu_bani_putinii_sinteza_activitatilor_bisericii_ortodoxe_romane_in_anul_2009.html

Cu bani puţini, asta scrie şi în titlul lor. Cât de puţini au fost, ia să vedem:

Patruzeci şi cinci milioane de lei, adică 10 milioane de euro şi un pic. Pare mult, nu? Ce înseamnă asta în medie per om? 71,49 lei per persoană. Într-un an întreg. După mine, e o cifră aruncată acolo, să se vadă ca număr de persoane ajutate, nu ca sumă folosită. Iar acei 400 de milioane de euro vehiculaţi ar putea fi folosiţi altfel, după mintea mea cea de pe urmă.

http://www.realitatea.net/averea-bisericii-ortodoxe-romane-depaseste-3-miliarde-de-euro_82189.html

Ar avea de unde? Da. Există ceva necontabilizat? Sigur. Iată:

http://www.presa.nu/economie/start-up-urile-bisericii-66.html

În 2007, BOR avea venituri de 90 de milioane de euro anual din donaţii şi activităţi comerciale; o avere de 3 miliarde de euro; o avere potenţială de 10 miliarde de euro luând în calcul proprietăţile (terenuri, păduri, imobile) şi piesele de tezaur revendicate. De la statul român se primesc anual aproximativ 42 de milioane de euro ca salarii.

“Un preot primeste aproximativ 50% din salariu de la stat, printr-o contributie alocata de la bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, unde respectivul primeste la intrarea in sistem de la un salariu de 100 euro net pana la 1.560 euro in cazul patriarhului, potrivit bugetului pe 2007. Restul salariului, preotul si-l completeaza din fondurile proprii ale bisericii.”

http://www.money.ro/temp-standard/preotii-primesc-de-la-stat-42-milioane-de-euro-pe-an.html

Însă conform declaraţiilor proprii, “Sectorul economic-financiar a înregistrat în anul 2009 venituri în valoare de 56.796.508 lei şi cheltuieli în valoare de 56.541.496 lei, rezultând un excedent de 255.012 lei, ce va fi utilizat în activităţi misionare.”. Unde-i diferenţa? Nimeni nu ştie şi nu are interes să ştie. Pentru că biserica este organizată piramidal, fiecare instituţie fiind un centru de profit. De aceea, in cazul “sectorului economic-financiar” sunt prevăzute sumele primite la centru, nu şi veniturile şi cheltuielile fiecărei parohii. Numai din vânzarea de lumânări sunt venituri de aproximativ 14 milioane de euro la nivel de ţară – la nivel de an 2005, lucruri verificabile din declaraţiile de impunere a episcopiilor şi mă îndoiesc de scăderea acestor venituri în vreme de criză când toţi se îndreaptă spre orice sau oricine le arată o urmă de simpatie.

Am prezentat cele de mai sus, ca să îmi pot susţine titlul postului. Părerea mea este că biserica ortodoxă română se îndreaptă spre dezastru. Au pierdut hăţurile şi fac anumite cheltuieli care le strică imaginea publică, doar pentru satisfacerea anumitor orgolii. Oamenii nu mai sunt ce au fost, nu mai pot fi controlaţi şi supuşi ca în evul mediu. Sigur că există fanatici, sau credincioşi care nu pot fi convinşi de orice măsură ar lua biserica, însă marea majoritate a oamenilor din România sunt deja prea laici chiar dacă nici chiar ei nu-şi dau seama. La majoritatea ortodoxismul este doar o religie a strămoşilor, despre care cunosc prea puţine detalii, majoritatea celor cunoscute fiind legate de posturile de peste an şi sărbători, fără principiile de bază prezente în biblie. Dacă ai întreba pe oricare din cei din jurul tău dacă se consideră un om bun, 99% cel puţin ţi-ar spune că da, inclusiv cei care tocmai au lovit cu piciorul un câine sau un om. Dacă ar fi aşa, n-am avea sărăcie şi durere în ţară. Dar nu-i aşa, şi asta o ştim cu toţii.

Megalomania duce spre autodistrugere, şi asta o ştim de la Ceauşescu. Doar că mai-marii BoR nu au învăţat lecţia. Nu poţi să construieşti anual 200 de biserici care valorează fiecare în medie în preţul de construcţie minim 200.000 de euro (200 x 200,000 = 40,000,000 euro), să mai faci şi una colosală de 400,000,000 de euro (cât ar valora cât toate acele biserici pe 10 ani) şi să faci operă caritabilă de 11 milioane de euro. Până la urmă tot se prinde cetăţeanul de poveste. Nu contest argumentaţia că bisericile sunt necesare, pentru că nu mă interesează aspectul ăsta, însă din punctul meu de vedere ar fi infinit mai bine să fie inversate cifrele, şi să se facă biserici de 11 milioane pe an şi operă caritabilă de 40 de milioane pe an. Euro. Dar nu se vrea. Biserica nu doreşte ajutarea celor mulţi şi oropsiţi. Nu intră în planul de afaceri. Păcat că bisericoşii noştri nu au fost pe dincolo să vadă exact ce face fiecare parohie catolică, presbiteriană sau altele. Mă refer la cantine, adăposturi sociale, etc. Şi ne miră de ce se spune de baptişti (că ăsta-i exemplul ce-mi vine în minte) că se ajută între ei şi că ajung la ei o mulţime de ajutoare din străinătate sub formă de bani. Pentru că scopul ăsta este pentru ei, ajutorarea celor ce au nevoie, în limita intereselor. Interesant nu?

Tot mai mulţi oameni cu care discut, deşi ortodocşi teoretic, par tot mai dezgustaţi de excesele afişate de biserică. Tot mai mulţi critică activitatea frenetică de construcţie şi de extindere a ortodoxismului, chiar dacă, după spusele lor, cred în dumnezeul ortodox. Ce poate însemna asta?

Cred că la momentul în care oamenii o să bage de seamă zdenţele în care sunt ei îmbrăcaţi şi o să le compare cu opulenţa afişată de oamenii bisericii, o să avem o nouă renaştere, numai că de data asta în România, nu în Italia lui Da Vinci. Indiferent de biserică. Pentru că una e să ajuţi 600,000 de persoane cu 71 de lei pe an de persoană, şi alta e o operă filantropică adevărată. 71 de lei pe an este sub un leu pe zi. De persoană. O firimitură. O palmă peste obraz, la care cei care o primesc s-ar putea să nu mai vrea să întoarcă şi celălalt obraz. Dar începem să ne trezim, şi să ne dăm seama că a fi un om bun nu înseamnă de câte ori pe zi te rogi, sau de câte ori pe zi ai intrat în biserică să te închini, ci de câte ori pe zi faci o faptă bună şi de câte ori pe zi refuzi să faci o faptă mai puţin bună. Iar credinţa o să fie bazată mai mult pe principii sociale şi morale, separat de “moralitatea” preceptelor religioase, care şi aşa sunt cum sunt, în marea lor majoritate. Slabe şanse să se întâmple asta, nu?

Un post oarecum legat de prezentul post vine de la Krossfire.

Prin urmare, va las sa va delectati si cu poza de mai jos. Daca nu stiti engleza, va rog sa-mi spuneti si o traduc, fie eu, fie vreun comentator.

Update:

“Guvernul ar putea să organizeze o loterie, prin Hotărâre de Guvern sau, din profitul Loteriei naţionale, ar putea direcţiona o parte către această construcţie. Astfel de simboluri se fac în anii cu greutăţi”.

Aha, acum toate obiectiile au disparut, nu-i asa?