Generatia eliberata

Pentru mine, pentru colegul meu de banca, pentru prima mea iubita, dictatura este doar o amintire incetosata din prima copilarie. A existat o generatie de aur, o generatie a decreteilor, o generatie sacrificata… Noi facem insa parte din prima generatie eliberata a Romaniei. Noi beneficiem de avantaje care pareau fanteziste in urma cu 20 de ani. Suntem liberi sa calatorim in Europa sau sa studiem in Statele Unite, suntem liberi sa avem prieteni din alte tari si sa ne informam pe internet. Avem parte de o libertate pentru care nu am miscat un deget. Nu am iesit in strada nici pentru anularea obligativitatii vizelor si nici nu ne-am riscat viata pentru a fi acceptati in Uniunea Europeana. Nu ne e frica si nici nu ne e foame. Am primit totul de-a gata. Şi ce facem noi? Ne este scarba.

Stiu ca nu avem cu cine vota. Nu avem in cine crede, nimeni nu ne face sa speram, cuvantul Obama nu a fost inca tradus in limba romana. Dar politica nu este sinonima cu idealul decat in momentele de gratie ale istoriei. Iar noi nu suntem intr-un astfel de moment. Trebuie sa facem diferenta dintre politica – acel spectacol grotesc al bataliei pentru putere – si politici – procesul rational si tehnic al guvernarii. Cu aceasta diferenta in gand voi merge duminica sa votez.
Caci da! Desi mi-e scarba, voi vota! Voi vota pentru ca sa nu poata altii spune despre mine ca sunt „apatic”. Voi vota pentru ca tatal si bunicul meu au trebuit sa taca, fie de frica fie de foame. Voi vota pentru ca nu vreau sa fac parte din „generatia scarbita”, ci din „generatia eliberata”.
Iar daca generatia mea va vota, atunci noaptea politicianului roman va fi bantuita de frica. Frica care apare in fata imprevizibilului. Ca in acea noapte din decembrie 1989, cand stapanii Romaniei au pierdut controlul.

De aici. Cititi, ca merita… Bravo, Vlad.