Bucuria de a fi român. Not.

Avem o mare victorie în lupta muncitorimii cu opresorii capitalişti burghezi şi nesătui. A căzut un guvern care vroia să distrugă averea populaţiei, să crească taxele, să dea în şomaj şi să lase oamenii pe stradă, muritori de foame, să mărească sărăcia poporului şi să îmbuibe pe cei lacomi şi hrăpăreţi. Să ne bucurăm deci…

Not.

N-avem doamnelor şi domnilor nici o victorie. Nimic. Nu avem decât un guvern care a devenit minoritar şi a căzut la votul de încredere. Iar chestia cu averea, şomajul şi taxele e că toate se leagă între ele şi mai sunt şi un pic subiective. Din moment ce Preşedintele României iese la rampă, la televiziunea publică, şi spune că dacă ne lipsim de vreo tranşă FMI şi UE din împrumuturi ajungem în incapacitate de plată şi nu se vor mai putea plăti salariile şi pensiile – chestiune absolut aiuritoare şi care într-o ţară civilizată şi NORMALĂ ar duce la nişte măsuri care i-ar face să roşească pe sindicaliştii din orice domeniu, eu îmi pot permite să spun că am ajuns de mai jos nu se poate fără faliment şi consiliu monetar. Dar manipularea e în floare…

Eu spun că la nivelul cel mai înalt se cunoaşte exact magnitudinea problemei, şi că, mai mult de atât, toată criza politică şi toate problemele ce apar în media scrisă sau vorbită, sunt emise şi aprobate de acest nivel înalt al politicii româneşti, pentru a se distrage atenţia de la adevăr. Iar cei din eşalonul mijlociu şi de mai jos, fie nu ştiu şi aderă la situaţie pentru că le place, fie ştiu şi trag la vâsle. Simplu, pentru că orice om, bombardat de o mulţime de stimuli vizuali, auditivi, sociali, de mediu şi percepţie, contradictorii pe alocuri, nu mai are cum să distingă problema cea mai imediată şi mai evidentă. Suntem în rahat până în gât, şi stimabilii politicieni ne arată poze cu tot felul de paradisuri gen Bali sau Tenerife… Mai simţim gustul rahatului, dar măcar ne trece de miros… Exemplu:

http://www.capital.ro/articol/care-e-legatura-dintre-romania-si-un-ventilator-126385.html

Doamnelor şi domnilor, dragi colegi şi prieteni, oameni şi duşmani, prea ne-am învăţat cu privitul la nivel macro, general, şi nu vedem ce-i evident şi aşezat exact în faţa noastră. Nu vedem pădurea de copaci. Să lăsăm pe ăia care au ca meseria de a privi lucrurile la modul general, şi noi să ne vedem de treaba noastră de zi cu zi. Altfel, ajungem ca-n bancuri: „Eu director, tu director, dar gunoiul cine-l duce?”.

La fel şi cu chestia cu guvernul tehnocrat. Exemplu:

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/10/putina-rezonabilitate-mon-president.html

Evident, my dear Watson.. Evident.. Avem solicitări de tehnocraţi. Recunosc, e o chestie de bun simţ, să laşi ţara pe mâna celor ce ştiu să o conducă, nu pe mâna celor care nu ştiu unde se termină buzunarul propriu şi unde începe buzunarul ţării. Dar e oare fezabilă chestiunea? Ce înseamnă un guvern de tehnicieni şi oameni de bun simţ într-o ţară în care în criză economică se aruncă la băşcălie chestiuni de genul trimiterii românilor în spaţiu şi vreo 25 de mii de euro (sau 20 de mii, că nu mai ştiu exact) pe cap de român muncitor în străinătate care se reîntoarce în România? Ce înseamnă bunul simţ pentru o clasă politică care îşi minte alegătorii? Din moment ce puterea legislativă este parlamentul, cum poate un guvern să ia măsuri care depind de legile emise de parlamentari? Din moment ce guvernul nu face legi.

Hai s-o luăm altfel. Un guvern este mâna parlamentului. Executivul. Cel ce pune în aplicare ce vor parlamentarii. Dacă acel guvern îşi pierde încrederea acordată de parlament, acel guvern pică. Exact precum guvernul condus de Boc. Şi atunci, de ce să fim naivi să credem că acele partide chiar vor da voie guvernului să facă ceva ce afectează masa de alegători? Din moment ce ei decid dacă e voie sau nu, ce credeţi, o vor face? Eu unul aş dori un parlament de tehnocraţi şi un guvern politic. M-aş simţi mai bine să ştiu că aceia care fac legile chiar înţeleg fenomenul şi ştiu ce semnează. Pentru că noi ce avem este o criză POLITICĂ. Criza economică ar dispărea de la noi dacă politicienii chiar ar lua măsurile necesare, chiar nepopulare fiind. Altfel un guvern de tehnocraţi este o prostie care dă dreptul politicienilor să se separe de guvern. Noi am vrut, ei n-au fost în stare. Nu contează faptul că noi nu le-am dat voie şi i-am ameninţat cu suspendarea. Cam asta-i mentalitatea partidelor acum. Nu trebuie să găsim motive îmbârligate pentru decizia asta, dacă poate fi explicată printr-un motiv simplu de prostie sau rea-voinţă. Când bunul simţ va triumfa (sau dacă), vom reduce tot, de la guvern, parlament până la ultimul şi cel mai mic lucrător din sectorul public. Dar nu o reducere arbitrară, ci e vorba de eficienţă. Pentru că, în unele locuri, e nevoie de mai mulţi. Cum ar fi medici, lucrători la fisc, şi aşa mai departe. Şi în unele cazuri, chiar de salarii mari şi babane. Pentru că dacă vrei performanţă, plăteşti pe măsură. Până atunci, vorbă de clacă.