Chestii de cugetat. Caz practic de manipulare.

Hai să discutăm un pic despre manipulare. Despre arta de a-ţi asmuţi cititorii asupra unei anumite categorii, în cazul acesta (şi doar spre exemplificare) categoria bănci.

Poate ştiţi, sau poate că nu, situaţia exactă a României. În budă. Manipularea de orice fel, simplist vorbind, presupune inducerea unor idei şi adevăruri false sau doar pe jumătate false într-o ladă de chestii cunoscute (adevărate sau nu), pentru a imprima ţintei o anumită direcţie de mişcare sau acţiune. Recunosc adevarul. Si eu sunt un manipulator de frunte. Dar asta nu-i important acum.

În cazul unui articol, de obicei şi în marea majoritate a cazurilor, titlul şi primul paragraf constituie singura referinţă pe care şi-o vor aduce aminte cititorii. Poate şi sfârşitul, în unele cazuri.

Articolul acesta, reprezintă din plin o manipulare. Problema e că nu-mi dau seama ce doreşte autorul să obţină. O manipulare trebuie să aibe un scop, o direcţie pe care s-o imprime. Asta n-o pricep, decât poate din perspectiva obţinerii de cititori. Hai să vedem:

Titlul:

„Marjele mari practicate lasă băncilor suficient loc de ieftinire a creditelor”

Hai să despicăm un pic fraza aceasta în mai multe puncte. Sigur că marjele sunt mari. Sigur că un credit poate fi ieftinit, poate până la 0% dobândă şi 0% comisioane. Astea sunt chestii de bun simţ. Adăugăm şi o chestie vagă, de gen „suficient loc de ieftinire”, fără să menţionăm cât anume şi care e pragul de profitabilitate pentru bănci. Care prag oricum e diferit de la una la alta. Dar adăugăm. Contabil se poate face orice, şi băncile vând creditele neperformate la 10-15% din suma lor. Pierdere se poate obţine oricând. Dar este ok? Este fezabil aşa ceva? O bancă este o societate financiară comercială care are nişte acţionari care vor profit, eficienţă şi rentabilitate. E rentabil pentru aceştia să facă ceva în pierdere? Categoric nu. E fezabil? Nu. Prin urmare, traducerea e aşa: „Ăştia din bănci, ştie toţi că e hoţi. Au suficient de mari marjele de dobândă ca să reducă la populaţie şi totuşi nu o fac. Ştie toţi că nu o fac.”. Cât e adevăr şi cât vorbă de clacă? 25% adevăr şi 75% vorbă de clacă.

Primul paragraf:

„O marjă decentă în acest moment între dobânzile la credite şi cele la depozite ar fi, în opinia şefului UniCredit pentru Europa Centrală şi de Est, Federico Ghizzoni, de trei puncte procentuale. Aceasta este, de altfel, şi media pentru ţările din regiune. Marjele practicate de băncile din România depăşesc însă cu mult acest nivel. În medie, diferenţialul între dobânda la credit şi cea la depozit ajunge, în România, la aproximativ 5%, potrivit datelor BNR.”

Discutăm de ţări civilizate, puternice, şi aplicăm standardul României. Dacă vecinul e bogat, eu de ce nu-s? Pentru că toţi mă fură, de-aia… Mi se pare corect că o marjă decentă este de 3 puncte. Şi mai corect ar fi o marjă de 1,5 puncte. Dar, cuvântul decent, precum şi cuvântul nesimţit, lasă loc de manipulare. Acum câteva luni, se auzeau de salarii nesimţite, de comisioane aberante, de profituri indecente, peste tot. Aceste cuvinte nu fac decât să trezească reacţii emoţionale oamenilor, fără nici un fundament. Spre exemplu, o marjă de 3 puncte ar fi decentă pentru cine şi în ce condiţii? La unele credite, marja e mai mică. La altele, mai mare. La unele depozite dobânda e mai mică, la altele mai mare. La bănci diferite dobânzile la credite şi depozite sunt diferite pentru aproximativ aceleaşi condiţii şi sume. Comparăm un credit de la BCR cu dobânda la depozite de la Piraeus Bank. Adunăm mere cu pere. Statistic vorbind, 5% în medie e adevărat. Practic, nu demonstrează nimic. Ba mai şi adunăm un „Marjele practicate de băncile din România depăşesc însă cu mult acest nivel.”, aşa pentru adormirea cititorului. Nu spun nimic nou, e adevărat totul dar în medie, nu neapărat în cazurile particulare, şi trezeşte sentimentul acela de mânie în oricine. Nemernicii, cum ţin ăştia dobânzile sus, ca să obţină profituri nesimţite pentru bonusurile lor indecente. E, te-am prins, nu?

De asemenea, în restul articolului, se face o comparaţie între Polonia, Ungaria, şi Bulgaria, dar la capitolul credite în euro. Care e moneda fiecărei ţări? Nu ştim. Spunem euro, că toţi se referă la acelaşi lucru. Chestia e că autorul habar n-are de finanţe şi bănci. Lansează şi el acolo ceva, să fie primit. Bogdaproste. Am mai discutat prin articole cum se calculează dobânzile şi de ce. Pe scurt, fiecare dobândă la credite în euro (că ăsta-i cazul acum), conţine şi riscul de ţară. Printre altele. Care risc de ţară e mai mare, discutând la capitolul bun simţ, al Ungariei (care şi-a impus o politică puternică de austeritate după ce era să intre în colaps, şi-a revenit şi acum toţi trag să crească economia), Poloniei (care este una din singurele ţări europene care nu a avut scădere economică pe timpul crizei din cauza măsurilor luate de guvern) sau Bulgaria (care e similară cu noi), eh? Şi dacă riscul de ţară e care e, care ar trebui să fie dobânda? Hai să vedem ce spune articolul:

„În Bulgaria, creditele de locuinţă presupun plata unei dobânzi de 8,64% pe an, iar la cele de consum dobânda este de 11,89%. De altfel, vecinii de la sud de Dunăre sunt şi singurii care ne pot concura în privinţa dobânzilor medii la creditele de consum, în România acestea situându-se la circa 11%, în timp ce la împrumuturile ipotecare ajung la 9%.”

Oups? De fapt la bulgari e cam la fel ca la noi.. Şi atunci, care-i hiba de fapt? „Comparativ cu Polonia, care are cel mai scăzut nivel de dobândă, companiile româneşti se împrumută la o dobândă de aproape trei ori mare.”. Adică vecinul e mai bogat. Păi sigur, de ce nu?

Noa, ca să nu mai continui, că mă enervez şi mai tare, dragilor, asta-i manipularea. Dar una fără finalitate. N-are scop, nu există. Măcar dacă compara împrumuturile în monedă naţională, mai ziceam, dar aşa, ioc judecată. Oriunde în lume lucrurile se judecă logic, că fără asta nu se poate. La noi se apelează la manipulări ieftine, pentru a distrage lumea de la ceea ce toţi ştim şi nimeni nu o spune. Suntem în budă, mai lipseşte cineva să tragă apa. Şi am impresia că tocmai asta a făcut Băsescu cu Nica. Ne ducem naibii ca ţară, şi pe noi ne interesează uninominalul, parlamentul, securitatea, comuniştii, mogulii şi Băsescu. Să mai zic şi faptul că articolul are data 28 Septembrie? Tocmai am zis-o. De ce? Pentru că vreau să manipulez şi eu..

P.S. Comentarii de la acel articol:

„ce mai tura -vura,noi suntem niste prosti ca acceptam si bancherii niste MAGARI ca ne cer astfel de dobanzi!si cand te gandesti ce show era acum cateva luni ca vai ,sa nu plece sucursalele unor granzi din tara!si atunci si acum ma umfla rasul!ras u’,plansu’!” – Plânsul să te umfle..

„IN MOD OBLIGATORIU si URGENT BANCILE COMERCIALE TREBUIE SA COBOARE DRASTIC DOBANZILE si COMISIOANELE, RESPECTIV ELIMINATE COMISIOANELE ABERANTE PT. TOATE CREDITELE AFLATE IN DERULARE IN PREZENT. DE ASEMENEA CONTRACTELE TREBUIE SA FIE CLARE, PRECISE, TRANSPARENTE si FARA AMBIGUITATI. PT. CA ACEST LUCRU SA SE APLICE, B.N.R.-ul, GUVERNUL si A.N.P.C.-ul TREBUIE SA VERIFICE, CONTROLEZE si sa VEGHEZE FIECARE BANCA DIN ROMANIA. APLICAREA ACESTOR MASURI VOR DUCE LA RECAPACITAREA UNEI MARI PARTI DIN POPULATIA ROMANIEI, CARE ARE CREDITE, SA-SI PLATEASCA RATELE LA BANCI, IAR BANCA CA SI INSTITUTIE SA DEVINA ALIATUL / PARTENERUL PERSOANEI FIZICE sau JURIDICE NU CAMATARUL NEMERNIC CARE ESTE IN PREZENT. BANCILE NU TREBUIE SA FIE CALAUL CETATEANULUI / CLIENTULUI BANCAR, IAR ROMANIA NU VA FI BOGATA DACA CEA MAI MARE PARTE DIN POPULATIA ROMANIEI, CU SALARII si PENSII DE MIZERIE, VA FI SI MAI SARACA. ACESTE MASURI TREBUIE SA FIE SUSTINUTE SI DE GUVERN PRIN SCADEREA FISCALITATI SI LA SALARIAT si LA FIRME.” – lupul moralist. Urgent să coborâţi dobânzile, n-auziţi?

„toata responsabiolitatea nu trebuie aruncata in carca clientului. du-te la o banca sa vezi cum aburesc angajatii bancii clientul. acel client nu este economist sau jurist. el casca ochii, dar ochii nu vad toate tertipurile bancii. de multe ori nu le vad nici specialistii. legile trebuie sa limiteze hotiile bancilor. toate bancile fac mizerii, nu ai din ce sa alegi. atat o trageti cu neatentia clientului si uitati ca bancile fac profit pe “iuteala de mana si nebagare de seama”=alba-neagra. dupa voi, ar trebui cate un proces de judecata la fiecare 5 minute, pentru ca nu am fost atenti. cu aceasta mentalitate de smecher, ce se bazeaza pe neatentia si dezinformarea clientului nu facem decat sa ingreunam si sa blocam orice proces de dezvoltare. in plus, la cresteri nejustificate de dobanzi, comisioane, bancile iti vireaza un numar de telefon, de parca nu sucursala a incheiat contract cu tine. deci raluca, gandeste inainte sa postezi. sunt unii oameni cu 4 clase care fac contracte, oameni care muncesc si au venitul necesar sa-si permita un imprumut. daca legile nu limiteaza bancile, atunci ar trebui permanent sa avem economisti si juristi in jurul nostru pe post de ingeri” – ăsta e tare… De ce să gândim?

„Vreau si eu dobanzi la credit de 10,9%, ca cea mai mica pe care am gasit-o era de 13,5%, la nevoi personale. Dar de DAE de ce nu se zice nimic? La unicreditul sus mentionat, de la 25% dobanda, afisat, se ajungea la 38% cu acest malefic DAE. Dar mai bine sa punem mana sa muncim decat sa-i imbuibam pe bancherii nostri sau de aiurea.” – Malefic într-adevăr. Oare cine o fi acest DAE?

„AM LUAT UN CREDIT DE LA BCR AM AVUT RATA DE 436 IAR ACUMA O AM DE 517 LEI NISTE NEMERNICI (camatari ) deci practic am imprumutat cu dob de 10% iar acum este 18% rusine sa le fie salriile nu au crescut deloc asta au facut guvernantii nostrii au uindatorat tot poporul rusine sa le fie” – Aşa, cămătarilor. Să vă văd acuma…

Ăla e articolul, astea sunt reacţiile. Nu contest că în România sunt mari costurile creditelor. Sunt foarte mari. Enorme chiar. Dar sunt rezultatul direct al guvernării şi al economiei, al organizării şi mentalităţii populaţiei. Asta e adevărul. Avem guvernul, ţara şi greutăţile pe care ni le-am ales (la propriu). Suntem dezbinaţi şi vulnerabili. Şi nu numai asta, suntem şi proşti pe deasupra, că preferăm să ne apere alţii, nu noi.