Mai poate fi vorba de şansă?

Când toţi discutăm de politică, vorbim despre faptul că actuala clasă politică nu este nici în slujba cetăţeanului, nici în slujba ţării. Avem conducători proşti şi foarte proşti, şi nu mă refer la nivelul de inteligenţă, ci la rezultatele obţinute, însă avem şi o cutumă, la apariţia oricărui alt candidat, de genul „Nu are şanse”. Noi votăm candidaţi cu şanse. Dar, realist gândind, în situaţia în care ne găsim, mai poate fi vorba de şansă? Sau de disperare? Sau poate că încă nu suntem suficient de disperaţi.

Oricum, eu îmi dau cu părerea, ca de obicei, şi spun că dacă nu ne mişcăm un pic mai mult decât de obicei, riscăm încă vreo 10 ani de distrugere a minţilor poporului şi a economiei statului. Aveţi impresia că s-a făcut ceva corect în ultimii 20 de ani? Şi dacă da, a fost pus în aplicare tot corect? Fără vorbe, fără legi bune dar aplicate prost. Efectiv, ce s-a făcut? Nimic bun.

Avem dobitoci care se dau drept macroeconomişti şi specialişti, guverne care nu ajută ci pun beţe în roate, religie în politică şi peste tot, inflexibilitate, tărăgănare când trebuie reacţie rapidă şi reacţii rapide când trebuie răbdare. Avem multe şi nimic. Avem analişti autointitulaţi, specialişti nespecializaţi, economişti ingineri, ingineri medici, medici manageri şi alte soiuri polispecializate, care numai ce trebuie nu fac. Pe mine logica mă duce la următoarele afirmaţii:

- Un economist nu poate fi comparat sau înlocuit un medic sau un inginer. Sunt domenii diferite, care nu pot fi comparate.

- Nu oricine poate fi conducător. Un conducător bun poate fi de profesie economist, medic, inginer, lingvist, orice. Dar nimeni nu poate fi de profesie conducător. Conducător este o funcţie, restul sunt profesii. Unii oameni din fiecare profesie pot fi conducători, restul nu. A conduce înseamnă să cunoşti momentul în care trebuie să iei hotărâri nepopulare, pentru ca scopul pentru care conduci să nu aibe de suferit.

- Nu poţi scădea cheltuielile cu salariile majorând salariul minim pe economie.

- Nu ai voie să minţi în faţa alegătorilor.

- Orice vrei să faci este posibil, dacă vrei suficient de mult şi acţionezi înspre realizarea obiectivului.

- Dacă faci tot ce ai făcut şi până acum, vei obţine aceleaşi rezultate ca şi până acum.

- Clasa politică trebuie să aibă specializare. A fi manager sau om de afaceri nu constituie specializare. A fi economist, medic, inginer, astea sunt specializări. Altfel iar avem ingineri electronişti puşi să gestioneze agricultura.

- În guverne, trebuie să existe şefi şi manageri. Adică conducători. Miniştrii sunt conducători, sau ar trebui să fie. Rolul unui conducător este să conducă, coordoneze şi controleze. Să ştie tot ce mişcă.

- Parlamentarii nu au voie să se implice în conducerea executivă. Altfel, ce este guvernul? Parlamentul este o putere legislativă, precum justiţia este puterea judecătorească. Parlamentul face legi, care trebuie să fie juste – verificate de justiţie, iar guvernul să le pună în aplicare. Părere proprie. Nu guvernul să dea legi, iar parlamentul să le execute.

- Nu avem nevoie de fundamentalism religios. Ori toate cultele, ori nici unul. Toleranţa religioasă începe (sau ar trebui să înceapă) de sus. Iar a susţine că în şcoală trebuie să existe ore de religie este tocmai fundamentalism religios. De genul Iranului, Hezbolah sau Al-Qaida.

- E mult mai greu şi mai costisitor să repari o greşeală, decât să o previi – adică să nu o faci în primul rând. Vezi chestia cu creşterea salariilor profesorilor. Nu era mai simplu să nu propui sau să promulgi o asemenea lege?

- Logica şi bunul simţ trebuie să primeze în faţa sentimentalismelor ieftine. Nu întotdeauna calea spre „La toţi să ne fie bine” merge prin „La fiecare, şi mie, şi ţie, să ne fie bine”. Şi bunul simţ nu înseamnă să nu iei decizii care dor.

Să revenim. Progresul civilizaţiei umane s-a făcut în salturi. Întotdeauna (din timp în timp) a existat cineva care a spus „Oare de ce pică mărul ăsta?” în loc de „A picat mărul, hai să-l mănânc”, sau „Cum pot să fac să zbor?” în loc de „Nimic mai greu decât aerul nu poate zbura”.. Au existat multe, enorm de multe cazuri de oameni care au triumfat când toţi le dădeau zero (0) şanse. Dar toţi aceşti oameni au ceva în comun. În loc să stea pe noadă şi să fie liniştiţi, au acţionat. Au făcut ceva, pentru ceva. Indiferent că au făcut ceea ce au făcut pentru ei înşişi, pentru bogăţie, pentru ego, sau pentru alţii. Au făcut ceva.

Mie personal mi se pare că în România, acum, nu se face nimic. Se vorbeşte, se negociază, se ceartă, dar nu se face nimic constructiv, la nivelul conducerii. Ei bine, poate că a venit vremea pentru o schimbare.

Cum ar fi să facem ceva?

Simplu. Să mergem la vot. De ce să votăm candidaţi cu şanse? Şanse pentru ei, nu pentru noi. Mai e o chestie pe care n-o înţeleg. De ce să votăm un preşedinte doar pentru că îl susţine un anumit partid? Ce garant moral e un partid? Înţeleg că partidele sunt formate din oameni, ca tine şi ca mine, şi că ei susţin un anumit candidat sau altul, însă faptul că un milion de muşte preferă rahatul nu mă face să-l prefer şi eu. Ba mai mult, faptul că nu alegem ce ne oferă ei, cred că le-ar da un semnal puternic cu privire la nevoia de schimbare. Care ne-ar putea ajuta. Ba mai mult, e singura cale.

Ba mai mult.

Uite, propun un candidat la preşedinţie.

http://remuscernea.ro/2009/08/douasprezece-motive-pentru-a-l-sustine-pe-candidatul-partidului-verde-la-alegerile-p/

Nu are şanse, ştiu asta. Percepţia e greşită, ştiu asta.

Taică-meu l-ar numi jegos, pentru că are barbă neîngrijită. L-ar numi neserios, că are părul lung. Ar spune că nu are încredere în el, că nu-i la costum şi cravată. Şi mulţi ar face la fel. Enorm de mulţi. Aţi băgat de seamă ceva? Că nimeni nu zice nimic de ce poate, sau de ce ştie persoana. Şi nu aud nici un cuvânt despre ce a făcut până acum. Pentru că nu-l ştie. Nu are cum să-l ştie. Prestanţa de preşedinte nu există, dar asta nu-i o măsură a competenţei. Aici e un om care a reuşit în pofida şanselor, să împiedice distrugerea unor parcuri de către biserici şi oameni de afaceri. Oricine se poate împotrivi cu succes clericilor, cu legea pe masă, are ceva vână. Şi vrea, şi poate.

Mai poate fi vorba de şansă? Sau musai să facem ceva? Avem o şansă, acum. Preşedintele nu are cam nici o putere. E de paradă, doar pentru a aţâţa spiritele. Deci, ne putem permite să greşim. Hai să dăm o lecţie clasei politice, şi să votăm cu cineva care nu are nici o şansă. Din votanţii posibili, doar aproximativ 30% au votat la ultimele alegeri. Hai restul de 70% să votăm cu Remus. Nu staţi acasă, ca până acum, că veţi obţine aceiaşi conducători ca până acum. Hai să-i speriem. Şi mai mult, hai să vedem ce poate să facă un individ cu barbă şi păr lung. Chiar dacă nu are nici o şansă. Pentru că are mult mai multe şanse să schimbe ceva în ţara asta, decât o au cei de acum. Şi eu, personal, îl susţin din toată inima. Şi îl voi susţine şi neanonim.

Implică-te şi tu. http://remuscernea.ro/implica-te/