Ramblings & prostii umane (ale mele)

Presupun că ar trebui să elimin comentariile şi la acest articol. Nu de alta, dar în acest blog, cu foarte puţinii cititori (ăia mari din blogosferă cred că strâmbă din nas la un trafic de 30 de unici pe zi, eu nu – şi da, am regresat de la 50, că am considerat că-s prea mulţi), cea mai comentată chestie de către vizitatorii ocazionali, nu de cei fideli care mă acceptă așa cum sunt, ci de cei care caută pe internet despre mântuirea sufletului, a fost aia cu Salvarea speciei = Religia Ateistă. Presupun. Presupun că dacă aş fi comentat despre fotbal, sau aş fi susţinut guvernul, la fel de multe comentarii aş fi generat. Presupun. Că nu mă interesează fotbalul, şi am priceput de mult că dacă vrem ceva să se întâmple, musai să-l facem noi să se întâmple, nu guvernul.

Am eliminat extrem de multe presupoziţii şi metehne în ultimul an. Religia e una dintre ele. Privitul ştirilor e alta. Citesc ziarele online, cu menţiunea că am posibilitatea să aleg ce articol citesc. Problema e că mai toate îs la fel, nu se iese din rând să nu se strice aura. Toţi ştiu. Eu nu. Dau şi eu ce ştiu, economie, vânzări şi un pic de pishologie (pun intended) – socyologie. De ce schimbai forma cuvintelor? Pentru că pot şi, pentru că este pe scurt şi în fapt articolul redus la două cuvinte. Cine ştie, cunoaşte…

Ar fi cazul să aflaţi ceva despre mine, că nevasta îmi zice că dacă vrea să afle ceva, prima dată mă întreabă pe mine, şi după aia caută pe net. Nu că aş fi eu deştept, dar sunt expert în arta de a şti totul şi nimic. Am cultură generală (în afară de geografie şi matematică, acolo îs varză) cât încape, de la istorie la fizică cuantică. Judecaţi-mă dacă vreţi. Îs de gândire autodidact. La fel ca şi restul românilor. Nu judec o altă naţie, că n-o cunosc. Însă românii, ăştia suntem. Trebuie să ştim, e scris în fişa postului. Cel mai greu lucru pe care îl spune un român când vine vorba de discuţii despre economie, oameni, politică, fotbal, piţipoance, vedete, conspiraţii mondiale, fizică, biologie, şi aşa mai departe, este „Nu ştiu!”. Astea toate musai să fie ştiute de orice român verde şi neaoş. Ce fac mâine? Nu ştiu. Dar ştiu restul tot. Am mai zis că despre restul lumii nu pot să zic prostii, că nu-i cunosc. Însă. Dar. O trăsătură a umanităţii este că trebuie să ştim. Se presupune că trebuie să ştim. Cu cât înaintăm în vârstă, toţi ceilalţi se uită la noi cu o privire aşa, piezişă, de parcă ar trebui să câştigăm neuroni cu cât îmbătrânim, nu să-i pierdem. Nu contează senilitatea, nu contează rezistenţa la schimbare, contează experienţa. Trebuie să ştim. Totul. E mare presiunea, să ştii. Şi atunci inventăm. Tot felul de prostii. De la chestii minore, de genul bunicului care îi povesteşte nepotului întâmplări din al doilea război mondial care puse cap la cap depăşesc durata războiului, la chestii majore, de genul religiei. De ce trebuie să cred asta? Pentru că trebuie. Sounds familiar? Bine no, până acilea spusei de bărbaţi. La femei e mai simplu, ele comunică. În general. Majoritatea tâmpeniilor au fost făcute de bărbaţi, din cauza femeilor sau a complexelor. Dacă iei psihologia de la un cap la altul, dai de tot felul de probleme generate de complexe parentale şi sexuale, de la Oedip încolo, până la chestii de genul a mea e mai scurtă decât a lui. Femeile nu au fost şi încă nu sunt considerate pe dea-ntregul oameni, decât în destul de rare cazuri. Ci instrumente. Nu daţi cu băţul, că nu zic că-i bine. Ori rău. E părerea majorităţii. Şi-n religie, şi-n politică, şi la locul de muncă. Mâncaţi rahat, un milion de muşte nu se pot înşela… Dacă stai să te gândeşti, cam aşa e. Emanciparea e pe hârtie. Ce, un negru e preşedintele americii? Şi ce-i cu asta… Tot urâm ţiganii. Chiar dacă-s de fapt arabi sau indieni, nu ţigani. Dar n-aşteptăm să vorbească, sau să facă ceva, judecăm şi gata. Ne lipsesc idealurile, sau avem prea multe dar la capitolul teorie, şi ne mulţumim doar cu chestiile materiale. Şi mai nou ne războim pe chestia asta. Şi totuşi, am impresia că ne lipsesc tocmai femeile pentru care să pornim războaie, că astea de acum, pentru petrol şi alte chestii sunt cam nasoale. Şi cred că tocmai acele războaie pornite pentru nişte idealuri ne lipsesc nouă.

Să revenim. Eu nu m-am născut învăţat. Presupun că nimeni din restul lumii nu s-a născut învăţat, de asemenea. Atunci de ce toţi cer la angajare „tânăr cu experienţă?”. De ce suntem presaţi să ştim mai mult, să facem mai mult, să avem mai mult, să fim altfel? Una dintre întrebările la care nu găseam răspuns în tinereţile mele de geek şi calculatorist era „De ce nu eşti şi tu mai altfel?”. Cum? Nu ştiu, dar mai altfel… Culmea, întrebare pusă de părinţi. Fii mai înfipt, mai încrezător, mai realist. Cum? Nu ştiu. Era să mă scap odată să zic că o să încerc să mimez încrederea. Nu greşi. Păi ştii ce vrei, dar nu ştii cum să ajungi acolo, dar să nu faci nici greşeli… Heloooo!!!

Încep să am impresia că problema noastră e că nu ne impunem obiective măsurabile. Cum adică să fim mai bogaţi? Cu cât? Până unde? Sau mai încrezători în noi… Câte unităţi de încredere trebuie să avem? Cum se măsoară încrederea? Să avem mai mult succes.. Ce fel de succes? Cât succes ne trebuie pentru a fi mulţumiţi? Când suntem mulţumiţi? Dar întrebările nu se pun aşa. Nu ni se spune cum trebuie să fim, ci cu nu trebuie să fim. E ca în bancul acela cu Bulă, care a pierdut 1.000 de euro în pădure, noaptea, dar el îi căuta pe stradă, că acolo e lumină… Problema asta e..

Oamenii sunt fiinţe sociale, iar spiritul de turmă e în floare. A devenit politically incorrect să fii chiorul în ţara orbilor. Eşti ostracizat, eşti crucificat, eşti dat la o parte. O chestie mai puţin morală din vânzări spune că dacă un client crede că un serviciu valorează 1.000 de dolari, dacă tu încerci să-l vinzi la 100 de dolari clientul acela are mari şanse să caute pe cineva care să-i vândă serviciul la 900 de dolari. Aşadar dacă turma zice că pământul e plat, ai face bine să te conformezi. Ce contează că mulţi fură, dacă se duc la biserică. Ce contează dacă omoară, dacă se căiesc în faţa popii, pe patul de moarte. Ce contează că religia este, în mare, despre bani. Ai tăi, ai mei, ai noştri. Ce contează că n-ai răspunsuri. Măcar să pari că le ai. Diversitatea, acea magică lume din care apare evoluţia, dispare pentru că turma spune că trebuie să te conformezi. Nu ai voie să nu ştii. Nu ai voie să nu ai o opinie. Nu ai voie să nu crezi. Nu ai voie să fii contra celor care-ţi spun ce n-ai voie. Părerea mea proprie e că toate religiile au apărut din încercarea de a explica cu cuvinte mărunte şi uşor de înţeles măreţia universului. Eu cred că sunt anumite chestii pe care nu ai cum să le explici în cuvintele poporului. Nu-mi explic în detaliu fizica cuantică, teoria relativităţii, în cuvinte pe care să le înţeleagă şi tanti Leana ce vinde seminţe la colţul străzii. Nu pot să explic matematica derivatelor, sau ce este electricitatea, magnetismul, forţa tare, forţa slabă, în cuvinte mărunte. Sunt oameni care studiază aceste chestii o viaţă întreagă. Cum pot să explic aşa ceva în cuvinte pe care poate să le înţeleagă oricine? Religia a devenit o piedică în calea dezvoltării, prin faptul că explică folosind anume cuvinte chestii care nu pot fi definite sau explicate prin acele cuvinte. Dar şi religia provine din ceva. Şi religia este un efect, nu o cauză. Cauza este spiritul de turmă. Relaţia socială. Me thinks.

Cu cât ai mai mulţi oameni care susţin un lucru, cu atât mai mult poate dispărea judecata din rândul lor. Dacă vei da la o parte vălul acesta de pseudoştiinţă din aproape orice conversaţie, dacă am încerca să aplicăm la aşa ceva logica simbolistică, am constata de fapt că nu spunem nimic. Simbolistica este o ştiinţă care ne spune ce vrea să zică de fapt un simbol, sau o chestie, în loc de ce-i evident. Ceva de genul Creangă „Dute-ncolo / Vino-ncoace / Lasă-mă / Dar nu-mi da pace…”. Această chestie este foarte evidentă la bărbaţi. La femei, nu-i chiar aşa. Dar, cum nu sunt femeie, vă rog să precizaţi voi, femeile, dacă n-am dreptate… Oricum, câţi bărbaţi aţi văzut voi să întrebe pe unde s-o ia, dacă s-a pierdut şi în dreapta lui stă o femeie? Bărbaţii au ceva de demonstrat. În faţa altor bărbaţi, în faţa femeilor, în faţa tuturor. E o chestie bărbătească.

Cu cât mai complicată şi mai greu de explicat o teorie este, cu atât mai comentată şi mai disputată este ea. Prin urmare, cred că problema noastră, a românilor, este educaţia. Şi revin cu începutul. Nu m-am născut învăţat. Ştiu doar ce am citit, am auzit, am văzut şi am simţit. Este dreptul meu să spun ce nu ştiu. Şi ce ştiu. Sau doar să spun „Nu ştiu!”. Dacă mi se cere ceva, am dreptul să cer să fie definit. Măsurabil. Cuantificabil. Orice obiectiv trebuie să fie S.M.A.R.T. – Specific. Measurable. Attainable. Realistic. Timed. Adică, simplu sau definit, măsurabil, realizabil, realistic şi cu un termen de finalizare. Dacă nu se încadrează aici, e foarte greu să obţii acel obiectiv.

Românii sunt o naţie patriarhală, fundamentalistă, atotştiitoare şi teoretică. Dacă te scobori sub un anumit nivel de cultură (nu intelectualitate că deja termenul a devenit în sine un pleonasm), îţi dai cu pumnii în cap de nervi. Nevasta la cratiţă, duminica la biserică, ţiganii la gunoi, bătăi cu rudele şi vecinii, soacrele distrug căsniciile, evreii conduc lumea şi dumnezeu a creat lumea în 6 zile şi o va distruge după 6.000 de ani. Rasism, xenofobie, violenţă, misoginism şi încremenire în gândire. Dar ferească sfântul să zici de religie sau obiceiuri ceva, că e bai. Toţi ştiu că trebuie să ai un răspuns. Eu nu mai am. Am avut şi l-am pierdut. Ce contează normele europene, că toţi ştiu de ele şi toţi le ignoră. Ce, vine UE să vadă cum tai eu porcul? Dar lasă că merge şi aşa.

Nevasta e ortodoxă. Eu nu mai sunt. Crezi că îmi pică mariajul din cauza asta? Ete na. Pică doar dacă hotărâm să nu ne înţelegem. Doar de noi ţine, nu de povestea aia cu „Bărbatul să-i fie cap femeii” de la biserică, sau de hârtia pe care ne-a dat-o primarul. În principiu, ăl de sus îţi dă dar nu-ţi bagă în traistă. Doar de noi depinde să facem o lume mai bună, sau mai rea. Ăl de sus, dacă e pe acolo, complotează la apocalipsă şi cujetă ce-i mai eficient, un meteorit sau o explozie solară, şi îl doare la banană de ce-i pe acilea..

Aşadar, aţi mai aflat o chestie despre mine. Că-s ca restul lumii. Atotştiutor în toate şi nimic, grozav la teorie, slab la practică, însurat (deci sub papuc) şi fără religie. Acum e momentul să aruncaţi cu pietre. Oare?