Paşii schimbării

Am observat de ceva vreme tendinţa unora atât din online cât şi din diverse firme şi asociaţii nonprofit de a încerca să modifice un trend sau altul, o mentalitate sau alta. Că a fost sub forma eco, green, a toleranţei rasiale şi / sau religioase, sau sub forma creşterii implicării în politică, în sistemul de conducere, de vot, şi aşa mai departe, nu are importanţă. Contează că există nişte eşecuri de răsunet. Pentru mine, eşec e când nu schimbi nimic din ce ţi-ai propus. Un succes, ce-i drept mai mic, este să ajuţi măcar două persoane să se schimbe. De aici trebuie pornit. Dacă totuşi ai şi nervii şi fondurile necesare, pe lângă scopul deosebit de nobil de a schimba mai mult de două persoane, atunci citeşte mai departe. Nu-s specialist în domeniu, dar prin natura funcţiei şi a experienţei ce voi zice în partea următoare îmi reflectă părerile personale şi cred că pot fi relevante pentru voi (teoretic).

Totul porneşte de la gândire. Şi orice schimbare doare. Odată aleasă o anumită trăsătură, un anumit pattern în gândire, prin aplicarea repetată se forţează subconştientul să accepte că aşa se face, şi nu altfel. De aceea, cu cât înaintezi în vârstă vei găsi că-i tot mai greu să schimbi ceva. E ca şi cum ai avea drumul săpat prin creier, şi cu cât e drumul săpat mai adânc, cu atât e mai greu ca o idee sau acţiune să aibă alt drum. Sau, în anumite cazuri ce reflectă opinii mai adânci, de genul sistemului de credinţe şi alegeri, stă în cale disonanţa cognitivă. Adică, dacă eu îmi exprim public o anumită părere, sau fac o anumită alegere public, oricine nu-i de acord cu respectiva părere sau alegere pare că mi se opune mie personal. Adică, pare a fi atac la persoană. Omul evită durerea, disconfortul, din principiu şi la nivel sub(in)conştient. Aşadar decât să procesez validitatea argumentelor persoanei care nu-i de acord cu mine, pentru a nu avea un disconfort, subconştientul sare peste raţiune şi îmi oferă atribute emoţionale, foarte subiective, care validează alegerea (sau părerea) exprimată public („Da, dar e mai confortabilă”, sau „îmi place mai mult culoarea”, etc). Aşadar, şi aici e o chestie des folosită în manipulare, pentru a fi de acord cu o anumită chestie, trebuie doar să fii convins să vorbeşti public în favoarea chestiei respective. Aşa se evită disonanţa, şi cu cât se repetă mai mult, cu atât se fixează mai adânc şi e mai greu de schimbat.

De asemenea, orice schimbare trebuie să aibe o caracteristică personală, individuală. Spre exemplu, nu poţi schimba 100 de fumători cu acelaşi argument fixist şi teoretic. Nu toţi fumează din aceleaşi motive. Eu spre exemplu, m-am lăsat de fumat când am hotărât cu nevasta să avem copii. Chit că au trecut vreo 2 ani de atunci şi n-am încă copii, tot nu fumez. Orice argument de genul fumatul ucide mă lăsa rece. La propriu. Nu prea cred că ar merge argumentul meu de succes cu un adolescent.

Oamenii în general fac cea mai bună alegere pentru ei. Oamenii sunt inerent egoişti, lacomi şi dornici de mărire. Dacă nu luăm în calcul aceste „calităţi” în schimbare, doar pentru că nu ne convin, riscăm să eşuăm. Pentru a convinge pe cineva ceva, musai trebuie să îi arăţi că se poate mai bine, că soluţia găsită îl va face să se simtă mai bine şi că adoptarea soluţiei îi va aduce beneficii. Dacă se poate, arată-i şi cum neadoptarea soluţiei îi va aduce probleme.

Dacă vrei să delegi propaganda, să faci şi pe alţii să-ţi susţină vehement ideea, musai să preiei argumentul religios „Dacă nu eşti cu noi, eşti contra noastră”, adică să găseşti un duşman, cineva care vrea să obţină contrariul. Oamenii se adună doar pentru a obţine ceva sau pentru a lupta împotriva unui duşman comun. Dacă reuşeşti să găseşti duşmanul comun, oricare ar fi acesta, o să vezi că deja lupta e pe jumătate câştigată. Obama a câştigat când americanii s-au unit la vot pentru a scăpa de criza economică, pentru că le-a spus că pot. Yes, we can! Celălalt candidat nu le-a spus asta. Desigur, sunt mai multe nuanţe, dar pe foarte mulţi asta i-a câştigat.

Schimbarea porneşte pentru fiecare din necesitate, din nevoie. E foarte greu să schimbi ceva dacă totul merge bine. If it aint broke, dont fix it. Nu există motivaţia necesară. Ăsta-i de fapt şi argumentul principal împotriva schimbării. Oamenii au o zonă în care se simt siguri, o zonă de siguranţă, din care dacă ies, simt disconfort. Teama de necunoscut, teama de viitor, toate astea apar când se iese din zona de siguranţă. Şi pentru majoritatea celor care nu-s adrenaline pumped, trebuie un şoc foarte puternic pentru a-i determina să iasă din zona de confort. Exemplul violenţei domestice e evident, când multe soţii rămân alături de bărbaţii care le desfigurează în bătaie, pentru că se tem de ce este acolo, afară. Nu contează bătaia, contează teama de a-şi lua destinul în propriile mâini. Şi cu bătaia măcar sunt obişnuite, dacă nu ajung la spital e bine. Aşa de puternică e frica de necunoscut. Musai să găsesc povestioara „Cine mi-a furat caşcavalul”, că e haioasă rău. Dacă o are cineva, să-mi spună unde că dau link.

Prin urmare, fie că vrei să schimbi pe cineva, fie că vrei să te schimbi pe tine, trebuie să ai în vedere următoarele chestiuni:

- Schimbarea doare. Întotdeauna. Dar trebuie să demonstrezi că va durea mai tare dacă nu se aplică schimbarea.

- Fă cumva ca persoana pe care doreşti s-o schimbi să îşi exprime în mod public atât dorinţa de a se schimba cât şi interesul spre soluţia oferită. Şi să repete de mai multe ori.

- Arată că soluţia oferită este bună pentru persoana ţintă, în mod personal. Adică i se adresează personal. Arată-i de ce trebuie să se schimbe, de ce se va simţi mai bine după ce se schimbă şi ce beneficii va avea de pe urma schimbării. Nu generaliza.

- Găseşte şi arată duşmanul comun, demonizează-l dacă poţi. Uneşte oamenii. Dacă reuşeşti să găseşti pe cineva care să predice peste tot schimbarea, ăla e important, pentru că repetarea şi susţinerea schimbării îl face total dedicat problemei.

- Nu fă schimbări dacă totul merge bine. Daca vrei să schimbi ceva, arată ce nu merge bine, arată cât de urgentă este problema ce trebuie schimbată şi ce probleme vor fi dacă nu se operează schimbarea. Scoate oamenii din zona de siguranţă şi fă-i să înţeleagă necesitatea urgentă a schimbării.

Şi un ultim lucru, în legătură cu facilitarea schimbării. Dacă faci ce ai făcut şi până acum, vei obţine acelaşi rezultat ca şi până acum. Dacă vrei să obţii ceva diferit, fă ceva diferit. Cu gândirea începi. Modificând gândurile, vei putea să modifici acţiunile, pentru că vei putea conştient să te opui acţiunii instinctive. Modificând acţiunile, vei modifica rezultatele. Modificând rezultatele, vei modifica sentimentele, pentru că un rezultat bun are un efect de susţinere a acţiunii care i-a dat naştere. Modificând sentimentele, vei modifica obiceiurile, prin disonanţa cognitivă, adică vei susţine şi la nivel sub(in)conştient acel mod de acţiune. Modificând obiceiurile, modifici comportamentul, adică schimbarea devine permanentă.

Ar fi deosebit de frumos să ne intre în minte faptul că schimbarea nu numai este necesară, ci se şi produce, indiferent că vrem sau nu vrem noi să credem asta. Din povestirea „Cine mi-a furat caşcavalul”, de Spencer Johnson – unde caşcavalul e o analogie pentru bani, fericire, whatever, vă traduc nişte frumuseţi de citate (punch line):

- Cu cât caşcavalul e mai important pentru tine, cu atât doreşti mai mult să-l păstrezi.

- Când ai caşcaval, eşti fericit.

- Dacă nu te schimbi, poţi să mori.

- Ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

- Miroase caşcavalul des, ca să ştii dacă se învecheşte.

- Mişcarea într-o direcţie nouă te ajută să găseşti caşcaval proaspăt.

- Când te mişti dincolo de sau împotriva fricii, te simţi liber.

- Dacă îmi imaginez că voi găsi caşcaval proaspăt chiar înainte să-l găsesc, parcă sunt condus spre caşcaval.

- Cu cât mai repede renunţi la caşcavalul vechi, cu atât mai repede vei găsi caşcaval proaspăt.

- Mişcă-te după caşcaval, nu aştepta caşcavalul să se mişte după tine (caută caşcavalul nu aştepta să te caute el).

- E mai sigur să navighezi într-un labirint, decât să rămâi într-o situaţie posibil fără ieşire (şi fără caşcaval).

- Vechile convingeri nu te vor duce la caşcaval proaspăt.

- Când vei vedea că poţi găsi şi te poţi bucura de caşcaval proaspăt, vei schimba calea.

- Observând micile schimbări devreme, poţi anticipa şi astfel te poţi adapta la marile schimbări ce vor veni.

- Caşcavalul se mută. Întotdeauna. Fii gata să te adaptezi la schimbare rapid şi să te bucuri de asta.

- Schimbarea este ceva general valabil, pentru toţi.