Bilanţul restructurat. Acelaşi ghid de supravieţuire.

Am discutat până acum despre cash flow, despre drumul banilor şi cum sa fii eficient în activitate, şi cred cu adevărat că principiile spuse până aici vă sunt de folos. E posibil să mai fi făcut vreo greşeală, pe ici pe colo, sau să fi omis câte ceva, şi pentru asta îmi cer scuze anticipat.

Să vă spun de ce am început cu toate acele chestiuni (cash flow, chestii de dobânzi, etc.). Pentru că orice instituţie financiară sau nefinanciară care vă analizează afacerea se va uita la cât de bine aplicaţi principiile acelea.

Dacă vrei un credit pe firmă, banca va analiza afacerea ţinând cont de 3 factori:

     – istoricul afacerii – deosebit de important având în vedere conjunctura economică (cam 70% din decizia de creditare);

     – prognoza economică a firmei – acel cash-flow de care vă spuneam, la care se mai adaugă planul de afaceri sau studiul de fezabilitate (cam 10% din decizia de creditare);

     – factori nefinanciari, de care nu vă prea spune nimeni, gen gradul de încredere în patron ca om de afaceri (da, contează!), dacă a mai avut firme înainte şi dacă acestea au avut succes, dacă firma a avut incidente de plată, calitatea şi pregătirea conducerii firmei, cota de piaţă, potenţialul firmei, dacă sectorul de activitate e eligibil sau nu, probleme de mediu, şi alte chestii mărunte de genul acesta (cam 20% din decizia de creditare).

Puţine lucruri sunt aşa de importante precum istoricul afacerii, în condiţiile în care majoritatea deciziilor de tip DA/NU în creditare nu se mai iau la nivel local, ci prin centre de afaceri şi centralele băncilor, de către persoane care nu cunosc afacerea şi potenţialul ei.

În istoricul afacerii, însă, nu intră doar cum a evoluat cifra de afaceri şi profitul, ci şi cum au evoluat indicatorii de structură şi profitabilitate ai firmei în perioada analizată. De ce? Simplu. O balanţă e doar o poză la un moment dat. Nu poţi afla decât puţine lucruri din ea. Mai multe lucruri afli când te uiţi în evoluţie, la o suită de poze. E ca un film, format din o suită de cadre. Aşa poţi afla cum a mers afacerea, şi ce probleme a avut sau are pe parcursul a 2-3 ani. Cam atât se analizează, ca durată de timp, pentru că mai mult şi-ar pierde din relevanţă.

Să revenim.

Pentru contabili şi Ministerul de Finanţe este foarte relevant bilanţul exact aşa cum apare el. Nu interesează decât chestii legate de taxe şi impozite, amortizări şi deductibilităţi. Pentru patron, pentru instituţiile financiare, contează mai mult o altă formă, forma financiară. Dacă bilanţul normal arată proprietăţi şi datorii, venituri şi cheltuieli, bilanţul restructurat (forma financiară) ne arată surse şi utilizări de bani. Ne arată de unde vin banii şi unde se duc banii. Aici activele sunt utilizări, iar pasivele sunt surse de finanţare. Cum se foloseşte? Hai să vedem împreună.

Am vorbit de cash-flow. Am vorbit de credite. Hai să vorbim şi de partea întunecată a creditelor, din perspectiva financiară. Un credit pe termen scurt, mai ales o linie de credit, e un credit pe termen scurt, chiar dacă se tot reînoieşte de la un an la altul. Partea întunecată a creditului pe termen scurt e faptul că banca poate alege să nu îţi mai reînoiască linia, dacă consideră că nu mai eşti bun sau că nu ţi-ai îndeplinit anumite obligaţii asumate prin contractul de credit, gen rulaj prin bancă, îmbunătăţirea anumitor indicatori. De chestia asta s-au lovit multe firme anul acesta, când şi-au dat seama că făcând investiţii în maşini, utilaje, sedii, din bani pe termen scurt, din credite pe termen scurt (chiar dacă nu aveau voie – cum ar fi din linie, asta e irelevant în acest context), şi banca le-a trecut linia la rambursare tot pe termen scurt. Una e când ai un credit pe 10 ani, la 100.000 de lei vă vine o rată de 834 de lei fără dobândă, şi alta e când vă eşalonează linia de credit de aceeaşi sumă, dar pe 2 ani (sau 1 an) cu o rată de 4,167 lei (sau 8,334 lei). Dintr-o dată vă loveşte activitatea curentă cu măciuca, pentru că nu au timpul necesar să facă altă linie de credit (şi poate şi alte bănci consideră că firma nu-i eligibilă), şi n-au ce face, trebuie să plătească. Asta, mes amis, se numeşte inconştienţă. Şi din partea băncii, că nu trebuia să lase firma să facă aşa ceva (în mod sigur majoritatea lor spun că nu-i bine), şi din partea firmei, că nu s-a gândit mai bine (foarte mulţi patroni dacă li se spune că nu-i bine ce fac, ameninţă că pleacă în altă parte, sau cosmetizează ordinele de plată, să pară că de fapt cumpără mărfuri, când ei de fapt plătesc termopane şi autoturisme din linia de credit). Un credit pe termen lung aprobat nu se mai schimbă (eşalonează sau rescadenţează) decât dacă nu-l mai plăteşti sau dacă îl refinanţezi, scadenţa lui fiind pe termen lung. Unul pe termen scurt are scadenţa pe termen scurt. Uşor de explicat, dar greu de priceput, pentru enorm de mulţi patroni care consideră că banca are obligaţia de a-i finanţa, în loc să înţeleagă că un credit implică un parteneriat cu finalitate, care poate fi întrerupt la scadenţă dacă una din părţi consideră că-i neprofitabil sau că e prea riscant. La scadenţă, reţineţi asta, daca in contractul de credit nu scrie altfel…

De ce vă spun aşa ceva? Pentru că în viziunea financiară, toate utilizările (active) pe termen lung trebuie acoperite cel puţin în proporţie de 100% prin surse (pasive) pe termen lung. Ce rămâne, poate acoperi activitatea curentă. Investeşti într-un sediu de firmă, într-un autoturism? Păi atunci ia-ţi banii fie dintr-un credit pe termen lung, fie din profitul anilor precedenţi, fie dintr-o majorare de capital social. Nu din activitatea curentă (profitul curent) sau din credite pe termen scurt. E bad karma, cum explicam în paragraful de mai sus. Îţi poate destabiliza cash-flow-ul – posibilitate de 50%. Îţi strică indicatorii bilanţieri – certitudine de 100%. O să arăt şi cum, mintenaş. Momentan rămânem la forma bilanţului restructurat.

După cum am făcut şi cash-flow-ul în post-ul precedent, aşa cam arată şi bilanţul restructurat. Pe tipuri de intrări şi ieşiri. Aşadar:

- Active pe termen lung                                    – Pasive pe termen lung

      – active imobilizate                                             – Capitaluri

      – creanţe comerciale pe termen mediu şi lung    – Împrumuturi pe termen mediu şi lung

- Active curente                                                – Datorii curente (sub 1 an)

       – mărfuri                                                              – Furnizori

       – creanţe bugetul statului                                   – datorii bugetul statului

- Trezoreria pozitivă                                           – Trezoreria negativă

      – bani şi efecte de primit                                     – credite pe termen scurt

Să nu credeţi că luaţi doar aşa valorile din bilanţ, şi bada-bing, iese bilanţul restructurat.. Nu, nici vorbă, există multe nuanţe la elementele de surse şi utilizări… Spre exemplu, într-un credit pe termen lung, există şi o parte care trebuie plătită într-o perioada de un an. Acea sumă se scoate din capitolul împrumuturi pe termen mediu şi lung şi se introduce la capitolul trezorerie negativă. De asemenea, pot exista la capitolul creanţe, la fel, părţi sub un an şi peste un an. La fel trebuie împărţite. Musai mai trebuie şi identificat absolut tot ce-i incert sau nevalorificabil, pentru că vor trebui scoase când calculăm indicatorii de lichiditate şi solvabilitate. Adică şi creanţele incerte, şi stocurile nevalorificabile, şi datoriile incerte. Tot.

Pentru a verifica cât de bine se descurcă firma în menţinerea unui bilanţ restructurat optim, se calculează indicatorii următori:

Fondul de rulment. Nu cel de la asociaţia de proprietari. Ci aşa:

         Fondul de rulment = Pasive pe termen lung – Active pe termen lung

Necesarul de fond de rulment.

         Necesarul de fond de rulment = Active curente – Datorii curente

Trezoreria netă.

         Trezoreria netă = Fond de rulment – Necesar de fond de rulment

Aceeaşi cu:

        Trezoreria netă = Trezoreria negativă – Trezoreria pozitivă

Dacă fondul de rulment este pozitiv, e primul pas spre un bilanţ optim. În teorie, indicatorul trezorerie netă musai să fie pozitiv alături de cel de fond de rulment. Practic, e greu să realizezi aşa ceva. Dar e şi optim şi eficient să faci asta. Next time, despre aceşti indicatori mai pe larg, şi despre indicatorii bilanţieri de structură şi profitabilitate. Aşa, să se oftice bancherii..