Marketing + criză = regim totalitar

Din cauza concediului ce începe poimâine am fost teribil de ocupat, măsurând timpul liber în rezolvări / minut şi respiraţii / oră. Sau poate invers… Plus o cosmetizare necesară a temei de blog, şi plus o reinstalare de Windows XP la taică-meu, care a renunţat până la urmă să creadă că eu, prin unde scurte, de la kilometri distanţă am reuşit din nou să-i stric bunătate de calculator, şi şi-a călcat pe inimă pentru a-mi solicita de urgenţă expertiza, reinstalare care m-a făcut să muşc din buze şi să declam Luceafărul de vreo 20 de ori, din motive tehnice, de umplere a timpului, cât stătea la reinstalat măgăoaia. Răbdare de pescar, nenică…

Şi-n plus, au reuşit să mă enerveze la culme domnii din Guvern, prin prostiile pe care le debitează, de la retragerea de valută operată de bănci (culmea, BNR o dezminte) la garantarea creditelor tinerilor până la limita de 60.000 de euro (vezi Manole). Imbecilitate totală. Manipulare pe faţă. Şi găsesc apoi resursa să mai mârâi încă o dată în surdină. Ultima dată, promit. După concediu îmi revin şi promit să afişez acel zâmbet larg pe înscrisurile de pe blog, nu de alta, dar îmi place să fiu contra tendinţelor…

Apropos de tendinţe…

Vezi mătăluţă, dintotdeauna schimbarea a venit forţată. Mă refer la politică. Guvernare. Abordare socială. M-am dus la puţina istorie pe care o cunosc, cu riscul să-mi provoc un anevrism (nu, n-am reuşit), şi am constatat că toate marile revoluţii culturale / sociale / mentale şi toate regimurile totalitare cu adevărat (fascism, comunism, etc) au rădăcinile în crize. După Evul Întunecat, a apărut Renaşterea. După criza socială din Rusia a apărut Comunismul. După criza socială din Franţa a apărut Revoluţia Franceză. După criza economică din 1921-1929 a apărut Fascismul. Totul prin lideri carismatici care au ştiut să facă marketing, să se vândă în mod convingător maselor îndobitocite de frică şi stress de nesiguranţă. Vezi mătăluţă (indiciu de vizual), stressul apare atunci când îţi lipseşte controlul asupra evenimentelor. Nimeni din masa informă şi fără faţă de carne de tun (alegători) nu vroia să se ofere voluntar să salveze pe altul, în schimb întotdeauna se aşteaptă pe cineva care să îl susţină pentru a schimba ceva în bine. Aici intervine manipularea…

Îţi mai aduci aminte cum se spunea (şi încă se spune) că vestitele Autobahn din Germania au apărut mulţumită lui Hitler? Cum a crescut acesta economia Germaniei şi cum a scăzut şomajul trimiţând pe toţi la muncă la infrastructură? Sau cum acesta a câştigat alegerile datorită sprijinului maselor, care voiau să trăiască mai bine?

Momentan peste 90% din populaţia cu vârsta de peste 21 de ani ştie că politicienii sunt corupţi, că nimeni nu ne ajută, că vine apocalipsa şi ne mănâncă dracul în iad cu paşapoarte biometrice cu tot. Peste 90% din populaţia cu vârstă de peste 21 de ani „e dobitoci”, bre… Fără drept de apel. Altfel nu-mi explic dobitocenia ultimilor 20 de ani simţiţi pe pielea proprie sub forma creşterii incertitudinii, fricii şi extremismului în formele cele mai distrugătoare. Chit că-i vorba de ţigani, de evrei, de illuminati, de masoni, de eretici, de bancheri, de sectari, de fanatici şi de xenofobie. Şi altele, dar n-am de unde atâtea keywords că n-am dicţionarul pe aproape…

E adevărat. Aceşti 90% din indivizi cumpără (sunt de acord cu) tot ce li se spune, şi au abandonat orice dorinţă de a schimba ceva, rămânând la speranţa providenţei divine, a prinţului pe cal alb, a unui Mesia în variantă românească. Aşa că să dea ăl de sus să vină unul ca Roosevelt în loc de unul ca Hitler, că oricare ar fi, dacă îşi bazează mesajul pe făcutul curăţeniei, dacă e străinez, cultivat, şi perceput drept om bun şi religios, şi dacă mai are şi o campanie de marketing cum doar americanii pot să facă, apăi în mod sigur câştigă totul. Campanie de-aia cu plânsete şi discursuri fornăitoare, în faţa a mulţimi de oameni, că nu spală nimic creierul mai bine decât prezenţa mulţimilor… Mănâncă rahat… Un milion de muşte nu se pot înşela… Şi dacă mai are şi ceva testimonials, vorba americanului, adică ceva mărturii că e om de bază, şi că vrea doar binele românilor, că la el nu se gândeşte, şi deja românaşii noştri îs umezi la scutece… Păi cum credeai…

Ia stai să vezi, numai să candideze un Iustin Pârvu corcit cu un Stolojan şi cu un Obama de culoare albă, de naţie neamţ sau austriac, să vezi cum creşte prezenţa la vot de la 30% la 60%.

Aici e hiba, că dacă doar 40% din români au votat în medie în ultimii ani, procentaj în scădere continuă de la o alegere la alta, să vezi cum va fi dacă apare cineva carismatic, care dă cu pumnul în masă, ceva de genul lui Urban Iulian (deşi mi se face părul de găină când aud acel nume, trebuie să recunosc potenţialul individului).. Obama reloaded, fraţilor..

Later edit: Stimaţi viitori fosti clienţi ai băncilor, presupun că ştiţi că dacă o restanţă trece de 90 de zile, se provizionează tot creditul (e trecut în categoria pierdere), nu? Iar provizionul e o cheltuială, ce se scade din profit. Indiferent dacă e sau nu e garantat integral sau parţial creditul. Aşa că, sunt absolut sigur că e vorba de o chestie miculuţă, electorală, pentru niscai clienţi politici ai guvernului, care trebuie să iasă cu fruntea sus din imobiliare, pentru că degeaba se tot spune că băncile vor sări în sus şi vor credita pe toţi, indiferent dacă pot sau nu să plătească rata la credit, că nu-i aşa. Analiza de risc de rambursare este şi va fi în continuare folosită de bănci pentru a limita rata de default (de nerambursare). Aşadar, guvernul iese la rampă cu o măsură populistă, băncile nu vor da credite decât la cei care puteau să ia şi acum, dar la care nu ieşeau evaluările cum trebuie (că aici e bucuria, dacă apartamentul îţi este evaluat la 10.000 de euro valoare admisă în garanţie, mai adaugi 60.000 de euro garanţia de stat şi poţi să iei 50.000 de euro credit cu bucurie, chiar dacă cotineaţa valorează 10.000 de euro). Şi băncile vor fi de vină că nu dau credite. Nu guvernul cu prostiile acelea… Că nici o bancă nu doreşte să rişte o scădere de profit, chiar dacă poate să iasă în câştig prin executarea garanţiilor (imobiliare + guvernamentale), că o bancă nu-i agent imobiliar. Mai ales acum, când cuvântul de ordine e profit. PROFIT! Deci, vorba americanului, buuulllshiiitttt…