Dreptul de a alege
Posted Under: Pasul1, anonymous, common sense, economie, gândire, politichie, viitor
.. este el oare un drept real sau închipuit? Nu vorbesc de exemplele utopice, cum ar trebui să fie sau ce-ar trebui să fie. În condiţiile normale, avem o chestie pe care o au şi americanii şi oricine altcineva. Manipulare. Avem parte de atâtea păreri şi discuţii de e greu să cunoşti ce şi cum. Marea majoritate sunt manipulări care să încline balanţa înspre o parte sau alta. Pornisem de la o idee controversată cu gândul, pe blog-ul unui Cetăţean numit Popescu, de la impozitul forfetar al lui Pogea. Idee proastă acest impozit, recunosc, şi momentul ales e cum nu se poate mai rău. Dar unele principii sunt bune, zic eu.
Iată ce vreau să spun cu asta (atenţie, post enorm!):
Unul din principiile sociale din NLP, la care ţin enorm de mult, e că în marea majoritate a cazurilor, un om când alege, alege ceea ce e mai bun sau mai bine pentru el. Şi aici includ şi acel caz în care e aparent vorba de altruism, de alegeri în detrimentul său şi în favoarea altora. În majoritatea cazurilor tot de satisfacerea unor proprii nevoi e vorba, chit că e vorba de astuparea vinovăţiei sau pentru obţinerea de atenţie şi satisfacerea mândriei personale.. Bun, dacă măcar ar fi vorba de doar atât.
Numai că orice alegere facem, o facem în lumina a ceea ce cunoaştem, nu în lumina adevărului adevărat. Şi uneori se întâmplă ca adevărul să nu aibe nimic în comun cu ceea ce cunoaştem noi a fi adevărat. Însă ceea ce cunoaştem noi e foarte posibil să fie doar o manipulare atentă. Dirijarea conştiinţei şi logicii, a alegerilor viitoare spre ceva previzibil, sau spre ceva dorit. Nu vorbesc aici de alegeri electorale, ci alegeri obişnuite, de genul să cumpăr Bonux sau Cocolino, ciocolată Kandia sau Poiana.. Oricare ar fi alegerile astea…
Am mai vorbit pe vremuri (imemoriale) de efectul fricii asupra oamenilor, şi n-are rost să continui pe tema asta. Însă vreau să mă explic cetăţeanului mai sus menţionat în ceva (mult) mai lung decât un simplu comentariu.
Nu cred în sintagma „poporul are dreptul să aleagă” calea cea mai bună. Păi dacă peste tot e manipulare, dirijare din umbră şi rea-voinţă, rarele sclipiri de adevăr şi lumină ce efect vor avea? Nici unul, zic eu, pentru că nu sunt crezute sau dorite. Prin urmare, nu putem avea o cale mai bună aleasă de popor, decât dacă poporul alege în cunoştinţă de cauză. Şi dacă poporul cunoaşte tot ceea ce înseamnă cauză, efect, şi chiar doreşte să îşi exprime opinia, adică să aleagă. Altmiteri nu. Nu poţi alege ceva fără să cunoşti ce alternative ai, ce opţiuni, şi fără să cunoşti adevărul. Altfel rişti să alegi eronat. Aşadar, am aceeaşi părere şi despre impozitul forfetar. Brânză bună în burduf de câine. Are ceva bun dar care-i compromis total de restul de prostii.
Cred cu tărie că nu avem nevoie de IMM-uri slabe, care funcţionează pe baze care numai economice nu-s, şi care doar supravieţuiesc. Şi nu vorbesc de momentul ACUM, când pe piaţă e criză, şi toate se zbat să supravieţuiască. Vorbesc de momentul atunci, de o economie pe care am putea s-o comparăm cu cea de anul trecut, prin ianuarie-martie, când eram „tigrii” Europei. De aceea nu-s de acord cu momentul ales de guvernanţi pentru impozitul forfetar, sau cu impozitul forfetar, for that matter..
Bun, să revenim.
Eu ca un cetăţean simplu, am dreptul să aleg. Să muncesc la stat, sau la privat? Pentru altul sau pentru mine? Ca salariat sau ca patron?
Bineînţeles, cei mai mulţi care au ales să fie patroni, au ales fie din perspectiva banilor, că fac mai mulţi bani decât ar face ca salariaţi, fie din perspectiva scăpării de şefi, de a fi pe propriile picioare şi răspunzător de propriul destin. Pe cei ce fac mai mulţi bani decât ar face ca salariaţi, îi înţeleg.. Nu-i înţeleg pe ceilalţi, însă.. Raţiunea economică trebuie să primeze în faţa sentimentalismelor de vechi comunist (de gen vreau să muncesc pentru mine, nu pentru alţii). Nu-i deloc rău dacă munceşti ca salariat pe undeva. Nu te face capitalist obligatoriu statutul de patron sau director de propria firmă. Dacă faci mai puţini bani decât ai avea dacă ai fi salariat pe undeva, nu cumva îţi baţi singur cuie în talpă? E acel numit prag de profitabilitate închipuit, care spune că dacă vrei să investeşti în ceva cu anumite riscuri, să ai grijă să scoţi mai mult profit decât ai scoate dacă ai plasa banii aceia în titluri de valoare emise de stat (obligaţiuni, titluri de stat, etc), care-s cu risc foarte scăzut, spre 0 chiar spun unii.. Altfel e ca şi când ai cumpăra o casă cu 100.000 de euro, şi-ai vinde-o în minutul următor cu 90.000 de euro. Rulaj ai, dar ai pierdut 10.000 de euro. Mentalitatea asta e dăunătoare şi pentru om luat ca individ şi pentru societate ca suma indivizilor. Dacă nu eşti sigur că poţi să scoţi măcar banii necesari pentru salariul minim pe economie plus partea necesară pentru a-ţi asigura continuitatea afacerii, nu te lansa pe cont propriu. Sunt unii care au impresia că dacă sunt patroni au şi viitor, deşi n-au nici un plan de afaceri, nu ştiu încotro se îndreaptă firma sau ei, şi se mânie la faptul că nimeni n-are încredere în ei. Aceeaşi gândire se aplică şi-n agricultură, unde încă nu se înţelege faptul că dacă ai un hectar sau 10 hectare e tot una, doar supravieţuieşti. Dacă s-ar aduna vreo 200 -1.000 de hectare atunci ai fi în stare să oferi ceva profitabil pentru toţi.. Însă prin faptul că nu se asociază în agricultură, nu există marje de profit, peste 50% din producţie mergând în propria gospodărie, pentru propriul consum. Deci, agricultura nu e profitabilă. Dacă agricultura nu e profitabilă, nu avem nici sisteme de irigaţii moderne nici investiţii în aşa ceva, şi ajungem să includem în planul de afaceri cheltuieli cu popii care se roagă pentru ploaie.. Şi importăm fructe şi legume, pentru că noi nu suntem în stare să scădem costul unitar şi să creştem producţia la hectar, cum fac alţii..
La asta mă refer când spun că sunt o mulţime de firme care n-ar trebui să existe. Dar care au efecte diverse asupra economiei, prin faptul că fragmentează foarte mult o ofertă de produse şi servicii, făcând să existe dumping-uri şi prostii de genul acesta. Ştiu o firmă de transport persoane care vroia să scoată pe cineva din afaceri, practicând preţuri de 1 ron între localităţi. Cum l-a scos din joc pe concurent, a mărit preţul la dublul celui practicat înainte de afacerea „1 ron”.. Deci, cine câştigă aici, clientul sau patronul?
Cam aşa efect au şi firmuliţele astea de 3 lulele 3 surcele asupra economiei.. Împiedică pe unii care chiar ar putea să ofere şi calitate şi produse bune să le ofere.. Fac dumping, presează pe ceilalţi, se împiedică unii pe alţii, pe principiul azi nu mănânc, dar mâine poate prind un coltuc de pâine, şi supravieţuiesc cu chiu cu vai. Supravieţuiesc, dar nu cresc. Şi nici nu vor să audă de alăturări şi fuziuni. De ce să crească şi altul? De ce să dea socoteală la altul pentru venituri şi cheltuieli? Şi pentru că oferta există, să fie mai prost clientul? Să dea bani mai mulţi mai încolo pentru că vrea şi statul o parte din ei, sau pentru aceeaşi calitate a muncii, când poate să facă treaba cu bani mai puţini? Raţiunea cu preţuri pentru toţi nu-şi are rostul în acest context. De ce să existe case cu 15.000 de euro de o calitate slabă (sau poate nu), lucrate la negru, care privează şi statul de nişte bani la care are dreptul prin TVA şi impozite (apropo, nu contestaţi propoziţia, că munca la negru e încă tot ilegală) când pot exista case cu 20.000 de euro, dar lucrate conform regulilor şi în mod legal? Câştigă 5.000 de euro clientul şi firmuliţa acum, dar pierde atât economia cât şi acel client şi firmuliţa pe termen lung.. Prin faptul că protecţia socială şchioapătă, prin faptul că n-avem pensii şi servicii medicale de calitate, şi în ultimul rând, pentru că tot ce mişcă în ţara asta se reflectă asupra ratelor de dobândă şi asupra cursurilor valutare, asupra economiei la nivel macro. Revin asupra ideii că nu e vorba de un drept la unele produse şi servicii, că e vorba dacă ni le permitem sau nu. Un credit nu-i un drept, nici o casă, nici un autoturism. Dacă produsul sau serviciul ţi-l permiţi, bine, dacă nu, nu. Punct şi de la capăt. Gândire pe termen mai lung de o zi, asta ne trebuie nouă…
De asemenea, nu trebuie să confundăm o firmă mică, care lucrează legal, dar cu preţuri sensibil mai mici decât a altora, cu o alta care nu lucrează legal. Dacă o firmă mică îşi poate permite să ofere calitate şi să crească, practicând preţuri mici, foarte bine. Astea sunt ceea ce spun profesorii de economie când vorbesc de concurenţă. Doresc firme mici care să fie profitabile şi care să ofere servicii sau produse de calitate. Mai ţineţi minte postul ăsta? La astea mă refeream. Şi se poate. Numai că astea nu prea pot exista de celelalte firmuliţe vai de ele, care nu le lasă să trăiască. Decât 10 firme care abia supravieţuiesc, şi taie din calitate pentru a putea ţine preţurile jos, la dumping, şi lucrează la negru, uneori vânzând produse expirate, mai bine să rămână doar vreo 3, care să trăiască bine. Şi care să nu facă rabat la calitate. Chiar dacă costă un pic mai mult decât vrem noi să coste. There is no such thing as a free lunch.. Lăcomia trebuie luată în calcul. Nu trebuie să permitem ca lăcomia şi dorinţa de a fi independent să stea în calea viitorului. Şi încă ceva…
Trebuie să ne dezvăţăm de a cere chestii pe care nu ni le putem permite, să vrem să trăim mai bine decât putem. Nu-i deloc obligatoriu să avem fiecare o casă, o maşină şi să ne facem concediile prin străinătate. Chiar dacă ne dorim asta. Teoretic, pentru unii, cu multă muncă, sau pentru alţii cu mai puţină muncă, pot fi fezabile asemenea chestiuni, însă nu există un drept în constituţie care să enunţe faptul că toţi trebuie musai să îşi permită aşa ceva. Există însă dreptul de a-ţi căuta fericirea, şi libertatea, numai că trebuie să înţelegem că prin asta nu trebuie să o distrugem pe a altora. Adică eu, personal, nu vreau să fiu fericit acum, şi nefericit peste un an sau doi. Şi nu pot să înţeleg cum unii cer creşteri salariale de 50% pe timp de criză, când se poate observa nevoia de a reduce cheltuielile şi de a eficientiza aparatul bugetar. Sau creşterea pensiilor cu nuştiucâtlasută. Pentru binele unora în prezent, se sacrifică viitorul tuturor.
Iluziile celor ce spun că e vorba de fiecare din noi sunt bine fundamentate, dar incomplete. Spun iluzii deoarece avem posibilitatea s-o ducem rău acum, dar mai încolo s-o ducem mai bine. Ei vor s-o ducem mai bine şi acum. Dar ei nu concep faptul că nu se poate asta. Trebuie s-o luăm de la capăt, şi să pornim pe o altă cale. Dacă continuăm să facem tot ce-am făcut până acum vom obţine tot ceea ce am obţinut şi până acum. Şi după 20 de ani de la „revolta” noastră, am ajuns mai rău decât înainte. Iar Pogea e chintesenţa spiritului intreprinzătorului român. Luminiţa de la capătul tunelului încă ne eludează. O fi de la lămpaşele minerilor, sau de la botul trenului, că sunt o mulţime de bancuri pe tema asta..
Reader Comments
Nu vine nici un “sfarsitul lumii” c,i doar sfasitul unui anumit tip de lume. Ceea ce este cel mai bun lucru ce ni se poate intampla chiar daca va durea putin.
Toti asteptam. Am ramas fara idei, fara resurse. Daca mai merge ceva este din inertie. Inspiratia dispare cu fiecare zi. Belim ochii la politicieni ca la un “freak show”. Cei care au bani apuca rapace cu ghearele ce a mai ramas. Trenul s-a oprit in tunel, lumea astepta ceva, nu stie ce.
Dintr-un colt se aude distorsionat sunetul unei slagar international.
Asa incat, “cand prostia este considerata patriotism, este periculos sa fii inteligent.”
Poate gresesc, poate vad lucrurile gresit, mie imi pare ca legile trebuie sa fie LA FEL pentru toata lumea. Si aici nu sunt de acord cu impozitul forfetar(mai ales sub forma actuala - in praguri, panal la n vii cu bir x, de la n+1 cu bir y, naibii de treaba !!). Cred ca e un castig daca o firma un IMM poate asigura n/t/x locuri de munca, chiar daca profitul e “slab” sau aproape inexistent. Conteaza mult pentru mine si ce “ofera” firma respectiva, care sunt avantajele existentei ei. Iau un exemplu banal, singurul magazin care comercializeaza produse alimentare in Cucuieti, se inchide, parte din omii din Cucuieti vor cheltui mai multi bani pe transport pentru a-si cumpara pita si oloi.
Care ii scopul declarat al impozitului forfetar ? Rulezi banet, are si statul cota, nu mai trebuie fentat statul prin artificii financiare ce au ca rezultat (in docomentele contabile) drept profit O sau apropiat de O, nu ? Poi, GF ce pazeste ? Fiscul ? Care ii rolul lor ? Ii mai simplu sa reglementeze asa ? Vorba ta, om trai si om videa, da’ mie tot nu imi pare corect.
Mnoa, nu cred ca am spus clar ce vreau prin legile trebuie sa fie LA FEL, daca exista firmae cu profit foarte mic, cu profit O, sau chiar cu pierderi, e treaba lor, nu vad de ce sa plateasca ce nu trebuie sa plateasca. Asta in conditiile in care se lucreaza corect, nu iau in calcul artificiile financiare (din pacate cred ca artificiile vor fi mai “negre” in baza impozitului forfetar). Pot sa am o firma cu profit O, la care sa fiu angajat, sa am un salariu decent, io si t/n/x personi, sa prestam servicii de calitate, sa contribuim la sistemul social. De ce sa-i puscam pe omii ceia ? Sau is atat de putini incat ar fi cantitate neglijabila, perderi colaterale ? Sper sa vad eu gresit lucrurile.
Off: Pe blogul cetatenei numita feeria va asteapta o leapsa!
Nu te-ai intrebat, in articol, daca nu cumva si statul are o contributie la lipsa de performanta economca a imm-urilor. De exemplu, cocosandu-le sub taxe (si nu, nu la impozitul pe profit ma refer). Sub contributii la sanatate, la pensii, la diverse fonduri speciale etc (questii mai putin discutate, dar impovaratoare). Si mai ales daca nu cumva insusi Maria-Sa statul nu introduce distorsiuni in economie prin simpla incapacitate de a-si colecta corect si complet veniturile. Chestie care face din “agentii economici” corecti victime sigure ale sistemului.
Legislatia - si mai ales cea fiscala - este incredibil de neclara, interpretabila si complexa, lasand intreprinzatorul la mila inspectorilor statului. Iar “sistemul”, incapabil sa-si colecteze veniturile, da cu ghioaga forfetarului ca sa-si ascunda lipsa de putirinta. Sau gresesc eu prin subevaluare?
@Whitewolf: Corect! Si mie mi-a mai placut un raspuns pe un blog, dat de Aristotel Costel, cum ca cei ce scot bolunzenii nu sunt nebuni, sunt normali. In romania sunt doar putini nebuni, aia ce gandesc logic..
@Sorin, sunt de acord ca exista firme cu profit 0. Dar pe termen scurt. Pe termen lung, nu le vad rostul. Daca ai profit 0, orice dezechilibru te darama. Daca 183 de lei lunar (2200/12) te dezechilibreaza, ce spune asta de firma si de viitorul ei?
Postul acesta si parerea mea contin de fapt doar doua pareri:
1. Impozitul forfetar = bad
2. Firme care tepuiesc statul si lucreaza la negru = bad
Impozitul forfetar are un singur merit ca v-a face ca economia subterana de mici dimensiuni sa devina prea costisitoare. Adica, sa distruga firmele mici care lucreaza la negru si tepuiesc cu sume mici.
Restul de 99 de caracteristici il fac insa o masura nasoala. Adica, ce vreau sa spun, are 1 parte buna si 99 de parti rele. Eu m-am axat si am incercat sa explic partea buna. De partea rea se ocupa restul intreprinzatorilor..
@Cetateanul Popescu: Nu contest asta. E fara indoiala ca printr-o politica fiscala de conjunctura, fara nici un fundament economic, prin legi peste legi care distrug stabilitatea fiscala, prin aparatul bugetar neeficientizat si prin pomparea de bani in gauri negre s-a ajuns aici si v-a merge in continuare. Statul e cea mai mare piedica in dezvoltarea economiei romanesti. Dar nu de asta vorbeam. E adevarat tot ce-ai zis. Insa mai trebuie lucrat si pe o alta parte. A mentalitatii.
Nu este normal sa existe firme care de ani buni au pierdere. Nu este normal sa existe firme cu grade de indatorare (calculate ca total datorii / capitaluri proprii, ca mai sunt si alte modele) de peste 500%. Nu este normal sa existe capital social 200 de lei si sold la contul 4551 de 500.000 lei (ron). In locul contabililor as desfiinta functionalitatea contului 455, daca as putea ca prin asta sa fac patronii sa invete ce-i aceea cash-flow si de ce este un instrument obligatoriu.
Crede-ma, sunt extrem de putine firmele care nu gandesc la modul `La ce sa platesc impozite, ce-a facut statul pentru mine? Ia sa-l fentez nitel, chiar cu sume mici, ca nu se observa`.
Cred ca sistemul e subevaluat prin ceea ce ai spus. Insa trebuie sa avem IMM-urile care sa inteleaga ca trebuie sa plateasca impozite. E obligatoriu, altfel murim cu totii. Din multimea de firme existente, parca doar 20% platesc impozite. Restul de ce mai exista? Pai din restul de 80%, majoritatea fenteaza statul. Si fentand statul, de fapt se fenteaza pe ele si pe restul de 20% care platesc. Si pe noi toti, la o adica..
@All:
Problema nu e de fapt ca impozitul forfetar e bun sau rau, ci ca de fapt nu se vrea sa se plateasca statului nici un ban. Nu conteaza orice alta opinie. De ce sa platim, e intrebarea tuturor. Din cate stiu, promisiunea era ca se vor elimina o multime de taxe si impozite parafiscale http://www.capital.ro/articol/guvernul-desfiinteaza-sau-reduce-179-de-taxe-parafiscale-118683.html Atunci, ghici ciuperca ce-i?
Gezas, da’ ce aveti mei oamini dragi cu cei amarati de 183 de lai ? Ca nu-i musai ca firma ce nu are profit sa-i plateasca pe cei 183 lei/luna. Si da, ii o buba, ca forfetarul nu tine de termen scurt/lung. Ai fi de acord ca doi/trei/10/t omi ce-si scot DOAR salariul (corect si cinstit) in cadrul unei firme unde pot fi asociati/admini/actionari sa nu mai aiba loc pe piata ? Apoi daca pescarul poate prinde numai cate un peste pe zi (salariul cela), nu-i mai dam voie sa pescuiasca ? Da di ce ? Cu asta nu-s de acor io.
Pai, sincer, n-am nimic cu acei 183 de lei. Dar tu esti de acord ca o alta firma sa te concureze pe tine cu firmulita ta in mod neloial prin faptul ca tu platesti impozite si ei nu? Prin faptul ca isi permite sa coboare tarifele sub ceea ce poti tu doar din cauza ca lucreaza la negru, fara factura? Aici e hiba, de fapt.
Daca exista doua firme mici, care scot doar salariul administratorului, sa zicem ca repara calculatoare. Daca amandoua pot supravietui cu un tarif de 100 de lei si sa ramana doar cu salariul fara sa faca profit, e ok. Dar daca una joaca murdar neplatind TVA, impozit pe salariu etc, si fenteaza statul de 19 lei, isi permite sa repare calculatoare cu un tarif de 81 de lei. Ceea ce pe tine, ca firma onesta, platitoare de taxe si impozite, fie te scoate din joc fie te obliga sa fii muritor de foame, lucrand in pierdere, an de an, si obligandu-te sa pierzi bani. Eu, aici, vreau fie ca ambele firme sa plateasca impozite, fie sa ramana doar una singura, cea care lucreaza legal. Nu te supara, da’ asa vad eu problema. Si tot ceea ce am spus n-a fost de fapt despre impozit, ci despre asta.
Mnoa, apai nici cum nu ii cu suparare, vedem lucrurile in functie de ce ne batem. Imi pare corect ca firma ce nu plateste TVA, CAS samd sa fie sanctionata. Nu-mi pare corect ca cineva sa presupuna automat ca daca firma nu are profit, musai ii vorba de evaziune fiscala. Pentru ca o firma ce va avea rulaj cat de cat marisor, lucreaza corect, dar O profit, pote sa se inchida cu ocazia impozitului forfetar. Chiar daca e vorba de 1 caz la 100 sau la 1000, tot nu imi pare corect. Si ii posibil sa se inchida ambele firme si ramana o alta firma (ce lucreaza si ea corect, ca nu se pune problema de a nu lucra corect, fiscul, GF … trebuie sa se ingrijeasca de “artificii”, nu impozitul forfetar) ce va avea un profit de 250 de lei. Mda, contributiile la buget vor fi mai mari dar, pe spatele cui ?
*tarif de 250
@Sorin: Orice firma ce are cat de cat un viitor va cauta sa se adapteze. Fie ca va scadea cheltuielile fie va practica tarife mai mari -> venituri mai mari. Nu inchizi o firma doar din cauza asta. Putem vorbi o luna pe tema asta, ca is economist si inca nu m-am dumirit de ce in romania cresc preturile de sarbatori in loc sa scada (rationamentul economic, nu psihologic, adica). Daca n-ai de unde scadea cheltuielile, atunci ala e costul tau minim. Daca o alta firma poate sa ofere sub tine, asta e. Se poate oricand.
Dar hai sa eliminam din vorbire impozitul forfetar, si sa-i zicem doar impozit minim. Nu de alta, da’ incep sa fac icter de fiecare data cand citesc despre el.. Si tine minte, ca si eu sunt impotriva lui!!
Dar:
Din cate stiu eu un administrator poate sa lucreze si sa nu aibe salariu.
In judetul Alba, spre exemplu, existau conform Lista Firme 11.942 firme, din care 5837 nu au bilantul depus, iar 2327 au pierdere in anul 2007. Bilant la 2008 nu avem inca pe online sa comparam, dar in 2007 treaba mergea totusi brici. Deci, din 11942 firme, 8164 firme fie sunt inactive fie pe pierdere. 68%!!! Deci 68% din firmele din Alba in 2007 fie erau inactive, fie mergeau pe pierdere, cand economia duduia, la propriu, si toata lumea era optimista si cumpara orice. Ar fi interesant de stiut statisticile la nivel de tara, dar mie unul mi se par destul de relevante cifrele…
In mod normal, si logic pentru mine, daca firma mea merge pe pierdere, fiind finantata din buzunarul meu, fie o fac profitabila fie o inchid (sau inactivez). Ca-i vorba de buzunarul meu. Gasesti vreo eroare aici? Daca ai fi tu in situatia asta, crezi ca n-ai gandi la fel? Apai ce sa crezi intr-o situatie de genul asta?
Ghost,
1. exemplul tau cu cele 2 firme prestatoare de servicii e grsit ales, pentru ca, din experienta mea, cea mai mare parte a potentialilor clienti cauta facturi (ca sa-si justifice cheltuielile). Abia acum, cu impozitul minim, astia au sanse mai mari, pentru ca - daca tot dai bani buni la stat, indiferent de ce-ti iese in contabilitate - de ce sa te mai stresezi sa ceri factura? Merge si la negru, ca-i mai ieftin!…
2. Daca ti se pare ciudat sa aduci bani de-acasa, mai gandeste-te! Numai eu stiu vreo 3-4 neveste de afaceristi care-si “managerizeaza” afacerile proprii asa de bine, incat sotii le subventioneaza din firmele lor. E un mod de a le tine departe de afacerea principala, de a le da o ocupatie. Apoi, ai din nou exemplul meu: acum cativa ani am avut o oportunitate, pe care am valorificat-o printr-un SRL jumi-juma cu un partener. Afacerea si-a trait traiul, si-a mancat malaiul, dar SRL-ul in cauza a ramas activ pentru ca era mai ieftin, in termeni de efort si bani, sa platesc contabila de 4 ori pe an decat sa inchid firma. Contabil, aia e pe pierdere. Daca - odata cu forfetarul - ar fi micsorat si barierele birocratice la desfiintarea firmei, pun pariu o televiziune contra unei beri calde ca numarul de firme cu activitate zero si/sau cu pierderi ar fi fost mult mai mic. Asta nu inseamna ca nu exista evazoinisti cat cuprinde - exista, iar acestia merita “executati”. Ma enerveaza insa tratarea la gramada - TOTI sunt evazionisti, TOTI trag tepe, asadar sa-i rupem pe TOTI.
3. Utopia aia cu “constiinta de a-ti plati impozitele” nu exista in lumea reala. Nici in Germania, nici in State, nicaieri. Peste tot impozitele sunt platite de frica - asa e omul construit. Doar ca (a) la ei Fiscul e tare, stie si poate; la noi e o gluma proasta, si (b) la noi problema e agravata de faptul ca STIU, cu exemple, ca banii mei, munciti de mine in noptile fara somn de cautat solutii pentru clienti capriciosi, se duc in buzunarul unui trantor cu putere si stampila; nimic bun nu se alege din banii astia. Zi-mi un ceva, orice, important realizat din banul public din ‘89 incoace si-ti pot arata ca aia e 5%, restul de 95% ducandu-se in spagi si hotii. Si-atunci, intrebarea e legitima: de ce sa dau bani, daca nu vad NIMIC de ei?
Ei bine, Cetatene Popescu, din experienta mea, si recunosc ca-i limitata, ca is probabil mai tanar, dar din experienta mea stiu ca modul de gandire “facem pe din doua tva-ul” si “n-am nevoie de factura, ne intelegem sa fie mai ieftin” e prezent in 99% din cazuri. Si am lucrat multa vreme pe corporate si in vanzari credite, si in back-office. Am avut literalmente sute de clienti care mi-au trecut prin mana. Si toti la fel mi-au spus. Recunosc ca nu este reprezentativ procentajul, dar reprezinta 99% din ce cunosc eu.
Iar despre chestia cu banii cum sunt dati, de frica IRS-ului american sau italian sau nu, e irelevant. La fel de irelevant e modul in care sunt cheltuiti banii. Disciplina fiscala e obligatorie daca vrem sa progresam. Daca nu vrem sa progresam, e alta treaba.
Daca nu platim impozite la stat, nu trebuie sa asteptam nimic de la stat. In urma urmei, statul ne reprezinta pe noi. La propriu. Vrei sa fie ca in italia, ca fiscul sa inconjoare cladirile cu mascati si sa descinda la tine cu elicopterul? Va fi, probabil. Nu vrei, plateste-ti impozitele. E o chestie aici.
Si pe mine ma enerveaza tratarea la gramada. Dar cat priveste impozitul forfetar, toti se axeaza si critica partile rele. Eu am evidentiat doar o singura parte buna. Hai s-o dezbatem pe asta.
@Ghost - pai tocmai aici ii buba, tu vorbesti ca si economist, io platesc impozit la stat, io sunt asociat, mi-am rupt si spatele uneori sa pot plati toate birurile catre stat, am si prieteni ce-si rup spinarea sa scoata de un salariu, si acum isi inchid firmele. Chiar daca faceau treaba buna, chiar daca plateau niste contributii la stat. Nu ma intereseaza statisticile (parca am mai spus). Pe mine ma omoara doar faptul ca se impune obligativitatea profitului, mai ales ca se impune in praguri. Ca principiu ma deranjeaza enorm.
@Cetateanul Popescu - utopia ceea de la 3 exista, ii spune jumatatea mea (mai buna), din 2005 pana acum o cautat sa achite mereu fiecare leut, si nu de frica. Veci nu o acceptat sa bage un bon de motorina in plus, nu ai sa gasesti in docomentele contabile cheltuieli aiurea sau ce nu pot fi justificate. Anul asta am schimbat contabilul, cel nou o inceput sa ne suduie cum ca am fi mototoli si prosti de corecti, ca am avea profit prea mare si ca ne invata el ce cheltuieli sa bagam pe firma. O intales pana la urma ca nu o sa vada asa ceva. Sunt perfect de acord ca legislatia (mai ales cea fiscala) ii alambicata si interpretabila, iar statul apasa din ce in ce mai greu cu piciorul pe gatul privatului. Si vreau sa spun ca jumatatea o inceput sa se gandeasca daca va inchide sandramaua (nu din cauza de profit, ca daca s-ar angaja ar castiga ceva mai putin, da’ ar fi ceva mai linistita, ca mai nou ii si responsabil din cela cu protectia muncii, si un soi de PSI din cela, ii calacata mereu ba de CAS(casa de asigurari de sanatate), ba de ITM, ba de sanepid, GF, CL vine si el cu pretentii… din ce in ce mai multe dari de seamna catre tot mai multe institutii ale statului, institutii care cer mereu SI dari de seama, iar eu ma aprind dejaba cand vad ca nu au temeiul legal si baza pentru a cere). Nu o avut niciodata cheltuieli cu protocol, desi are ceva rulaj (cam 400 mil. lei vechi/luna), si nici nu va avea, ca ea considera ca nu-i corect sa bage cheltuieli ce nu le face …
O chestie care nu mi-o picat tocmai bine (da’ m-o bucurat in cele din urma), 1 Mai, toata lumea libera, sora jumatatii venita tocmai din Alemania(cu trei pitici frumosi foc, ce nu prea au ocazia sa iasa la verde prin Munchen), planuri de iesit la verde, jumatatea nu o conceput nici macar sa-si ia concediu de 1 Mai, ca daca ea o declarat ca lucreaza si in sarbatorile legale, musai sa aiba deschis, las ca merjem noi in Germania si iesim cu surioara si nepoteii. Si chiar daca nu mi-o convenit, m-am bucurat ca gandeste asa, sper sa o tina si sa nu o apuce lehamitea.
@Sorin, nu vorbesc din punctul de vedere al economistului. Vorbesc din postura de cetatean, ca tine si ca mine. Disciplina si ordinea sunt singurele atuuri ale unui stat democratic si a unei civilizatii avansate, oricare ar fi ea. Fara ele ajungem la haos. Daca toti am astepta ca statul sa ne faca si sa ne dreaga, precum Cetateanul Popescu, fara sa realizam ca de fapt statul e (sau ar trebui sa fie) reprezentantul nostru, fara sa realizam ca de fapt noi suntem problema, de la noi trebuie sa porneasca disciplina, n-am mai exista ca stat si am fi probabil ceva in genul Transnistria sau Kosovo.
E un lant al slabiciunilor aici. Noi, ca niste cetateni responsabili, ar trebui sa votam cu mintea la viitor, sa ne alegem un parlament ca reprezentant al poporului, nu ca reprezentant al meu personal prin prisma micilor si sarmalelor electorale. Acest parlament ar trebui sa dea legi care sa intareasca disciplina, ordinea si care sa promoveze stabilitatea fiscala, educatia laica pe baze stiintifice nu pe baza prejudecatilor si sa promoveze interesul natiunii nu al cetateanului. De multe ori se intampla ca interesul cetateanului sa fie contrar interesului natiunii (vezi cererile de majorari de salarii si diverse chestii de-astea cand tara se duce naibii). Printr-o disciplina de fier, in baza legilor, o natiune poate creste, nu in baza pomenilor electorale finantate pe credit. Mai avem putin si ajungem ca Letonia, in faliment.
Am citit undeva o chestie care implica urmatorul lucru:
credit = incredere
Foarte adevarat! Dar ne uitam ca orbii in jur, si vedem doar conspiratii si alte cele, in loc sa pricepem ca numai mana de mana, toti impreuna, putem iesi din criza. Plantand o floare, maturand un drum, platindu-ne taxele, devenim increzatori, nu asteptand de la biserica si guvern sa ne plateasca datoriile…
1. Mnoa, cred ca te-ai grabit cand ai spus “Daca toti am astepta ca statul sa ne faca si sa ne dreaga, precum Cetateanul Popescu”, sau nu am inteles io ce ai vrut sa spui.
2. Exact, disciplina si ordinea, despre asta cred io ca-i vorba, ai profit - platesti o cota parte, nu ai profit, nu platesti o cota parte. Nu vad ordinea in obligatia de a plati ceva ce nu exista. Aici ii problema mea. Am spus, discutam de oamenii corecti, nu de cei care fac artificii financiare pentru a iesi profit aproape sau equal cu O. Si daca ai profit, platesti un procent, nu in praguri de n+1. E in ordinea normala a lucrurilor sa mergi in profit, pe ) sau pe minus. Nu se poate impune sa ai profit. Nu cred ca e normal, nu cred ca e corect, nu cred ca e just. Iar cetateanul Popescu imi pare ca are dreptate, dai, trebuie sa si ceri si sa si primesti. Sunt de acord sa dau, sa fie reguli, dar vreau ca acestea sa fie corecte.
3. “ar trebui sa votam cu mintea la viitor, sa ne alegem un parlament ca reprezentant al poporului”, stii bine ca nu vad alternativa, moooor cand aud ca trebuie sa alegem. Pe cine sa alegem ? Tot raul cel mic ? Eu vreu sa aleg, vreau sa SUSTIN, dar pe cine ? Nu vad ce putem alege, cum stii, cred ca e si vina noastra, nu ne manjim si nu ne amestecam in puternita politichiei, ca totul ii putred si corupt, noi stam ca mironositele pe margine, asteptam salvatorul alb onest si integru ce va fi ales cu cap de votantii nesarmalicosi si uraciosi ai micilor si pomenelor electorale. Sa boicotam alegerile, sa nu-i alegem pe acestia, ca-s putrezi. Pai si pe cine, sa ma ierte cine poate, pana mea sa alegem ? Daca tot o apa si un pamant ? Si pentru ce sa mai risipim leuti de inca una doo noo campanii electorale cand “cantidatii” sunt aceiasi ? Cine pana mea ne va conduce daca nu vrem sa alegem, daca nu dam girul nostru cuiva ? Si cui il dam, ca nu vedem cui sa-l dam. Sunt de acord, sa alegem, da’ imi pare ca stam cu degetul intins catre pustie.
4. Din postura de asociat si colaborator, ma rupe sa vad ca sunt omi ce au lucrat cinstit, au pus suflet in afacerea lor ce le asigura traiul (nu profit, viata de zi cu zi), iar acum sunt disperati ca nu stiu ce vor manca peste o luna. Si principiul asta ca-i musai sa ai profit (ce tot nu-mi pare corect) ma rupe, chiar daca nu ma afecteaza direct. Chiar daca nu ma va afecta niciodata. Tot ma deranjeaza si tot nu imi pare corect.
@Sorin, nu era o ironie, era exact ce spunea Cetateanul: “Si-atunci, intrebarea e legitima: de ce sa dau bani, daca nu vad NIMIC de ei?” Adica el asteapta sa vada ceva din ei, asteapta ca statul sa faca ceva pentru oameni. Faptul ca noi nu suntem fugariti pe coclauri de pirati si diverse chestii ca-n Etiopia sau Somalia e fapt ca statul face ceva pentru noi…
Eu am renuntat sa astept ceva de la stat. Daca pot sa supravietuiesc fara el, ok, daca nu, am plecat undeva unde e altfel.
Plus de asta, post-ul meu nu se refera la obligativitatea impozitului asta, ci la altceva, la necesitatea curateniei in ograda intreprinzatorilor privati. INTELEGE CA SUNT IMPOTRIVA IMPOZITULUI ASTA!!!
Chestia cu politica cere pe cineva care sa se sacrifice pentru tara, sa ia asupra lui posibilitatea de a fi distrus sufleteste, si sa indemne la vot exact cum a facut Obama pentru americani, sa ne insufleteasca si sa ne scoata din starea asta jemenfisista.. Stiu bine la ce te referi, ca nici eu n-am curajul asta…
Am inteles ca esti impotriva impozitului. Scuze, sper ca nu am suparat, cred ca mai toti vrem curatenie, mnoa, atat ca-s subiectiv tare la curatenia asta, poate nu mai judec limpede din cauza oamenilor ce nu mai au de munca. Si cred ca adevarul e undeva pe la mijloc, banuiesc ca multi omi sunt satui sa tot dea si sa nu primeasca mai nimic de aproape 20 de ani. Si cred ca are si Cetateanul Popescu dreptate, trebuie sa si cerem, cred ca e obligatia noastra sa cerem ca banutii ceia sa merga in directia care trebuie, la fel cum e si obligatia noastra sa incercam sa facem curat in ograda, sa platim banutii ceia, sa srangem din dinti pentru ai strange si cu scopul de a fi dati, pentru a face mecanismul sa functioneze.
Pai de 20 de ani tot cerem, dar daca nu facem nimic, tot nimic nu primim.. Nu m-am suparat, dar am avut impresia ca nu m-ai inteles ce am vrut sa zic..
Eu unul as prefera sa ma dea acum afara, sa inchida sandramaua, daca as sti ca nu mai rezist ca firma decat o luna doua maxim trei. Prefer sa fiu fortat sa-mi caut de munca, si eventual ajutat sa ma reprofilez, decat sa ma trezesc ca peste o luna si nevasta va fi data afara si peste 3 luni si eu. Cateodata momentul e totul. Mai bine acum cat inca se poate, si pornim dupa aia cu forte proaspete, ca nu-i musai sa mancam doar sunculita de Praga si cirese de 21 de lei kilogramul, putem manca si paine cu slana si cu ceapa. Daca mai avem ceapa. Sau slana. Sau paine.
Nu-mi trebuie manipulari si discutii. Vreau sa-mi fie bine peste 3, 4, 10 ani. Chiar daca acuma musc pamantul de ciuda. Vreau sa vad cum se taie in carne vie, cum se face ceva. Si in loc de asta, vad tot felul de sindicalisti si analisti, si politicieni cum ne zic ca mecanismul economiei e bun, cand stiu ca ma mint pe fata. Si ma ingrozeste, nu altceva.
Si inca ceva. Am impresia ca de 20 de ani suntem intr-o continua paralizie de frica. Ne e frica de sindicate, ne e frica de politicieni, ne e frica de miscari sociale. Ne gandim fiecare om cu bun simt la somajul altora. Dar exemplul gradinutei e mult mai simplu.
Intr-o gradinuta trebuie rarite straturile de legume, trebuie smulse o parte din ele ca restul sa poata sa se dezvolte. Nu is io prea agricultor de felul meu, dar poate asa se intelege ce vreau eu sa zic..