Cum am aflat că sunt rău!
Posted Under: Pasul1, common sense, gândire, schimbare
Azi. Dacă până azi mai nutream speranţe şi mă mai amăgeam, astăzi s-a întâmplat un fapt destul de nasol pentru mine. M-a ajuns din urmă conştiinţa. Şi mă trage de urechi, ceva de groază. Astăzi, când trebuia să ajung urgent undeva, la urcarea în maşină mă abordează o tanti şi-mi spune că vrea să mă roage ceva. O întreb ce? Şi-mi zice ceva ce creierul meu percepe în viteză şi doar ultimele cuvinte „am un copil bolnav”. Eu, rapid, zic un NU hotărât, mă urc în maşină şi plec. Tanti nu era deloc urât îmbrăcată, dar nici cu chestii scumpe, ci doar haine curate şi normale, cu o sacoşă mare în mână. Nu părea a fi un cerşetor. Şi s-a îndepărtat.
După primele 30 de secunde, înţelegerea mă izbeşte. De fapt, mă ruga să cumpăr un ziar, că are copilul bolnav şi vinde ziare ca să poată să supravieţuiască. Şi în secunda aia m-a bufnit plânsul, cât îs io de mare şi de lat. Mi-am dat seama că îs rău, dar nu doar la suprafaţă, că de fapt asta din subconştient vine. Mecanism de apărare sau nu, deşi urăsc cerşetorii care pot să muncească, din tot sufletul, aici nu era cazul. Şi ăsta sunt eu. Musai să încep autocritica mai devreme, că deja mi-e greu să mă mai suport. Aşadar, poate că o mică pauză de reflecţie e întemeiată, şi 1 Mai pică tocmai bine pentru asta. Păcat de creier, dacă nu-l folosesc cum trebuie..
Reader Comments
Stai asa ca mai gresim, asa ceva spuneam si io acu aproape doo saptamani :Nu’s ce naiba am, jumatatea mea se moscaia ieri cu masinuta prin parcare, o demoazela cu un Golf nervos o inceput sa clanxoneze catre moscaiala jumatatii mele … m-am surprins ca-i spuneam demoazelei de sanatate (nu poci sa reproduc), si am vazut ca mi-o citit demoazela pe buze … aaaa, as fi vrut sa crape pamantul sub mine, sa ma inghita cu tot cu rusine. Chiar daca am incercat toata ziua sa ma conving ca-i normal sa ma burzuluiesc daca jumatatea o fost apostrofata de clanxonul lipsit de bun simt al Glofului, ce am i-am urat eu demoazelei cu Golful ii lipsit de orice urma de bun simt … si doar pentru atat de putin m-am burzuluit si am umplut un frigider cu carne. Mi-am cautat o mie de motive si de scuze pentru ce am spus, degeaba, tot cum sunt m-am simtit, adica prost, prost pentru ca-mi dau cu negru in cerul gurii, fara motiv, fara rost, doar cu urmari neplacute si, din pacate urmarile nu sunt neplacute doar pentru mine.
Ce naiba am, de ce trebuie sa fiu uracios cand nu e cazul, cand nu fac decat sa desenez mai mult cu negru … uaf. Cum sunt un mare uituc daca-i vorba de omi (sau masini), ii clar ca daca o sa dau nas in nas cu demoazela (ori cu Gloful cel nervos) nu o voi recunoaste, nu o sa pot sa-i spun ca imi pare sincer rau pentru faptul ca mestecatoarea mi-a luat-o inintea gandirii, am sparcait-o, am umplut-o de sange pe ziua de ieri, chiar imi pare rau pentru ce am facut, o sa incerc sa desenez un semn mare in mintea mea, sper sa nu se stearga si sa-mi aduca mereu aminte de negreala din cerul gurii. Ii musai sa-l fac, ca daca as fi avut pana acum semnul cela …
tu vorbesti serios?
De fapt nu-mi rapsunde la aceasta intrebare! E jalnic1 Stii ce insemna sa fii rau???SA NU FI SCRIS ACEST ARTICOL! SA NU FI RECUNOSCUT TIE INSATI SI NICI NOUA!
aaa, SI NICI SA-TI FI PARUT RAU, PLANGAND!
AI INVATAT!
Deci, fi bun si nu ne lasa de izbeliste pe astia care de 1 mai stam pe aici pe net!
Sau, chiar vrei sa fii cu adevarat rau????
Se intelege sau trebuie sa fie cu desen???
SORIN!!!FEERIA! HELP!
Pai, a gresi … mnoa, ii o treaba, de obicei intra si nestiinta, a face rau voit, a hotari, a discerne ca vrei sa faci rau ii alta. Mie imi pare ca in momentul in care o fost clar ce se intampla, abia atunci o fost vorba de Ghost. Ca in prima faza o fi fost reflexul fata de cersetoriii ce pot munci, mnoa, cum ar fi sa nu mai avem reflexe ? Pai ce, daca io puteam sa-mi controlez reflexele, cum ca imi apar familionul, nimeni nu are voie sa le faca rau (numa’ io, din cand in cand
), mai primea domnita cu gloful cele ziceri si trimiteri ? Mnoa, imi pare ca avem instincte si reflexe, asta ii perfect normal pentru mine, in momentul in care alegem in cunostinta de cauza, atuci putem vorbi de a fi rau. Rau ai fost daca zambeai satisfacut in momentul in care ai inteles exact despre ce ii vorba, daca te-ai fi intors sa-i iei un ziar si sa fugi (bucuros) fara sa platesti (sau macar daca ti-ar fi trecut asta prin cap), aia ar fi fost rautate.
Sorin, Manole, cand aveam si eu ceva inteligent de spus, mi-ati luat-o voi inainte! (huo!)
Deci, subscriu + facandu-ti autoanaliza mereu si avand tendinta de a te critica (deci, eu stiu) ai sa ajungi sa te intrebi daca ai SI ceva bun. Noroc ca ai pe cineva langa tine care sa-ti aduca aminte ca esti bun.
Este foarte bine ca ti-ai dat seama ca, la un anumit nivel, ne robotizam. Cum zicea Sorin, dezvoltam reflexe, un nou set de instincte (la o asa de mare violare a intimitatii, pe care o resimtim zi de zi: in metrou, in tramvai, la stop, la o terasa cand stai si tu sa-ti tihneasca sucul sau berea, NU incepe sa fie automat). Evident ca instinctul nu-i cere socoteala ratiunii. Aveai de analizat destul de multe informatii ca sa dai un raspuns adecvat. Nu e mai comod; Nu ne scuteste de implicare, dar, pe cuvant, daca nu stii sa-l spui pe NU, o iei razna. Nu e un scut.
Deci, NU, NU esti rau.
Oui est mort! Vive le Non!- sau cam asa ceva!
(eu azi mi-am excercitat dreptul- si placerea extatica aproape- de a spune Nu, si ma simt super in forma. Eu sunt cu Da
)
@Sorin: Te cred. Si eu injur enorm de mult cand is la volan. Dar aici e alta chestie.
@Manole, am invatat. Dar nu-i nimic jalnic la ceea ce spun. Nici nu vreau sa fiu rau. O problema este jumatate rezolvata daca o poti identifica corect.
@Sorin, subconstientul face parte din mine, imi dicteaza fiecare actiune inainte sa pice fisa ratiunii. Reflexele pot fi controlate doar prin practica. Multa practica. Insa iti dau dreptate partial cu chestia cu zambetul satisfacut. Dar nu-i deajuns. Nu pentru mine.
@Feeria, ai dreptate. Multa. Insa fiecare parte neagra din noi e parte din noi, nu din altcineva. Trebuie s-o inteleg si s-o accept.
Catre toti:
Dragilor, va multumesc de sustinere, insa problema e foarte reala. Nu sunt un om bun. Un om bun stie sa-si controleze subconstientul. Faptul ca tind spre asa ceva e alta mancare de peste. Eu doresc sa fiu un om bun, dar mai inainte de toate, doresc sa fiu omul potrivit la locul potrivit. E greu de inteles, stiu. E ceva din mine care reactioneaza la moralitate bine/rau intr-un mod violent. In sensul bun al cuvantului.
Problema la mine e ca mi-am identificat o parte care, in master plan-ul meu, trebuie corijata urgent. Partea de “stop and smell the roses”. Adica nu trebuie sa reactionez, ci trebuie sa rationalizez. E greu, ca si cand ai face in mod constient inima sa bata si inspiratia/expiratia sa se produca. Dar e un inceput. Orice problema are o rezolvare. Depinde de cat de general privesti problema. Orice problema e de fapt lipsa de perspectiva. Una din problemele mele e gasita. Trebuie corectata. Altfel, raman un om rau. Parere proprie.
A, si inca ceva. Eu vreau sa ma schimb. In bine. Fiecare lovitura, fiecare rana, zgarietura sau cucui ma aduce mai aproape. Cineva foarte destept spunea odata sa ne bucuram mai mult de erori, de infrangeri, decat de victorii, pentru ca erorile, infrangerile, toate aceste chestiuni pe care le percepem negativ nu fac decat sa ne invete. Din victorii invatam mult mai putin decat din infrangeri. Asadar, sa ne bucuram de probleme, deoarece ne imbogatesc viata. Exorcizarea & autocritica proprie continua. Iar eu nu renunt la nimic. Ci dau piept cu fiecare infrangere, fiecare problema, chit ca-mi ia un strat din ego si imi creste tensiunea la > 170 si pulsul >100. It’s a good day to die. Problem is, i want to live.
P.S. Aveti idee cat de greu a fost pentru mine sa scriu acest post?
Daca tot zici tu ca esti rau, uite un proverb ce poate sa`ti foloseasca “If you can`t be good, be careful!”
Normal ca ti`a fost greu sa scrii post`ul asta pt ca ti`a fost rusine de reactia ta si ai avut mustrari. Dar tocmai pt faptul ca mustrarile astea exista, eu zic sa suflii usurat: esti un om bun! Ma rog, relativ 
O zi frumoasa!
Cand un om ce iti este drag, ii amenintat, suduit (clanxoneaxa dudui catre el), poti sa-ti controlezi ritmul pulsului ? Ce facem, ajungem sa spunem ca-i normal ca omii ce ne sunt dragi sa fie suduiti ? Incercam sa controlam lucrul asta ? Cand vezi un posibil cersetor, in putere, nu te mai gandesti ca poate cerseste ca-i mai usor a cersi (pentru unii) decat a munci ? Ii normal cersitul ? Pentru anumiti omi ii singura forma de supravietuire, pentru altii ii doar un mod facil de a scoate bani. A, ca vrei sa analizezi de acum situatiile in care ai de a face cu posibili cersetori, asta ii alceva, cred ca reflexele si instinctele is necesare, ii cam greu sa nu sari cand te frigi, imi pare ca putem sa alegem sa fugim cu dejetutul ars catre borcanul cu miere (ca io asa am invatat, nu se baga in apa), sau sa cugetam de ce ne-am ars, ce putem face sa nu ne mai ardem. Si ca sa putem aprecia ce-i usor, trebuie sa stim ce-i greu.
Tu de ce crezi ca ti-am spus…ca nu esti rau…pentru ca ne-ai spus??Tocmai pentru ca mi-am dat seama de cat de greu a fost! Mai intai fata de tine, apoi fata de noi toti!
Asta e curaj, asta e onestitate, asta e cainta!
Bine, am inteles, vrei sa fi mai bun. Pai, cine nu te lasa?
Cu o singura conditie, nu fugi!
Ehehe, cate mai am si eu…sa-ti spun ca aseara…taman ce-am vrut sa fug si eu…cu delete virtual???
Am fost si sunt de parere ca in noi e jumatate Dumnezeu, jumatate Dracul…si ca lupta ce se da in noi…se da intre ei…care castiga…depinde de noi cum actionam…Sa te intreb in cazul tau, cine crezi ca a castigat???Neeeee!
Insa ma intreb cine a castigat in cazul meu…si inca nu am raspunsul…batalia continua…
Aaaa, si eu in viata, prefer modelele- asa trebuie…decat cele -asa nu se face! Stii ce? Imi place mai mult de mine cand imi rade sufletul a bucurie, chit ca este bucuria altora…decat cand sufar si plang! Oi fi normala?
Ghost, cateva:
1. Vrei sa-ti controlezi subconstientul pentru ca ai fost invatatat ca ceea ce nu cunosti din tine poate izbucni pe neaspteptate si e rau. Nu. In subconstient pot fi depozitate o groaza de resurse, calitati nebanuite, cum sunt cele artistice, de exemplu, pe care le tinem, culmea!, sub control, pe deplin cenzurate, pentru ca si “Binele” ne poate pune in pericol, ca si “Raul”;
2. Supraeul e (doar) unul dintre celelalte Euri, si dintre toate, e cel mai rigid si artificial creat. Ai vrea sa-l lasi sa obtina controlul, dandu-i toata puterea? Stii… Sinele e mult mai sincer. Si nici macar nu te invinovateste pentru ceea ce/cum esti
3. Conceptia de rau si bine, dupa cum vezi, variaza. Vrei sa te autoflagelezi (analiza si autocritica pentru un asemenea eveniment este autoflagelare in opinia mea)pentru ceva ce nici macar nu poate fi obiectivat?
Apreciez “lucrul cu sine”, chiar foarte mult. Dar miros de la distanta un system overloaded.
Ca doar traiesc cu mine inseamni.
PS: nu-ti mai pune etichete. O fac altii atat de bine, in fiecare zi. Macar tu pe tine sa te cruti. Ar trebui sa invatam sa ne iubim mai mult. Asa incepem sa devenim buni- orice-ar insemna asta.
Inlocuieste te rog subconstient cu inconstient.
Feeria, multumesc!
Dap, cica asa e…se zice, ca daca vrei sa oferi iubire n-o poti face decat daca te iubesti pe tine insuti!
Acum…noi ne dam pe aici, digeaba? Pai, se poate? Macar o fata cu dintii largi!
Iote ce gasi…
http://sicanderamtanaraerambatrana.wordpress.com/2009/04/10/fapta-si-rasplata/
Crezi ca ea o sa mai creda pe cineva???
Nup.
Vezi ca la Isa mea gasesti destule conturi, teledoane, sau sms-uri la care sa participi si sa ajuti real.
http://isabellelorelai.wordpress.com/
Deci, ai multe posibilitati sa repari…in orice caz asta cu strutul nu-i o solutie!
@Manole, multa dreptate ai….
Sa stii ca varianta strutul n-a fost luata in considerare, pen’ca am podelele din ciment.
@Feeria, bineinteles.. Prin control ma refeream insa la dresaj. La anumite reactii care trebuiesc inlocuite cu altele. Nu intentionez sa ma biciuiesc nici virtual nici fizic, si is foarte calm si calculat cand zic de modificat. Si ai dreptade cu acel overloaded
. Chiar vreau sa folosesc mini pauza asta de cateva zile sa-mi revin mental. Serviciul e cateodata stresant, iar toate se aduna exact cand ai mai putin nevoie de probleme. 
@Sorin, unele reactii ne scapa de stress si nervi. Iesirile astea ne normalizeaza pe noi. Normal ca nu-i normal sa nu reactionam daca cei dragi sunt atacati..
Eu la cersetori am doua variante. Prima, in care cersetorii is destul de in putere sa munceasca sau mint pe fata, pe astia nu-i suport si nu dau nimic. A doua, de genul copiilor si batranilor, acolo ii slabiciune la mine.
Insa cu prilejul asta am constatat ca am extins caracterizarea de la prima varianta la a doua varianta, si nu mi se pare corect.
E o diferenta intre o izbucnire de furie datorata unui fapt extern, si o izbucnire de furie datorata unui fapt intern, fara sa iti dai seama de problema si pe care o regreti in momentul urmator. Mie mi s-a mai intamplat sa ma enervez si dupa aia sa-mi para rau..
Ti-am recunoscut catelul!cum Il cheama?
Hi, good post. I have been wondering about this topic,so thanks for sharing. I’ll definitely be coming back to your site.
eu am incetat sa dau bani cersetorilor, intrucat nu pot determina obiectiv cine are sau nu nevoie si cine e sau nu profesionist. cred ca nici de doamna cu pricina nu putem fi siguri. eu prefer sa fac donatii catre kiva si alte institutii asemanatoare, unde pot decide calm, rational, si pot si dona sume mai mari. (link sub nume)
@Zamolxis, fiecare cu dorinta si putinta lui. Eu, personal, prefer sa donez la cei de genul Smurd, nu la alte institutii, pentru ca sunt de principiu `ajuta-i pe cei ce nu se pot ajuta singuri` si `invata-l sa pescuiasca, nu-i darui un peste`. Parere proprie.
Dar sa stii ca ideea e minunata. Tre’ sa incerc si eu Kiva, daca se bazeaza pe imprumuturi mici la antreprenori. Pare prea buna sa fie adevarata, da’ o testez eu mintenas, la urmatorul salariu..
@Pisica, il cheama Rex.
invatat o multime