Dorinţe fierbinţi
Posted Under: Pasul1, anonymous, common sense, economie, gândire, schimbare
De la o vreme încoace, se vehiculează tot felul de articole şi articolaşe, care mai de care mai panicarde, legate de creditare în România. Şi vreau să demontez vreo câteva manipulări, doar mi-oi mai scoate nervii şi năduful. Din păcate, n-am cum s-o fac fără să înjur şi să dau nume. Nici chestii legate de viitor n-am cum să dau altele decât parodiile date până acum. A se citi nu vreau în loc de n-am cum. Nu m-ar crede nimeni. Unii încep să întrevadă anumite tendinţe, economiştii încep să tremure, şomajul de 10% deja devine micuţ când e vorba să-l comparăm cu cel din Spania. Multe ar fi de spus, de la dobânzi la profituri, de la investiţii la guverne. Singurul lucru pe care nu-l văd acum şi-l vreau este următorul:
Vreau să cer ceva de la societate, şi anume vreau management ca la carte. Am constatat că în general, cu cât masa de carne de tun (eu, tu, noi, şi restul) e mai puţin informată şi mai mult dezinformată, cu atât e mai greu să hotărască ceva. De aproape 20 de ani am supravieţuit în condiţiile în care am fost prea fragmentaţi pentru a alege ceva cu adevărat (divide et impera, e dictonul). Cezar ştia el ce ştia, că dacă fragmentezi mult o naţiune, ai toate şansele să le impui ceea ce vrei tu, pentru că ei sunt prea ocupaţi cu sfâşiatul între ei.
Cool, nu? Era o parte dintr-un post de-al lui White-Wolf, care mai are un pic şi începe să fiarbă în suc propriu, totul în timp ce majoritatea restului populaţiei din Galaţi e fericită că are ce să critice şi pe cine să critice şi uită prostiile făcute de mai marii noştri din guvern şi parlament. De la cap se împute peştele, şi tot de acolo trebuie începută curăţenia.
Managementul făcut conform standardelor e ceva de dorit, un ţel şi-o utopie, dar musai avem nevoie de aşa ceva. Dacă suntem lăsaţi de capul nostru nu rămâne nimic de noi, pentru că noi suntem mai catolici decât papa, şi libertatea (închipuită, nu cea reală) ni s-a urcat la cap şi socotim că avem datoria să ne opunem la toate şi să ne pricepem la toate.
Management-ul după mine implică căutarea eficienţei în realizarea obiectivelor, a ordinii generale de la obiective la cei conduşi, şi a insuflării acelui spirit de întreprinzător la cei conduşi, prin care toată lumea să fie conştientă că nu face pentru alţii, nu munceşte ca alţii să trăiască mai bine, ci la urma urmei tot pentru noi muncim. Eu sunt ok, tu eşti ok, e un dicton fantastic din tratatele de negociere şi stimulare a salariaţilor. Fiecare avem nevoie de celălalt, pentru a putea realiza ceea ce trebuie realizat şi pentru a beneficia de ceea ce dorim să beneficiem.
Stilul „eu sunt ok tu nu eşti ok” este deja folosit cu succes peste tot, prin vechea zicală „să moară capra vecinului”, şi a ajuns la rang de lege socială. Dacă nu ciupim ceva, nu suntem sănătoşi. Musai ca dacă nu curge, să pice ceva.
Ne lipsesc managerii adevăraţi, cei şcoliţi pe dincolo, care au fost până acum cam lăsaţi în afara sistemului public, deoarece:
1. Costă bani mulţi;
2. Nu cunosc pe cine trebuie;
3. Sunt tineri şi fără experienţă;
4. Nu cunosc realităţile României.
Îmi pare rău, dar fără cineva care să conducă, suntem în budă. Eu director, tu director, dar gunoiul cine-l duce??
Reader Comments
Discutam de institutii publice da ? Aici sunt perfect de acord cu nr. 2. In cei 20 de ani de care pomenesti, parte din 3 o fost rezolvat. Si aici vine durerea mare de tot pentru mine, dezbinarea si ura noastra gratuita pentru tot ce tine de institutiile publice. Medicii sunt spagari, cadrele didactice slab pregatite si prea putin implicate in procesul de a da lumina puilor, functionarul public ii lenes si incompetent, politistul da in gropi de prost ce ar fi si ii mereu cu un ochi la slanina si altul la sacul de faina, drumarii dorm in papucii statului … exemplele pot continua dar, uitam ca noi suntem de fapt functionari publici, cadre didactice, dintari, drumari … daca nu noi, apropiatii nostri, care nu-s toti o apa si un pamat, da-i suduim cu naduf pe toti si ii judecam cu parul valvoi si ochii inrositi in ciuda adanca a frustrarii. Toti prietenii mei care au putut schimba ceva in bine in domeniile astea, au migrat catre privat, si nu salariile mici au dus la lucrul asta, ci flegmele gratuite ale dezbinatilor uraciosi au fost hotaratoare. Pentru orice lucru bine facut rar primeau tratatia nepasarii, dar flegmele binevoitorilor ce deveneau peste noapte experti in domeniu si dibuitori de niscai motive ascunse, curgeau marinimos. Asa ii, nu-i avem, pe cei care i-am avut, i-am alungat cu ura noastra gratuita si de cele mai multe ori neintemeiata, blagosloviti din cap pana-n picioare de flegmele frustrarii. Si aici ii dau dreptate lui White-Wolf, in privinta asta sunt si io pesimist, ca nu o vad pe Luminita, poti sa incerci sa te lupti cu sistemul dar, cant toti sunt impotriva ta, sansele de a o vedea pe Luminita sunt mult reduse de intunecime rautatii.
Discutam de institutii publice da ? Aici sunt perfect de acord cu nr. 2. In cei 20 de ani de care pomenesti, parte din 3 o fost rezolvat. Si aici vine durerea mare de tot pentru mine, dezbinarea si ura noastra gratuita pentru tot ce tine de institutiile publice. Medicii sunt spagari, cadrele didactice slab pregatite si prea putin implicate in procesul de a da lumina puilor, functionarul public ii lenes si incompetent, politistul da in gropi de prost ce ar fi si ii mereu cu un ochi la slanina si altul la sacul de faina, drumarii dorm in papucii statului … exemplele pot continua dar, uitam ca noi suntem de fapt functionari publici, cadre didactice, dintari, drumari … daca nu noi, apropiatii nostri, care nu-s toti o apa si un pamat, da-i suduim cu naduf pe toti si ii judecam cu parul valvoi si ochii inrositi in ciuda adanca a frustrarii. Toti prietenii mei care au putut schimba ceva in bine in domeniile astea, au migrat catre privat, si nu salariile mici au dus la lucrul asta, ci flegmele gratuite ale dezbinatilor uraciosi au fost hotaratoare. Pentru orice lucru bine facut rar primeau tratatia nepasarii, dar flegmele binevoitorilor ce deveneau peste noapte experti in domeniu si dibuitori de niscai motive ascunse, curgeau marinimos. Asa ii, nu-i avem, pe cei care i-am avut, i-am alungat cu ura noastra gratuita si de cele mai multe ori neintemeiata, blagosloviti din cap pana-n picioare de flegmele frustrarii. Si aici ii dau dreptate lui White-Wolf, in privinta asta sunt si io pesimist, ca nu o vad pe Luminita, poti sa incerci sa te lupti cu sistemul dar, cant toti sunt impotriva ta, sansele de a o vedea pe Luminita sunt mult reduse de intunecimea rautatii.
“Eu director, tu director, dar gunoiul cine-l duce??”
Toti vrem sa fim sefi, dar peste cine? Suntem invatati de mici ca trebuie sa avem “personalitate de lider”, exista teste si instrumente care sa ne spuna “ce tip de lider suntem”, dar oare ne invata cineva ca in viata fericirea se obtine mai ales prin descoperirea locului care ti se cuvine?
Pot doar banui cata frustrare pe aia de se cred lideri, dar de fapt nu sunt, si cat prapad pe capul angajatilo care suporta un lider, care de fapt nu e, si cat dezastru pe o firma care e condusa de un lider, care de fapt n-ar trebui sa fie.
In primul rand ca fi-va tare greu. Nu degeaba avem noi aia cu “daca se aduna doi romani la un loc, unu-i musai sa fie shãf”.
Secundo, chiar daca parem sa fierbem in sucuri diferite ,mari deosebir chiar ca nu sunt. Si probabil ca vom muri tot sperand ca vom apuca o Romanie in care nu vom mai fi inconjurati de multilateral dezvoltati si mecanici buni la toate. O Romanie unde si in mediul privat si in afacerile publice, pe bani de la buget, omul sa stie sa faca ce a invatat si s-a pregatit sa faca; una si buna. Una singura.
Sa o faca bine, sa nu se mai bage ca tangãii intre bucutze in toate celea – doar asa, ca-l trimite sau ii permite partidul-, sa fie meserias pe bucatica lui si pentru ca ii place ceea ce face, e si responsabil si se mai si chiar pricepe la ceea ce face.
Tertzio, deocamdata, hai sa zicem ca punem problema diferit dar speram impreuna.:)
Spre doar putin mai bine si mai profesionist
Eh, Sorin, cate priviri atatea pareri. Poate ai dreptate, poate nu, cine stie.. Eu inca n-am vazut in aparatul de administratie publica nici un tinerel cu MBA la Cambridge sau the likes of it.. Poate is io mai chior, desi operatie cu laser facui, da’ asta-i adevarul meu pe care-l stiu. Nu-i musai sa am dreptate. Nu-i musai ca acei indivizi sa fie salvarea statului, pot sa faca oricand mai mult rau decat bine, cum zici si tu, sunt coruptibili.
@Feeria, e o diferenta intre a fi un leader adevarat si a fi un manager bun. Un lider tre’ in plus fata de un manager bun sa si inspire, sa arate calea, asta zic eu c-ar trebui sa fie un premier bun, sau un presedinte puternic. Cineva sa inspire, sa genereze schimbare si dorinta de mai bine. Nu vad insa pe nimeni din oamenii publici care sa se incadreze. Da’ eu nu cunosc chiar atata lume..
@Whitewolf, sa stii ca sunt intru totul de acord cu tine. Nu sunt pareri diferite, este de fapt parerea ta pusa intr-o alta perspectiva. O alta fateta a adevarului. Eu unul as prefera oricand sa nu fiu sef, dar sa am un servici stabil si platit conform standardelor, si un lider adevarat drept sef. Oricand.
Plus de asta, la mine-n casa canta gaina. Eu nu sunt sef, sunt supus austriac, rob si executant, si iubesc fiecare clipa..
Nici io nu am vazut, insa am o prietena ce o facut masteratul si doctoratul in Germania, o muncit si doi ani la nemti, pana la urma o rapus-o dorul de casa, un an o muncit in sistemul nostru, veci pururea nu va mai calca pe acolo. Tot ce am vazut ca specialisti buni (nu numai manageri,leaderi, ii nevoie si de specialisti pe domeniu), au plecat din institutiile publice catre privat. Cei cu care am vorbit, nu s-ar intoarce nici pentru de 10 ori venitul pe care-l au acum, nu in conditiile de acum. Nasa mea si surorile nasei mele au muncit in invatamant, poat sa creasca salariile cu 200%, nu se mai intorc in sistem, ii putred, ele au primit flegmele si pentru chestia asta. Mama lor lucreaza in invatamant, ii dependenta de munca asta, anul asta iese la pensie, de abia asteapta sa scape de ura parintilor, o fost terminata intr-o vreme, noroc cu fostii elevi ce mai vin inca sa-i multumeasca, asta o mai tine inca pe linia de plutire. Poa’ sa fie liderul si managerul lui peste prajit, daca nu are specialisti, legislatie si sistemul de lucru ce sa-i permita plus valoare, nu cred ca va reusi mare lucru. La privat poti sa-ti formezi sistemul, poti sa-ti alegi omii.
@Sorin, stii ce face lumea mai rea? Parerea ce nu avem cum schimba lucrurile. Nu comentez ca n-am de unde sti prietena ta, insa, sa stii de la mine, ca omul sfinteste locul, nu invers. Si cum ziceam, totul trebuie sa porneasca de sus.
Sunt de acord cu ce spui tu, dar cu aplicabilitate in sistemul privat. Se poate si in sistemul public, cu conditia sa nu fii ingradit. Degeaba vrei sa muti muntii din loc, daca esti inchis intr-o cusca.
Pai da, daca esti angajat simplu, atunci esti ingradit. Daca esti sef, ai toate atuurile sa schimbi ceva. Ma rog, asa cujet amu ni..
este foarte adevarata ultima fraza a textului. Caracterizeaza perfect situatia din Romania… avem doar sefi. cei care duc gunoiul au plecat in Spania sau Italia, sa-l duca acolo
@Vanda, avem sefi inchipuiti, ca nu-s chiar toti asa. Problema e ca nu stim ce vrem da’ vrem acum, si daca se poate, pe gratis..