Blog si informatie
Guest post: Sorin. (modificare la dorinta lui… Nu dadea, nenea, nu dadea.. 
)..
Grozav ce-mi place sa colind pe caile internetului. Asa am descoperit blogurile. Poznase, serioase, glumete, frivole … da, cred ca fiecare bolg traieste si respira prin personalitatea bloggerului. Primul lucru pe care-l verific cand ajung pe un blog ce nu imi este cunoscut, este ‘autoportretul’ bloggerului. De ce ? Ca sa descopar ce doreste sa ne spuna blogerul, ce simte, ce-l intereseaza, care ar fi motivul si eventual scopul pentru care si-a facut blog. Am observat ca foarte multi bloggeri incurajeaza cititorii sa comenteze, doresc sa comunice, uneori scopul blogului este chiar comunicarea.
Si aici vine partea ce-mi place cel mai mult: comunicarea de pe bloguri. Sunt foarte multe avantaje cand vine vorba de comunicare pe bloguri. Gasesti subiecte aproape in toate domeniile de interes, de multe ori dezbatute de oameni ce sunt la adapostul anonimatului, se pot exprima liber, isi pot dezvalui secretele, nu au imaginea cenzurii definita de posibile consecinte. Las la o parte oameni ce fac bani datorita blogurilor, inca nu sunt motivat sa incerc sa-i inteleg, ma raportez in mod special la cei ce vor sa comunice, cei care incurajeaza comentariile. De foarte mute ori se pleaca de la un subiect si se ajunge la dezbatere. Uneori concluziile dezbaterii sunt cu mult peste valoarea subietului de la care s-a plecat, cu cat mai multe comentarii, cu atat mai multe informatii, indicii, repere. Am observat blogeri ce strambau din nas la vedearea blogurilor “competitoare”, un blog cu multe comentarii poat fi catalogat drept blog tip “forum”, “chat”, “messenger”, iar acesta ar fi un lucru rau. Comentariile pot fi valoric peste subiectul bloggerului, sau cu mult sub valoare … ridicole, penibile. Asa si ? Ce poate sa insemne un comentariu tendentios, malitios, ridicol, penibil ? Eu consider ca este tot informatie, se poate incadra la “asa nu”, putem chiar sa aflam care ar fi motivele pentru care se ajunge la un anumit gen si tip de comentarii. Ce facem, ii ignoram sau tinem cont ca se poate si asa, incercam sa percepem cat mai bine mai multe moduri de gandire si exprimare ? Banuiesc ca totul e in functie de domeniul de interes. Sunt si oameni ce considera ca bloggerii au anumite obligatii fata de comentatori. Nu cred ca exista bloggeri care sa aiba obligatii fata de comentatori, ar veni ca si cum neica X ar intra in casa mea, iar eu as avea anumite obligatii fata de neica X. Nu e asa, in casa mea eu stabilesc regulile, cui nu ii place, sa nu mai vina. Si aici apare problema vizitatorilor. Cum ar fi o casa pustie ? Ei bine, cei care se simt bine in pustiu, se izoleaza, nu construiesc punti de comunicare. Sunt si blogeri ce au nevoie de informatii, invita cititorii in casa lor, le arunca un subiect si asculta linistiti discutiile legate de subiect, fara a le pasa de oaspeti, fara a tine cont ca sunt oaspeti care ar vrea mai multe detalii legate de subiect, sau care ar dori sa cunosca parerea gazdei. Sunt gazde din cale afara de amabile, alearga prin toata casa pentru a-i multumi pe invitati, fac tot posibilul ca invitatii sa se simta cat mai bine. Ei bine, si efortul asta ii costa. Gazdele platesc de doua ori, prima data cand pun subiectul la vedere, cheltuiesc timp pentru asta, apoi, cand acorda atentie oaspetilor. In functie de tipul gazdei si de informatiile ce le pot primi, hotarasc daca raman, revin sau plec si nu mai trec in veci pe acolo. Faptul ca pot reveni, pot aduce o idee cu mine sau pot sa plec fara a mai trece pe acolo poate sa conteze sau sa nu insemne nimic. Nu pot sa stabilesc care ar fi importanta aspectelor astea pentru gazda, pot sa stabilesc doar in dreptul meu. Dar, am o problema ce ma framanta in mod deosebit cand intalnesc gazde foarte amabile, stiu ca gazdele pierd timp ocupandu-se de mine, stiu ca e posibil sa le faca placere sa discute cu mine. Imi este foarte greu sa stabilesc o limita intre placere si obligatie, daca ma intind la discutii pot sa ajung in situatia in care solicit mult, prost si fara rost, gazda. Nu de putine ori am hotarat sa comentez mai putin pentru a economisi timpul gazdelor. De multe ori m-am intrebat daca e vorba de amabilitate sau gazda chiar se simte bine discutand, lucrul asta punandu-ma in situatia de a incerca sa stabilesc limite, pentru a nu ajunge sa abuzez de ospitalitatea gazdei.
Deci, imi place sa hoinaresc pe bloguri, daca gasesc un articol care imi place, neaparat citesc comentariile, de multe ori articolul e intregit de comentarii, fie ca vin din partea gazdei, fie ca vin din partea vizitatorului. De foarte multe ori se intampla ca bloggerul sa prezinte trunchiat un subiect, e posibil sa nu vada intregul, pot fi detalii care ii scapa, detalii ce pot da o alta imagine subiectului. Asta imi place la bloguri, informatia poate fi dezbatuta si imbunatatita, fiecare cititor isi poate aduce aportul pentru a intelege mai bine informatia. Ce ar fi etic si moral pentru cei care au blog ? Prefer sa spuna un blogger, sigur stie mult mai bine decat mine.
Ziarele, televiziunile, ne prezinta informatii ce sunt luate de bune, ce nu mai pot fi dezbatute, ce nu pot fi imbunatatite, iar in ce priveste subiectele si domeniile de interes acoperite de presa, consider ca sunt limitate fata de ce poti gasi pe bloguri. De aceea prefer sa tin televizorul inchis iar computerul sa fie pornit, in cautare de informatii, pe bloguri.
Reader Comments
Recunosc, sunt blog-uri la care exista comentarii mai voluminoase decat articolele. Dar nu crezi totusi ca totul e subiectiv? Eu urasc reclama de pe blog-uri, e ceva care imi sugereaza intotdeauna , coruptibilitate, impostura, nu-i musai sa fie si asa, dar asa simt eu.
Mnoa, nu conteaza marimea … cat ar fi de jucause comentariile
Clar ca ii vorba de subiectivism, din moment ce m-am raportat la mine si la omii ce-si dezvaluie trairile ideile. Reclama pe bloguri, nu-mi place, da’ nu-mi plac nici politicienii, da-s buni si ei (la protap, frageziti, in sange sau chiar acolo unde sunt ei), si unii chiar aduc beneficii (depinde de directia intereselor).
Vezi tu, daca ziarele si-ar putea pastra impartialitatea, obiectivitatea iar cei care le compileaza sau le scriu editorialele n-ar fi mai mult sau mai putin partizani, (la romania ma refer, deocamdata) rolul lor chiar ca ar fi nu numai bine si clar definit dar te-ar mai si informa credibil. Cu si din surse verificate.
Neintamplandu-se asa, de multe ori blogerul ia fata ziaristului pe simplul motiv ca se intampla evenimentul chiar langa el; si chit ca nu il obliga nimeni si nimic sa nu fie partizan sau subiectiv, prezinta realitatea asa cum a vazut, filtrat si interpretat in mintea lui si gandul sau. Mult mai putin condamnabil decat, sa zicem , ziaristul de meserie.
Cat priveste strict bloggerul, intregul tau post, n-ai zis deloc rau. Insa, pe undeva, mi se pare ca te complici si complici inutil
Personal vad – hai sa zic – blogosfera – ca fiind tot o bucata de Romania populata de romani. Cu bunele si relele de rigoare, cu inerentele plusuri si minusuri.
@White-Wolf, chiar daca ziarele si-ar pastra impartialitatea si s-ar scrie obiectiv, nu vad cum ar putea sa acopere atatea subiecte si domenii de interes, nu vad cum ar putea aduna atati specialisti la un loc (tot la Romania ma refer) cum imi pare ca ii cazul pe bloguri. Nu mai spun de costurile tiparirii, de selectia subiectelor ce merita sau nu a fi incluse la informatii. Si din momentul in care subiectul ii publicat in ziar, ar fi si inchis, multi raman doar cu informatiile din subiectul respectiv, mai rar si mai greu adaugiri ulterioare cu detalii ce pot schimba sensul subiectului. Si clar complic si ma complic, ca am vrust sa spun depre comunicare pe bloguri, si m-am invartit prin mai multe, trebuie sa invat sa nu mai amestec.
Apropo de subiect trunchiat. Mie asta imi place sa fac: sa las subiectul in suspensie sau sa arunc doar cateva puncte de pornire tocmai ca sa provoc eventualii comentatori.
De cele mai multe ori insa nevoia de concizie te obliga la trunchiere
Sam – Pai, io, cel care citeste, ce sa fac, sa citesc, sa ragai si sa plec ? Daca am ceva de spus, imi pare normal sa spun, da’ tare greu ii de stabilit limita intre cat si ce sa comentezi, ce ar fi bine venit, si cand ii cazul sa te opresti. Cred ca daca omii ar citi posturi si comentarii din cale afara de pestrite, dand pe afara de detalii lipsite de importanta si din cale afara de lungi, ar avea sanse mari sa adoarma cu monitorul in brate.
Mai mai mai.. Acum pricep eu chestiile… Si totusi, mie-mi plac articolele lungi..
@White Wolf – sustin!!! Fiecare padure, cu uscaturile ei..
@Sam, se numeste „ațâțare”..
Dar si cand se exagereaza, apai ii bai… La tine insa e si talentul de povestitor, pacat de blogul anterior ca nu mai e…
Mi se pare foarte interesanta partea cu ospitalitatea.
Adica, sunt ca foca la circ. 
))
Daca ai avea blog, cred ca ti-ai da seama imediat cam care sunt limitele, si care sunt situatiile in care simti ca iti sunt fortate- pentru tine.
Eu iti pot spune ca orice comentariu e mai bun decat nici un comentariu. Este pe sistemul analizei tranzactionale: orice stroke, fie el pozitiv sau negativ, e mai bun decat nici un stroke, pentru ca strokeul este o recunoastere a existentei. Nu pot intelege cum unii afirma ca nu sunt interesati deloc de feed-backurile vizitatorilor, cata vreme au blog public. o_0 Ok, nici eu nu-s avida dupa ele, caci pentru mine blogul e un proiect personal in primul rand, dar sa mor de nu ma bucur cand mai scrie cineva la vreunul dintre posturi.
@White-Wolf – ca-mi adusei aminte, a nu se intelege ca blogurile pot prelua tot ce tine de informatie, institutii&persoane publice nu vor face comunicate catre bloggeri, tuşa … pardon, nenul Nastase nu va spune ” Hai mai globere, sa-ti explic ce si cum ii cu numaratul …”, cum nici marele transportator … pardon, fostul ministru al transporturilor(acel ministru care nu stia ca se face ditai cantina in cladirea ministerului), Mitrea, nu se va bate cu caramida in piept catre bloger “sa se faca dreptate”. Adresabilitatea, bat-o vina
@Ghost – multumesc mult nenea
@Feeria – apai te rog sa ma crezi ca am vazut comentatori de-mi venea mie sa-i sudui in locul gazdei, ca insistau in glumite deplasate si nesarate, si om oi fi si io, nu cred ca ii asa greu sa calc pe acolo. Iar la tine pe blog, sincer, de multe ori imi caut cuvintele si nu gasesc nimic de spus, imi spun doar mie, titlul blogului ii cat se poate de potrivit.
Ma bucur, chiar ma bucur. Ce sa mai….
Uite c’am reusit sa comunicam civilizat si poate chiar interesant pe marginea temei date. Si ma gandesc ca voi fi scuzat pentru chestia cu ziaristii – chiar la marginea marginii subiectului – dar mi-am zis sa diversificam putin
Normal, diferenta de optica si abordare nu are cum sa nu existe, Sorin; eu ma refeream la cei care n-au vreo jena in a se lasa platiti doar pentru a face partizanat sau dezinformare, tu la incompleta acoperire si prematurele inchideri de subiect.
Revenind, personal sunt scceptic vis-a-vis de comunicare. Mai bine zis de viitorul acesteia fie chiar si in subsolul blogurilor.
Am prins epoca cand oamenii isi creau personalitati pe floppy disk pentru mIRC. Am prins vremea cand pe forumurile mari se posta si cate 6-700 de mesaje pe zi; Andrei Gheorghe avea, la un moment dat un forum superb (care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul prematur), forum a carui supravietuitori au sfarsit prin a blogui (vezi nenea Cosmos , eu…) doar pentru ca se obisnuisera sa zica, sa comunice. Acum “stam” pe bloguri dupa ce s-a cam rasuflat si chestia cu yahoo rooms. Care-i luminita din capatul tunelului ?
Tuitãrul. Comunicare limitata la o suta si ceva de caractere. Plus sagetile de pe Google Earth sugerand un trist “this is me, here I am”.
De-asta zic ca sunt sceptic
Sunt si “cei care n-au vreo jena in a se lasa platiti doar pentru a face partizanat sau dezinformare”, chiar ar fi ocazia de a-i punne la zid, de a le demonta tampeniile ,prin bloguri, unii bloggeri chiar fac lucrul asta, si de aici plec ca nu-i dracul chiar atat de negru. Avem mai multe posibilitati sa vedem cata dreptate ar avea jurnalistul.
Si daca ma iau dupa grafice/trafic … imi pare ca unicii ar fi din ce in ce mai numerosi. Daca tot mai multa lume citeste, cujeta, ia aminte … ramane de vazut. Acum ii si problema ce si cum citesc omii, ce o mai facut Oana cu Pepe … acum sincer, imi pare ca tot mai multi omi vor avea computere, si tot mai multi vor hoinari pe caile internetului. Vorba lui Ghost, om trai si om vedea.
Uite ca mai invatai cate o chestie. E cumva cum ziceau nazistii `nu conteaza ca ne injura, nu conteaza ca ne lauda, conteaza ca se vorbeste de noi`? Scuza comparatia, insa e reala, si explica multe. Pe principiul acela se merge? Ca am auzit de asa ceva, sau am citit candva, dar imi scapa chestiunea..
@White-Wolf, dragule, ma bucur si eu ca-ti plac dezbaterile de pe acilea… Totusi, cu cat comunicarea e mai limitata, se tinde a se ignora contextul si se poate intelege gresit ceea ce se comunica. Si eu sunt sceptic, din motive similare. Numai ca depinde si de ceea ce se doreste a fi, de dorinta publicului. Uite la Arhi, spre exemplu, mi-e greu sa cred ca anumite remarci rasiste si xenofobe ale unor comentatori nu i-au influentat continutul si forma postarilor. E cel mai simplu exemplu, nu ca nu-l stimez pe Arhi, numa’ ca nu prea is de acord cu unele din postarile sale din ultima vreme.
@Sorin, eu asa am o chestie cu unicii.. Vizitatorii unici dupa mine inseamna doar faptul ca te-a vizitat cineva, n-ai de unde sa stii exact sursa de unde provin acesti vizitatori. Rata intoarcerilor, astea conteaza pentru mine, fidelii..