Ce vreau eu
Posted Under: Omul zilei, Pasul1, anonymous, gândire
Vreau să treacă norii, vreau să răsară luna, să apună soarele şi să se întunece marea. Vreau să aud cântecul privighetorii într-o cochilie goală din oceanul din faţa casei, şi să fluier mulţumitor de bine cântecul cucului din mărul din spatele casei.
Vreau să zbor deasupra munţilor fără să mă gândesc la rechini, şi să înot în lacul Roşu fără să am în vedere săpunul. Vreau să simt briza mării fluierând ascuţit prin părul iubitei, şi să miros sarea de pe corpul ei după ce ne-am bălăcit în mare..
Vreau să iubesc până la ostenire, şi după un somn adânc şi plin de recunoştinţa viselor să mă trezesc în ritmuri line de chitară electrică. Vreau să râd în hohote fără să mă gândesc la ce va fi în ora următoare, în ziua următoare şi-n tot restul vieţii..
Vreau să urăsc întunericul şi să aprind lumina în lumea asta cu un simplu gest cu care îmi dau drumul la radio sau îmi aprind lumina în cameră. Vreau să râd, să plâng, să doresc şi să refuz, să trag de colţul batistei şi de acel fir rebel de păr care iese de sub perucă, de tot ceea ce-mi pasă în lumea asta, şi de tot ce n-ar trebui să-mi pese.
Vreau să ştiu exact ce vreau, sau măcar să am o cale sigură prin care să aflu, indiferent de greutatea prin care pot afla. Vreau să ştiu că există o cale prin care sunt fericit, nu vreau să caut toată viaţa şi să aflu că nu este aşa ceva..
Vreau să fiu fără vise, fără speranţe, fără gânduri rele sau bune, să mă cufund în prezent şi să las trecutul să moară, vreau să uit de viitor până când se transformă în prezent. Vreau să cred că-s destul de destupat la minte încât să recunosc prezentul şi să evit viitorul.
Vreau să fug de responsabilităţi, să nu gândesc, să alung frica şi nedumerirea, să uit de greutăţi şi de aşteptări, să-mi găsesc singur fericirea. Vreau ca iubirea mea să ştie că în mine e ea, că noi doi suntem unul, eu. Şi când mă gândesc la noi, mă gândesc la mine. Dacă ea e fericită sunt fericit, dacă nu, sunt nefericit. Tot ce sunt şi simt şi gândesc gândesc la plural. Nu mai exist. Sunt renăscut într-o personalitate duală, în două minţi care vibrează la unison, care se ceartă, care se mângâie, care muncesc pentru fiecare strop de fericire pe care îl găsesc.
Vreau concediu.
