Salvatorul României este..

.. un simbol. De când mă ştiu, majoritatea românilor se raportează la simboluri pentru a găsi o cale de a supravieţui. În politică votăm partide, în religie credem în BOR, în moaşte şi icoane, în muncă ne bazăm că vin americanii şi sperăm că câinii latră iar caravana trece.. Peste tot, ne raportăm la chestii mari şi late, mai presus de noi, şi aşteptăm să fim salvaţi. Idee bună avu şi reprezentantul Casei Regale Radu Duda, care (sau cine-l manevrează) a ochit dorinţa de simboluri a românilor şi e dispus să ofere circ şi pâine pentru a câştiga. Problema e următoarea, cum spune şi Bleen, că la Casa Regală, s-au cam terminat nemţii. Eu zic aşa, că dacă ar veni iar străinii să zică uite, candidează unul de-al nostru, care nu-i român, probabil c-ar câştiga, pe principiul că iarba din curtea vecinului e mai verde, iar străinii ştiu mai bine decât noi ce, cum şi unde să facă. Un simbol, mai ales dacă persoana respectivă ar fi vre-un neamţ neaoş. A sure bet, vorba americanilor.

Problema reală a românilor, cel puţin a majorităţii, e că nu reuşim să ne scăpăm de dorinţa de a transpune puterea iluzorie a schimbării în altcineva decât noi înşine. Nu ne gândim unde fiecare greşeşte, unde putem schimba ceva fiecare din noi, unde putem să dovedim că suntem indivizi nu carne de tun şi masă de manevră. Aici ar trebui să ne gândim. Vlad Ţepeş e un simbol al neputinţei românilor, care l-ar vota în masă dac-ar putea, şi ar lua drumul occidentului dacă acesta, odată votat, ar da legile acelea cu trasul în ţeapă pentru furt. Abureală, nenică.

Vrem orice, dar să nu ne atingă, eventual să-i atingă doar pe ceilalţi. Şi nici nu ştim ce vrem.

Dacă stai să te gândeşti, frate, ce manipulare brutală avem acilea, când toţi se-nghesuie să fie Preşedinţi, Regi, Împăraţi şi alde ăştia, însă fără nici o putere reală. Cât i-a ţinut piept lui Băsescu stimabilul domn Tăriceanu? Până la sfârşit de mandat? Păi, atunci, ce putere reală are Băsescu? Ce se întâmpla dacă nu era validat la referendum? E, vezi? Acilea-i hiba, că preşedintele e doar de formă, o chestie care deturnează atenţia de la problemele reale. Ce, crezi că Radu Duda e chintesenţa stilului şi eleganţei? E oare aia un atu în plus să devii preşedinte? Eu zic da, fără umbră de îndoială. E un atu în salvarea a ce a mai rămas din România? Fără îndoială, nu.

Ne batem cu pumnul în piept, că aşa şi pe dincolo, aşteptăm ca FMI să dea BNR banii, ca BNR să dea băncilor cota parte din rezervele minime ca să relanseze creditarea, ca acestea să scadă şi dobânzile şi cursul euro, fără să gândim că noi suntem cauza că nu creditează băncile, că riscul de ţară e sus de tot şi că nici un om cu capul pe umeri n-ar da bani în condiţiile astea de piaţă şi neplată. Surse aici şi aici. Şi mai sunt surse, dar spun în mare tot cam aşa ceva. Eu unul, n-aş da credite în condiţiile astea, cât timp nu s-a stabilizat rata neperformantelor.. Şi dacă ajunge pe la 10%, vom avea exit-uri, restrângeri puternice de reţele şi plecări în masă. Dar alte credite în mod sigur nu vor fi.

Aici e hiba noastră, că aşteptăm pe altcineva să ne scoată din ce ne-am băgat. Dar aşteptăm pe cineva mai înalt (referinţă crudă la Tom Holt). Sper doar să ne trezim la timp, că vreau să-mi fac o căsuţă şi n-am chef de prostii..