Ce vrem de la viaţă?
Posted Under: Fericire, Pasul1, anonymous, guest post, gândire, imaginație, sarbatoare, viitor
Alt guest post de la Sorin. Mi-a plăcut cu a pus problema.. Promisesem că-l public ieri, dar m-am luat cu lucrul şi n-am reuşit. Dar iată-l:
Am ajuns sa ma intreb daca is defect. Si mi-am raspuns ca nu conteaza daca is defect, de baza ar fi ca ma bucur de lucrurile marunte, nu ma sperie greutatile, viata nu ii ‘naşpa’, omii nu ‘e’ rai, doar ca imi pare ca-si fac prea multe probleme.
Sincer, chiar nu inteleg ce se intampla cu oamenii, asta asa, la modul general. Aproape oriunde imi arunc ochii, nemultumiri, tristete, frustrari, plictis, ipocrizie, vaicareli si apoi iar nemultumiri si vaicareli, eventual asortate cu etichete aruncate din puscociul haotic al gandirii. Da’ ce au acei oameni de sufera mereu ? Sau sunt eu defect?
Poate ca-i ferice de mine in sensul de ‘sarac cu duhul’. Normal nu cred ca sunt dar, daca restul sunt normali, ma bucur ca nu intru in normalitate. Si zici ca mintenas vine sfarsitul lumii, foc si pucioasa peste noi, cum vom mai trai, cum vom scapa, ce se va alege de noi, am vrea sa fie bine, dar nu se poate sa fie bine, pentru ca, uite, Gica, Pitica si Milica or spus si or facut, si lor le este rau, lucrurile merg spre rau, totul se duce naibii si noi ne frangem mainile in disperare. Asa o fi ? Pana acum nu luam in seama pocnetul oaselor rupte de la atatea griji, imi spunea ca toti oamenii trec prin diverse, griji, probleme, greutati, m-am plans si io, da frana. Pasind azi prin sat, am vazut un nene ce umbla ca un robotel defect, am si io un om ce imi e drag, tot asa merge, ca un robotel defect, mi-am frant mainile cand a ajuns in halul ala, acum socotesc cum sa fac sa ajung mai des la el, sa ma mai bucur de el cat o sa mai apuc. Cum cat ? Cat o fi! Mai vad uneori oameni ce-si fac timp pentru lectura, frumos … o sa-mi fac si io timp, si pentru lectura, imi place grozav sa explorez, mai ales daca ii vorba de minti sclipitoare ce se deschid pentru noi. Acum vine o mare problema pentru mine: cred ca tot ce asociem se raporteaza la criteriile valorice personale, formate in mare parte pe baza experientelor … cum ar fi, pot sa-mi rup neuronul in prosteala daca asimilez prost informatia. Si am sanse mari sa inteleg pe dos ce explorez. Drept urmare, am sanse mari sa plec pe aratura. O problema ar fi pentru mine tot ce tine de motivatia “reusitei in viata”, a “succesului” si “realizarii” in plan social, toata lumea isi doreste ‘sa demonstreze’, oare?, “valoarea”. Prin cuvinte incercam sa exprimam trairi, sunt trairi ce nici macar nu le intelegem, sunt stari atat de complexe ce pot fi redate foarte frumos intr-o fraza, dar, pentru a ajunge si a intelege respectiva stare este uneori necesar sa faci mii de pasi. Cred ca s-a ajuns intr-un punct in care ni se deseneaza pocalul fericirii, si, daca s-ar putea, mai toti oamenii s-ar teleporta acolo. Cum sa mergi catinel pe carare ? Ha ? Oamenii se grabesc sa se teleporteze in o mie de locuri pentru sapte mii de trairi, apoi vin si se plang ca-s obositi si nu au timp pentru nimic, totul ii fals si lipsit de sens. Toata lumea inseala pe toata lumea, oamenii ‘e’ rai si haini, copiii trebuie ‘au nu trebuie adusi pe lumea asta haina si nenorocita, unde primejdiile pandesc la tot pasul si, GREUTATILE AU IESIT DIN NORMALITATE ???!!!! Flegmam spre tot ce nu ne place, viata-i ca o femeie care s-a dedat desfraului si noi nu dorim DECAT sa primim lumina spirituala din partea dansei.
Oameni care nu realizeaza ce vorbesc, nu-i inteleg, nu o sa pot sa-i inteleg in veci, cum poti spune ceva ce nu crezi ? Neuronii ne pleaca pe campii, oamenii stiu ce vreau, da’ inteleg ce vreau ? Avem o mare problema, aceea de a ne fauri probleme, chiar acolo unde nu sunt, noi le faurim, se pare ca la asta suntem tare priceputi. Daca nu putem sa ne bucuram de doua zile libere, de vederea unor oameni dragi, de cateva clipe intr-un minim de confort, de ce oare ne mai putem bucura? Tot mai multi oameni isi pierd capacitatea de a se bucura? De a asimila informatia si a o transpune in realitatea LOR? O zi de marti minunata am, ‘robotelul’ defect ce-l vazusem dimineata m-a facut sa privesc jumatatea plina a paharului, macar schiopata prin sat privind la pomii infloriti, de restul nesatisfacutilor plangatori si urlatori, prevestitori de nenorociri nu mai vorbesc, mai bine ma impac cu ideea, ferice de cei saraci cu duhul, mai bine raman in cercul lor. Un ignorant sarac cu duhul, dar ferice.
Reader Comments
Jos palaria, stimate Domn Sorin!
In ultimul timp ma revolt din ce in ce mai tare…si-am sa-ti zic de ce:
m-am saturat de valorile astea de doi lei, de standardele astea meschine de la modelulul unghiilor , pana la varful pantofilor, de la masina, pana la greutatea corporala, de la ce mananc pana la ce beau, daca beau sau cat beau , de uniforme corporatiste si costume negre cu fuste stramte sa pocneasca, aceleasi 5 zile din 7, de deontologi care tipa in gura mare ca de sarpe, dar dau mana cu toti, de mafioti cinstiti prin incompetenta organelor necrescute…si cred ca pot sa mai scriu juma de pagina!
M-am saturat de regulile altora pe banii mei, pe furtul la dreptul de a fi banal si fericit! M-am saturat de manipularea in numele dreptatii si al democratiei care-si schimba directia precum vantul, trestia…M-am saturat de generalizarea, bazata pe un caz , 2 , 9 raportata la o populatie si nu prea mica!!!
Of, Doamne! Bine ca mai sunt oameni care gandesc asa, sa ne lase in boii nostri de “saraci cu duhul” neevoluati…si incapabili sa gandim global sau incapabili sa urlam mai tare decat ei!
Multumesc, Sorin!
@Manole – no, apai si io si jumatatea trebuie sa multumim Mesterului (jumatatea reciteste si acum “discutii..”),si, nu de putine ori. Cum nu am palarie, nu-mi ramane decat plecaciunea (cu urechile de un rosu aprins, si asta nu ar fi prima data cand imi rosesc urechile la vorbele Mesterului). Ma duc sa caut niste cuvinte …
De curand am invatat si eu lectia rabdarii si a “mersului incet”. Eram disperata sa fac cat mai multe, sa rezolv chestii, sa-mi supraincarc programul, si asta doar ca sa “simt ca traiesc”; si asta doar ca la sfaristul zilei sa am senzatia golului ca “nici azi n-am facut nimic”; si asta doar pana cand timp de doua saptamani am fost paralizata-n casa de o boala si tot ce presupunea deplasare ma facea sa obosesc teribil. Imi pot doar imagina in ce hal de oboseala traia sufletul meu, de a trebuit sa-mi traga o scatoalca zdravana, sa-mi revin.
E o calitate… sa iei lucrurile cum vin, unul cate unul, si usor.
Pasul mare pe care l-am facut a fost ca acum pot spune: “azi m-am plimbat pana la serviciu”.
In rest, frumos simtit-frumos scris.
@Feeria: Nu-i asa ca daca te fortezi sa vezi lucrurile in slow-motion parca nici dracu’ nu-i asa de negru? Parca e timp de toate, si parca problemele-s hilare…
Pai chiar e timp!
))
Acum nu stiu cum naiba de am timp sa ma duc si la facultate, si la serviciu, sa vad si-un film, si sa mai citesc si-o carte pe saptamna. Si intre toate astea, restul, alea cele mai importante.
It’s a miracle!
(ok, I confess: parca as vrea sa fac mai multe, dar spre deosebire de inainte, cand ma aruncam si chiar ma apucam sa fac, acum reflectez- e un castig, totusi
)
Totul e posibil, ai dreptate.. Dar le prioritizezi, nu? Si de unde o carte pe saptamana bre, ca ma faci sa ma roada invidia nitel… Cred ca trebuie sa-mi fac un abonament ceva la biblioteca, ca eu momentan cetesc doar de pe internet, pentru ca nu-s instare sa gust pe alde Cartarescu & Co, care reprezinta noua generatie de scriitori romani, iar cei straini parca o dat ciuma-n ei, ca prea scriu cu tot felul de intorsaturi si intortocheri, de nu mai fac nici cap nici coada din romanele lor..
Cateodata mai sunt momente de gratie in care pasiunile vietii mele se suprapun.
Bine bine, deci nu o carte de beletristica pe saptamana- ca depinde ce carte citesc, daca-i mai mica, mai mare, daca-i mai buna mai slaba, mai interesanta, de m-as duce si la baie cu ea, sau mai placida, etc. O carte- de orice, inclusiv de specialitate, dar cam asta e cifra. Printre ultimele de carti se numara de exemplu o carte despre Pictura Naiva. Aaaa, cand simt asa nevoia de o doza de lectura, rapida, aleg si eu carti faine, dar mai micute…
Si e timp, daca punem la socoteala si faptul ca circul cam o ora cu metroul, pe zi.
E timp… daca este o pasiune. Adica, eu nu ma uit, de exemplu, la Tv. Dar deloc. Deci din start sa zicem ca 1-2 ore de Tv pe zi pot fi dedicate cititului.
E mai greu atunci cand in aceeasi zi ma palesc mai multe dorinte d-astea arzatoare: sa si citesc, sa ies si in oras, sa petrec quality time cu za oanul, sa si desenez, sa fac porcarii din plastilina, sa ma uit si la film. Atunci sa te tii!
))
Hai c-am dezlanat randurile astea de le-am facut praf!
)
@Feeria – io mi-am facut deja o lista de achizitii pentru lectura, pe baza descrierilor facute de tine (mai mult, am descoperit pe bloful tau melodii ce-mi plac grozav, mi-am reamintit cat de mult imi place Al Di Meola)
PS – acum imi dau seama ca ai blof, ioi, musai sa privesc la ce scriu
Sorin, gasisi?
Multam si soatei si tie!
@Feeria: Ai mare dreptate, vorba lui Creanga:
Asa-i cand toate ajung odata la dorit..
Dute-ncolo, vino-ncoace,
Lasa-ma si nu-mi da pace..
Moaaa, sper sa-ti placa! Primesc cotoare de carti in moalele capului daca-s nasoale.
Ce-ai ales?
Neaparat sa citesti Momo! De fapt, sa citeasca intreaga familie Momo! Momo la toata lumea. Mai ales ca-i vorba de timp. Si de multe chestii profunde si frumoase.
Eu prietenilor am incetat sa le mai recomand carti, pentru ca eram cam pushy, si-i stresam (cam ce-am facut mai sus
). Ajungeau sa ma priveasca ca pe baba nebuna care arunca cu pisicile- in cazul meu cartile- in oamenii simpli de pe strada.
Initial asa se nascuse blogul… imi deversam pe el ideile despre carti; incet s-a ajuns si la muzica, normal.
O pasiune… de cand ma stiu. De fapt, nici nu ma stiu in afara muzicii. Si-apoi la filme.
Stai nitel.. Nu va grabiti bre… Momo, care Momo???? Unde??? Vreau si eu!!!
E cumva vorba de acel Momo din time-savers? Care aduce timpul inapoi orasului??? Ala-i?????
Momo!! Este fetita Momo, care aduce florile timpului inapoi in inimile oamenilor! Si e ajutata de broscuta Casiopeea, iar pe urmele lor sunt infricosatorii domni Cenusii!
( http://feeria.wordpress.com/2009/03/04/fetita-care-se-juca-cu-timpul/ )
(alo, care Time-Savers? Asta-i serial, la TV? C-atunci nu stiu
)
@Feeria – apai apara si pazeste de cotoare, ca nici prin vis nu vor veni din partea mea. Am gusturi destul de ciudate, ar fi ‘Coraline’;'In intimitatea secolului XIX’ pentru inceput, va fi si Momo, ar mai fi ceva pe lista, da’ nu am memoria numelor, oricum, cel tarziu in toamna o sa spun cat cum si ce mi-o placut. Iar cu muzica ce sa spun … cum spunea si Manole, ma indrageste jumatatea de nu mi-o facut (inca) chitara guler
@Manole – gasii, numa’ ca uite, in graba le-am rostogolit si le-am pitrocit de nu se poate, si uite, Gogu o gasit definitia corecta pentru Blof :’Originated from the word “Blog,” this was misspelled by an idiot’ , da cum o aflat asa repede numa’ el stie, ha ha
@Feeria, era cartea Salvatorii de timp, prin nouajceva aparuse carticica, dar am cam facut-o praf, traieste in mine numai prin amintiri.. Time savers era banca, nu?
@Sorin, nu te gandi la prostii, dar chitara trebuie facuta guler.. Daca nu-i folosita….
Sorin, inteleg si empatizez cu gusturile ciudate. Le am si eu.
Ghost, Ei, in carte-i zice “Banca de economisire a timpului”. O fi tot aia? Dar sa stii ca Momo e fetita!
@Sorin, vezi ce inseamna sa ai talent? Top 10 pentru tine, dom’le…
@Feeria: time savers bank inseamna banca economiilor de timp, ceva de genul.. Stiu ca n-o tradusesera complet, insa era si o broasca testoasa pe acolo, cu povesti pe cochilie, daca nu ma-nsel.. Oricum, prea putin imi aduc aminte, ca pe clown il terminasera barbatii in gri, dar pe fetita nu.. Suna cunoscut, sau le-ncurc eu???
@Ghost – ioai, vai de mine si de mine, ca-i din ceea elecrica, de mi-o face gulet … inseana ca-s tare de cap, nu gluma, ioi, ca ma doare numa cand ma uit la ea
Daca era si o broscuta- Casiopeea, ea era, carticica Momo. O fi altul titlul original.
@Feeria, nu mai tin minte numele broscutei, doar ca era testoasa..
@Sorin, te ascunzi de premii?? Chitara electrica-ti trebui bre?
@Ghost – mnoa, apai vezi bine ca o iau pe aratura de-s laudat, urechile se-nrosesc, degetele se fastacesc, literele le halesc.
Si ce, crezi ca te vede careva prin monitor???
Ia-o incet, ca nu-i musai sa scrii cu deficiente..
Pai, da, el roseste…si mi s-o facut somn, treba ii asta?
Buna dimineata!
Dumnezeule, ce matinala esti… Eu la ora aia dorm somnul cel mai dulce… Ioi no, ma speriashi..