The meaning of..
Posted Under: Deism, Pasul1, Religie, anonymous, gândire, imaginație, televiziuni, viitor
Scopul vieţii este moartea. Am văzut astăzi mai multe filme (vă explic mai incolo ce şi cum), printre care şi trilogia The Matrix, History Channel’s Universe & The world of tomorrow.. Şi mă tem că am subestimat această lume. Sunt niţel cam confuz acum, dar aşa-s eu după ce văd ceva ce-mi stârneşte funcţia neuronilor de parcă îs supus la şocuri electrice. Gândesc, deci exist. Vechea zicală are câteva hibe, dar în principiu e solidă în argumentaţie. Cine-s eu să contest voinţa universului?
Am avut impresia, clasică de altfel, că îs în stare să ghicesc ce poate să ofere universul. Am avut impresia că frica, xenofobia, religia, ştiinţele întunecate ale controlului eugenic, ale controlului minţii şi ale îngrădirii libertăţii pot sta în calea progresului. Nu-i adevărat. Nici pe departe. Am ajuns prea departe să ne împiedecăm de cioturi…
Nu vă speriaţi, n-am pus religia acolo la locul ei. Eu, de felul meu, sunt deist. Adică cred în ceva mai presus de noi, într-o forţă creatoare, fie ea că se numeşte “frecarea mini-versurilor” din string theory, fie că o numim Dumnezeu.. Dar care nu se implică. Cred în probabilităţi. Let me explain…
Miracole. Vedem tot timpul. Există atâtea feluri de miracole, că le luăm drept chestii normale. Nu, dragii mei, nu-s normale. Faptul că un copil a căzut de la etajul 4 şi nu şi-a rupt nici măcar o unghie, e un miracol. Nu-i deloc normal… Dar faptul că a reuşit aşa ceva, e în totalitate posibil. Chiar dacă nu-i probabil, e posibil. Teoria cuantică, prin iluştrii Bohr, Heinseberg, Planck şi mai nou reprezentanţii de bază ai teoriei string-urilor, Brian Greene, David Gross, Gates, Rajagopal, prin teoriile infinite ce prind viaţă de la spaţiile Calaby-Yau şi spre acele 11 dimensiuni posibile… Toate fac o lume deosebit de interesantă şi de posibilă.. Teoretic, un om ar putea să se sprijine de un zid, şi să treacă prin el. E teoretic posibil. Pe bune. Un miracol?
Definiţia mea asupra miracolului este un eveniment care are mai puţin de 1% şanse de a se întâmpla. Ceva ce frizează imposibilul, dar e totuşi posibil. Faptul că un om reuşeşte să supravieţuiască în cele mai aspre condiţii, că supravieţuieşte unui accident de avion, că trăieşte şi respiră în locuri unde majoritatea ar muri din primele zece minute, că învinge totul la jocul de şanse, eu consider că-i un miracol. Nu-i ceva supranatural, dar e un miracol… Supranaturalul nu există… De miracole avem parte zi de zi…
O mamă care, fără soţ, reuşeşte să asigure familiei formată din 5-10 persoane un mijloc de trai, pentru mine e un miracol. Un copil care reuşeşte să găsească un mijloc de a deveni mai bun într-o lume care nu reuşeşte să vadă dincolo de îmbrăcăminte, iar e un miracol… Un om care în ciuda faptului că fiecare fibră a fiinţei sale îi spune să se salveze, reuşeşte nu numai să se salveze pe el însuşi, ci şi pe altul, acţionând (şi-mi scapă cuvântul) “selfless”, e un miracol. Un om care alege lucrul dăunător pentru el, pentru acea infimă speranţă că va face un bine altuia, e un miracol. Dragii mei, simpla acţiune spre binele altora, fără a te gândi la binele tău, e un miracol.. Egoismul e un lucru normal, să ştiţi..
Am avut impresia că ne vom distruge.. E o posibilitate, în continuare… Dar văzând şi înţelegând cu adevărat multitudinea de posibilităţi, (mie cel puţin mi-a luat aproximativ 6 luni de zile să înţeleg şi să vizualizez 4 dimensiuni, dar-mite 11 câte sunt teoretic), devine din ce în ce mai greu să cred asta.. Murim în fiecare zi. Ne naştem în fiecare zi. Totul renaşte. Din acele mii de mii de milioane de galaxii, care conţin fiecare în medie acelaşi număr de stele precum Calea Lactee, dacă ar fi o singură planetă cu viaţă sentientă precum sunte noi, tot ar fi o mulţime de raţiuni acolo, pe undeva… Şi le vom găsi, dar nu noi…
Viaţa are ca scop final moartea. Fiecare concept filosofic, de la esoterism la religie, au fost create pentru a justifica o existenţă fără scop, de către o minte mai luminată decât cea a erei în care vieţuia.. Nu putem concepe că existăm fără scop. E greu. Dar, ce ziceţi de asta: Scopul nostru e să existăm. Deep, isn’t it?
Avem două posibilităţi, dincolo de orice raţiune. Să existăm, sau să nu existăm. Să trăim, sau să murim. În rest, potopul..
Crezi că o să ai parte de viaţă după moarte? Ok. Nu contest asta. Dar ce crezi de viaţa de care ai parte chiar acum? De ce ţi-o iroseşti?
Am citit un articol interesant acilea, care spune că România nu-i chiar creştină cum pare, deoarece, dacă am fi majoritatea creştini, n-am mai avea sărăcie… Nu zice cumva creştinism-ul să dai din sărăcia ta altora? Creştinism, d-apăi ortodoxia…
E greu să crezi în ceva.. Dar nu imposibil. Crezi că va fi mai bine? Ajută pe alţii… Crezi că va fi mai rău? Schimbă ce poţi în bine. Ce poţi, nu totul… Fiecare dintre noi este un miracol. Fiecare dintre noi există, deşi sunt atâtea chestii care ne pun beţe în roate. Miracolele sunt peste tot, de la un om care trece strada când semaforul arată roşu, iar circulaţia este la maximul ei, la un om care reuşeşte să dovedească că un om de culoare relativ neagră poate ajunge preşedintele Statelor Unite ale Americii.. Faptul că n-am murit încă este un miracol.
Ce mai aştepţi? Fii un miracol… Ridică acea hârtie pe care-ai aruncat-o pe jos, ajută pe cine crezi că poţi ajuta, fă ceva ce n-ai mai făcut niciodată. Ieşi din tipare. Ieşi din tărâmul posibilului. Faptul că faci ceva ce n-ai mai făcut niciodată e un miracol. Live, enjoy, believe & hope!
P.S. Noa, amu se vede fără pătrăţele, Mircea? Că incoerenţa e mai greu de corectat decât diacriticele… 
Later edit: încă a mai trebuit editat. Sper ca acum să se vadă.
Reader Comments
Hai sa incerc exemplificarea prin imagini …
http://picasaweb.google.com/sorin970/Pitici#
… asta ii scopul meu, sa-i fac pe ce-i dragi sa ajunga cat mai des de la 1 la 3.
* ‘mi-ar liniutele sa-mi fie
… ii clar, ce-i al meu … lucru manual se numeste, iar cei ce dau cu rigla peste dejtele neindemanatice si neuronul tulbure sa vina la mine 
Bre Sorine, lasa deoparte supararea… Zii cum vrei sa arate comentariul, si-l facem noi cum trebe…
Sa traiasca sanatosi, fericiti si infloriti toti cei dragi…
Se vede bine.
Multam fain. Pana la urma, m-am urnit si-am corectat..
citesc pe aici de vreo si imi place cum gandesti…am tras concluzia ca esti mai mare decat mn probabil cu mult…am abia 17 ani eu…nu terminai de citit articolul asta dar cand ajunsei la chestia ca tu crezi in o forta creatoare care nu se implica imi adusesi aminte de personajul principal din primele carti alte seriei Octogonul de Pavel Corut(probabil apare ca personaj in mai multe carti ale Octogonului pt ca sunt 92 de volume parca).
Vroiam sa iti recomand Balada Lupului Alb(volumul IV din Octogon). O sa afli cateva chestii care oarecum sustin ceea ce zici si ce crezi… In mare parte e adevar pur in cartea respectiva, dar Pavel Corut a implicat si putina fictiune(si a facut-o cum nu se putea mai bine)…imi place blogul…zilele astea se pare ca am ce citi
Stimabile, eu nu stiu daca e adevar pur, si chiar ma indoiesc de asta. N-am destule date care sa sustina nici ceea ce cred eu, cu atat mai mult seria Octogon. Eu sunt sigur insa de un lucru, ca nu cunosc destul si ca nu detin adevarul absolut.
Insa, pentru mai multe informatii, poti sa cauti la mine in blogroll pe TLP si atunci o sa ai si mai mult de citit.
Spre deosebire de multi altii, cunosti mult adevar ca sa zic asa… nimeni nu stie adevarul absolut pt ca viata e prea scurta…dar cu cat stie mai multa lume cat mai multe chestii cu atat mai bine…odata si-odata trebuie sa se faca mai multa lumina, altfel tot ce se intampla astazi va fi armonie in comparatie cu ce va urma…
Uite, Vlad, decat daca din intamplare omenirea va avea un dusman comun, vom ramane la stadiul de divizare actual. Si oricum ai lua-o, armonie nu va fi. Eu spre exemplu iubesc exemplul deistilor clasici, de la Ben Franklin, Thomas Jefferson, Thomas Paine si Adams. Uite link-ul: http://en.wikipedia.org/wiki/Deism
Din deism s-a nascut inclusiv Declaratia de Independenta, cea care da voie americanilor sa ceara “the pursuit of happiness”. Ce-au fost si ce-au ajuns. Thing is, nu vreau sa crezi ca glumesc, insa pentru a fi bine, trebuie sa fie mai rau. Schimbarea intotdeauna s-a manifestat din nevoie, necesitate, nu din starea de bine. Asa ca, viata e prea scurta, zici tu bine..