Despre dragoste și alte abureli
Posted Under: Fericire, Pasul1, anonymous, common sense, filme, gândire
Buuun.. Am văzut filmul pre numele său Roomies.. Mooviieee title spoiled, just because. Și mă ’nervai nițel. Ok, știu teoriile, de la cele religioase la cele morale, de la cele distrugătoare la cele imorale. Nu dau doi bani pe teorii. Practica ne omoară. Mai ales la capitolul relații.
Și fin’că sau pen’că nevastă-mea mă citește, bat șaua să priceapă iapa. La figurat. Adică, nu știu la voi cum e, dar parcă e mai simplu cu blog-ul decât față în față. Mult mai simplu. La mine. Evit acea privire piezișă și îmi dă timp de reacție. Vorba țiganului: ”Nu dădea, tanti, nu dădea…” 
Eu de când mi-s, îs cam nevricos din fire, foarte complexat (de mult) și nepriceput în ale relațiilor. D’aia ștudiez tot ce prind, și îmi dau seama pe zi ce trece tot mai mult că singura și cea mai sigură cale de a pierde tot ce ai în materie de relații e să asculți TOATE cărțile și „shovurile” tv. Singura și cea mai sigură cale de a câștiga totul e să lași deoparte frica și să dai piept cu problemele. Să le discuți, să le analizezi, să le repeți zi de zi până le trece din ascuțime și tăiș, până ai tot ce vrei. Și, la nevoie, să te îmbunătățești. Noa, amu știu că mă contrazic nițel, dar eu merg pe principiul că un trandafir poate crește din rahat, așa că, nu ascult întru totul acele cărți și chestii media, ci în schimb, iau numai acele chestii ce mi se par de bun simț, care mi se potrivesc. Adică armonizez ceea ce fac cu ceea ce vreau să fiu și cu ceea ce simt.
Bun, revenind amu ni la filmul de mai sus. E vorba de o poveste. Întortocheată. Despre un individ cu o prietenă/ amică/ iubită, care moștenește o casă (individul), și care face rost de un individ și o individă drept colegi de împărțit casa. Și care, după întortocheri care mai de care mai hazoase, ajung (individul și individa numiți de acilea încolo foști colegi de casă) să o ia la muki-muki pe viitoarea fostă prietenă a individului mai sus menționat. Amândoi. După o noapte de beție. Pe scurt spus. Morala inexistentă. Sau ceva de genul „Ai grijă ce-ți dorești, că se poate întâmpla!”. Tipa (amu doar fostă) plângea la și după plecare, ceva de groază. Și spunea de genul:
-Am fost curioasă să văd ce pierd!
-Cu tine este deosebit, nu e ceea ce crezi… A fost doar sex, cu tine e iubire..
-Și tu ai dorit-o pe individa cealaltă, din prima clipă ce-ai văzut-o…
Mă rog, nu în atâtea cuvinte, și replicile-s nițel distorsionate, dar acilea ni bat.. N-am treabă cu mesajul, sau cu filmul în sine. Am treabă cu altceva. Bat la capitolul relații.
La capitolul relații extra și intra conjugale. Acilea ni. Măi, eu recunosc sechelele când le văd, chiar și pe cele ale subsemnatului, de orice fel, fie ele religioase, fie ele de o falsă moralitate, învățate din copilărie sau din experiență, dar le judec prin prisma bunului simț. Cred următorul lucru: Întotdeauna ceea ce simți e lucrul corect din perspectiva asta.. Mă refer la chestiile sufletești. Adică, degeaba te împaci după o prostie, dacă ai un ghimpe acolo în inimă.. Ăla rămâne până la adânci bătrâneți, și ajunge să distrugă relația, până la urmă, dacă nu este înlăturat.. Și acilea ai două posibilități. Fie discuți și înlături ghimpele, fie te înlătură ghimpele pe tine. Din perspectiva fericirii. Nu din perspectiva relației. Că poți să rămâi în cadrul relației, și să nu fii fericit.
Așadar, fie că-i vorba de 2, de 3 sau de diverse triunghiuri amoroase, totul e să fie împărtășit, acceptat (dar nu cu inima strânsă) și înțeles. Adică, propun judecarea oricărui lucru dintr-o relație cu ajutorul a două (și doar două) axiome:
- Fiecare persoană, individ, individă, sau orice alt obiect dintr-o relație trebuie să fie fericit(ă). Și are dreptul la asta. Axioma „În căutarea fericirii”. Și toate trebuie să se subscrie acestei chestiuni.
- Orice se face într-o relație, trebuie să nu încalce axioma mai sus menționată, și să fie acceptat și împărtășit de toți participanții dintr-o relație. Axioma „Toți suntem la fel de importanți, și trebuie să știm totul”. Fără jumătăți de măsură.
Ei, ce ziceți?
Eu zic, ’geaba ești numai tu fericit, dacă cealaltă persoană nu-i. Se numește relație distructivă. ’Geaba este cealaltă persoană fericită, dacă tu nu ești. La fel se numește.
Treaba merge înainte când amândoi caută să meargă în același sens. Ești mai libertin? Vrei menage-a-trois? Partenerul ce zice? Comunică. Vorbește. Cere. Întreabă. Dacă și partea cealaltă vrea, e ok. Dacă nu, și pentru tine nu-i doar un moft, apăi merită să te gândești un pic la relație. Oare, e ceea ce-ți dorești?
Din agricultură am învățat că doi boi merg înainte numai dacă trag în aceeași direcție. Nu merge ca unul să tragă hăis și altul cea. Și nici dacă le schimbi locul la jug nu mai merge treaba. Asta de la nevastă am învățat-o… Așadar, eu mi-s boul din stânga.. Tu care bou ești???
Reader Comments
Cum spui tu, asemenea cred si io, practica ne omoara pe toti, teoria trebuie multata pe caz, fara comunicare si intelegere se duce naibii totul (musai sa te faci inteles, de asta am desenat si povestit cu jumatatea de mii de ori, nopti intregi, aspecte ce le vedeam dar nu le intelegeam). Mie imi pare ca parte din probleme sunt ciclice (cel putin in cazul meu si al jumatatii) dar, in timp, avem marele avantaj al experientelor asemanatoare pe aceeasi tema, demonstratiile practice ce trebuiesc reamintite cand sunt uitate. Nu stiu cum sa ma exprim mai bine … is bou’ din stanga, cand trag prea tare spre drepta (ca asa is io de soi, aspectul asta nu se schimba in veci), jumatatea in trage o scatoalca dupa ceafa si imi aduce amine de echilibrul pe care trebuie sa-l pastram daca vrem sa ne bucuram unul de altul. Toate bune sa va fie si sarbatori faine sa aveti.
Mai bine vezi ”Zack & Miri make a porno” ca tot la colegi de camera si amor se ajunge
@Sorin, toate bune şi vouă…
@Krossfire, l-am văzut, şi mi-a plăcut, dar ăst film nu-i la fel. E ceva apropo de înşelat şi după aia lamentat.. Ăsta nu mi-a plăcut… Sfârşitul, adică…
In legatura cu teoria si cartile: cand eram eu in burtica mamei, ea, printre altele, se ocupa si cu informatul spre educatul potrivit si sanatos al copilului. Citise intr-o carte ca nu e bine sa lasi copilul sa stalceasca cuvintele, ci e bine sa-l corectezi mereu atunci cand da pe-alaturi. Nu-i de mirare ca eu am sarit peste perioada lalarii (ori lalatiunii), iar la 5 ani am fost la logoped ca vorbeam repede si nu se intelegea ce zic, si multa vreme in liceu eram paralizata de ideea ca as putea vorbi incorect, ca m-as putea exprima inadecvat.
Compensatoriu, se pare ca raraiala mea e aici sa-mi aduca aminte ca nu trebuie sa fiu perfecta (ba chiar as putea fi un pic frantuzoaica).
(cat despre cartile despre relatii… mai bine nu. Desi, stii cum e, nu cartea e importanta, ci cel care o citeste)
In legatura cu cele doua axiome, perfect adevarate, insa ele au o hiba, ca orice “axioma” (fie-mi iertata absurditatea afirmatiei): nu-ti arata si drumul pe care trebuie sa-l strabati ca sa ajungi la adevarul ei imuabil. Pentru ca practic, pe drum ne pierdem cei mai multi dintre noi.
Si nu orice fel de comunicare e buna in cuplu… dar aici iar intram in teorii. De exemplu, pe cuvant ca sesizez diferenta intre “Esti proasta, n-ai stiut s-o bagi intr-a treia” si “Ai bagat-o prost intr-a treia”, si asa mai departe.
Oricum, o chestie e sigura: o relatie completa, este o relatie intre doi oameni care, desi isi accepta copilarerile, mofturile, neobrazarile episodice, stiu si pot fi oricand adulti maturi. Iar adultii negociaza, exact ce-ai spus tu. Obiectivul nostru impreuna este sa fim fericiti. Nu avem de facut decat sa negociem felul in care vrem sa fim fericiti- impreuna, that is. Evident, ma refer la relatii serioase, nu flutureli ale celor care afirma “daca nu merge de la sine… e sortit esecului”- oh, boy!
Gata, sarbatori fericite, multa liniste si veselie iti doresc, alaturi de “veverita” si de toti cei apropiati tie!
Pai drumul e al fiecaruia.. De ce sa ma erijez eu in autoritatea competenta in drumuri? Raraita-i si nevasta, si are acel jenesaisquoi care ma innebuneste cateodata in modul placut, asa ca nu-i tocmai o imperfectiune, cat mai mult un lucru de indragit, asa ca nu esti singura.. Teoriile-s multe, dar filmul descris m-a cam enervat si m-a pus la cujetat.. Asa ca… Veverita si veveritoi-ul iti ureaza sanatate, fericire si tot ce-ti doresti… Sarbatori fericite si tie!
Hm… mie nu`mi plac deloc relatiile din juru` meu. Ceea ce e trist. Faza este ca multe chestii din astea pline de dragoste sunt de fapt un bullshit. Din ala mare. O sa exemplific si o sa scriu mult, probabil n`o sa fiti de acord (nici nu trebuie) si o sa ma si judecati dup`aia, da` mi se rupe, in stilu`mi caracteristic
Relatiile astea par ceva mai calde, dar tot de kkt sunt. Inseala. Cel putin unu` din parteneri. Si fara mustrari pt ca, spre surprinderea mea, au reusit sa`si interiorizeze atat de bine scuzele pe care le folosesc, incat li se pare ca sunt indreptatiti sa faca asta. Indiferent de sex.
Cunosc (si-mi sunt chiar prieteni) multe persoane care au multi bani. Relatiile lor (majoritatea proaspat casatoriti) imi erau f dragi si le priveam cu admiratie pana acum ceva timp, moment in care au inceput (una, altu`) sa`mi faca tot felu` de confesiuni. In afara faptului ca se inseala (sustinand in acelasi timp cu tarie faptul ca`si iubesc sotu`/sotia), sunt si f formali. Am observat cum cuplurile “cu bani” sunt f reci si au mereu zambetu` ala ipocrit (care probabil trebuie sa denote super`multumirea lor) pe bot. Au fiecare un program incarcat, stau impreuna doar cateva ore pe zi, ore in care discuta despre cate chestii au rezolvat fiecare la lucru, mai fac vreo 2 chestii plictisitoare si asteapta cu nerabdate un team`building, separat. Sunt falsi, vizavi de lume si vizavi de ei, reciproc. Au reguli stricte, isi cam planifica fiecare actiune, singurele lor teluri fiind alea de ordin material. Fara exceptie.
Acum sa vb de astia care nu prea au bani. De asemenea, din categoria asta cunosc multi. Ascult rock, merg prin locuri de asa natura, deci se explica
Multi/Multe incearca sa`si constranga partenerii (nu sa negocieze) prin manipulare subiectiva, pt ca tine si ei/ele stiu asta. Nimeni nu are incredere in celalalt si nu-l lasa liber. Niciunu` nu`i cu adevarat deschis fata de celalalt. Toti se mint, se amagesc, se comporta patetic si gretos. Fata de ei si fata de parteneri. Suntem oameni si suntem rai. Suntem egoisti. Si f ipocriti.
Sa nu`mi ziceti ca din cauza frustrarilor am scris toate astea (sunt “bunoaca”, masculu` tot mascul ramane, deci am succes) si nici ca gandesc idealist. Da` imi e un pic greata. Asa`s eu, sensibila la (lala) stomac si satisfacuta greu.
A! N-am vazut filmu` ala, o sa-l caut.
Pai chiar crezi ca banii fac diferenta intr-o relatie? Nu-i musai. Banul e ca praful de pusca. Unii il folosesc sa sparga muntii si sa construiasca diverse lucruri marete, altii il folosesc sa distruga. Nu conteaza banul in sine, ci felul cum il folosesti… Dar mi-ai dat o tema de gandire…
Pai tocmai, nu am zis ca e vreo diferenta. Vorbeam despre superficialitatea umana, in general, inclusiv in “iubiri”.
Nu ai zis, corect… Dar perspectiva spusa m-a facut sa intuiesc asta, cele doua variante cu/fara bani.. Iar “iubirile” trec, IUBIREA ramane.. Stii cum e chestia pe care incep eu incet incet s-o intuiesc? Fac o analogie la haine: Unii isi cumpara haine ieftine, chinezesti, si le schimba des, altii cauta haine mai trainice, mai scumpe. Gasesti si de-alea proaste si scumpe, dar putini si le permit.. Totul tine de educatie si de dorinta personala de a fi in ton cu moda sau de a avea ceva stabil, trainic, pe care sa-ti construiesti o viata.. Superficiali suntem fiecare, in grade diferite. Eu cel putin, cand vine vorba de tehnologie IT si chestii de-astea, is foarte superficial. Vreau tot ce-i mai scump si mai nou.
Si nu cred ca esti frustrata, ci doar vrei ceva mai mult, c’est la verite, non?
@WITCH – nici mie nu imi plac relatiile de cuplu din jurul meu dar, nici nu imi displac, pentru ca nu ma privesc, nu fac parte din domeniul meu de interes. Jumatatea mea avea (in vremuri de demult) obiceiul de a face comparatii pe cupluri “io-te la Marioru, el o scarpina pe marioara dupa ureche, el nu partaie, nu ragaie … bla bla bla”, io nu’s Marioru, nu ma priveste ce face Marioru cu Frusânica, ce si cum pe unde calca, ca m-am batut si de problemul cu gelozia, cica, daca nu-s gelos, nu o indragesc, musai sa fii gelos daca indragesti un person, asa o stabilit Frusânica. Drept urmare s-o concentrat pe ce as fi io, mnoa, cum as fi alcatuit si cum ne-am putea modela mai bine, pentru a putea rezolva chestiile plicticoase. “Toti se mint, se amagesc, se comporta patetic si gretos”, cuplurile ar fi ‘şa si pe dincolo, mai mult sau mai putin … conteaza ?
Poate pentru unii conteaza… Poate nu… Da’ schimbatul jumatatii precum sosetele parca parca imi repugna..
@Sorin, crede`ma, nici pe mine nu ma intereseaza ce se intampla la cuplurile alea. Comparatiile de care tu vbeai sunt de alta natura. Ideea este ca, asa cum am zis, in jurul MEU, TOATE cuplurile aparent fericite NU au nimic solid in ele. Sunt f dezamagita si ma sperie un pic situatia, tanara fiind. Chiar sa nu existe nimic, mai, important intre oamenii aia?! Atat de lipsit de valori au devenit oamenii? Daca o sa fiu si eu la fel? Sau eventualul meu viitor sot? Daca acum toti sunt asa, ce ma poate convinge pe mine ca`n cazul meu o sa fie ok si o sa fiu chiar fericita, ci nu doar amagindu`ma eu singura?!
@ghost, dragule, schimbatu` de care vbesti tu este oarecum patetic de la o anumita varsta, sper ca n`ai crezut ca bat vreun apropo la el.
In fine, am incercat sa expun altceva decat ati inteles. Probabil e vina mea.
Witch, comentariul era adresat lui Sorin, nu tie.. Si se referea strict la articol, nu trebuie sa te superi.. Nu am crezut asta..
Witch, sa stii ca lipsa de valori este peste tot, si pe mine ma sperie. Dar mai mult decat orice conteaza, zic eu din limitata-mi experienta, dorinta de a face lucrurile sa mearga. Daca esti dispusa sa te lupti pentru casnicie, pentru valori, si viitorul tau sot e la fel de dispus sa lupte pentru casnicie si valori, jos palaria ca o sa aveti o viata frumoasa.. Si valorile se invata, si principiile, si relatiile…
Nimeni nu s-a nascut invatat, tre’ doar sa vrei ca totul sa mearga brici, daca-mi permiti metafora…
@WITCH – asa-i, io vorbem de cele comparatii pentru ca o relatie trebuie ‘muncita’ de la o vreme. Probabil ca omii pe care-i vazusi nu au trudit destul pentru relatia lor sau, poate nu au avut pentru ce sa trudeasca, o fi mai usor sa renunte sau sa caute altceva decat sa caute sa se inteleaga, hai sa fim seriosi, nu vine totul de la sine, imi pare ca Ghost o dat mai multe exemple faine (in ce priveste lupta si truda pentru relatie) decat o sa am io curajul sa vorbesc vreodata. Mnoa, cunosc si io ceva omi de mi-s mai draji decat ochii din cap, si nu-s falsi, nu-s toti cum spui, chiar de ar fi toti asa (da’ nu-s!), tot nu ai avea de ce sa-ti faci griji pentru tine. Tu nu esti asa, cum io nu-s Marioru, ce are de impartit Marioru cu FFrusanica ii numa treba lor, de nu mai au nimic de impartit, tat nu ar fi bai, numa ca imi pare corect sa se apuce sa caute fatis. Nu poate nimeni sa te convinga ca totul va fi bine, tu poti doar sa dsecizi ce vei face cu tine, iar jumatatea ta, de va fi in stare sa aprecieze lucrul asta si sa ofere la randul lui ce primeste …
Aveti dreptate si voi…parca mi`a mai trecut putin pasa de revolta in care eram cu cateva ore in urma.
Va imbratisez cu mult drag si sa aveti o noapte buna!
@Witch, apai vezi, dac-o iei incetisor, totul se rezolva…
Vorba nevestei, totul trece, dupa un somn bun. Multumesc de urare..