Of of of..

Aici am o chestie mai puțin interesantă, despre calculatoare. Cum să-ți faci să meargă feed-ul full, cu tot cu detaliile despre IP…

Not!

Am început acest post (sau cum vreți voi să-i ziceți) și-l ascunsei așa de bine, ca să nu care cumva să pună jumătatea mea ochiul pe aici, că-i vorba de ea.

Având în vedere faptul că urmează în vreo 2 luni concediul, tot în Turcia, tot înspre Antalia, unde data trecută am întâlnit vreo 3-4 tornade pe mare, nevasta a ajuns acasă cu capul spart și cusut de ceva doctori turci fără anestezic(!), am decis că sunt masochist și că vreau să-mi aduc aminte. Și am purces la răsfoit poze din vechime. Și m-a bufnit o nostalgie ș-un sentiment, ceva de speriat.

Mi-am adus aminte, băi nevastă, de cum te țineam eu în brațe, ca pe-o floare, cu o grijă să nu cumva să îți clintesc vreun fir de păr, și ce drăgostos mă uitam la tine. Nu că acuma m-aș uita altfel, dar vorbim de amintiri. De alea în care eu, proaspăt însurățel, mă gândeam că vai ce simplu e să fii căsătorit. Wait and see, fool…

Soldățelul meu, ce sari în sus de fericire la mine în brațe, sus – jos, sus – jos, hop – țop, și alergi în jurul meu (deși mai iute mă sari, decât mă ocolești!) și mă zgudui (la propriu!), și-mi șoptești duios că mă ’bești, și mă bilibistrocizezi, și mă stresezi, doar doar zic ceva. Și mă lingi pe nas, când știi că nu suport asta, și mă alergi prin jurul mesei din sufragerie, cu furculița. Te iubesc, puiuțul meu. Te ador. În fiecare zi te iubesc mai mult și mai mult, și habar n-am unde voi ajunge dar nici că-mi pasă. Ador felul acela în care-ți vâri căpșorul cel dulce în orice poză pe care încerc s-o fac, și chiar dacă mă enervez și-ți zic să stai locului, să știi că te iubesc. Mult.

Te-am iubit din prima clipă, și o să țin minte ziua aceea când ne-am cunoscut, fie și pentru acel magic moment când tu tremurai de frig și pe mine mă întreba lumea de ce tremur (pentru cei ce întreabă, eu o țineam în brațe, clar?). M-ai adus la o stare de fericire continuă, iar ultimii 5 ani împreună m-au învățat că orice s-ar întâmpla, orice ar fi, eu voi fi întotdeauna alături de tine. Și la bine, și la rău.

Îmi dau seama că sunt uneori imposibil, că te fac să plângi, dar te rog să mă înțelegi că sunt un dobitoc, unul care habar n-are despre cum să facă să meargă o căsnicie. Iar in momentele în care te fac fericită, și te fac să râzi, să te desfășori, să mă iei pe sus ca o tornadă, să-ți aduci aminte că deși nu am habar despre cum să fac să meargă o căsnicie, și nu m-a învățat nimeni despre așa ceva, eu sunt alături de tine, și vreau să învăț, și chiar învăț așa ceva. Din greșeli, din bucurii, din acea lumină de pe fața ta, atunci când știi că suntem fericiți, din acel zâmbet și privire piezișă care mi-o arunci atunci când știi că un lucru nu-mi place dar l-ai făcut oricum, așa, ca să mă scoți pe mine din amorțeală. Din toate astea eu învăț. O greșeală nu se transformă în eșec decât dacă nu-i corectată și nu învățăm din ea. Eu învăț. Te văd și pe tine că înveți, că mă cocoloșești, că mă iubești. Și vreau să-ți ofer lumea pe tavă, soarele și luna și stelele în căușul palmei, viața mea pentru fericirea ta. Totul. Fără să aștept altceva decât un zâmbet, un râs cristalin și-o sărutare. Și aia furată, că doară ce-i mai plăcut decât să furi o sărutare?

Te iubesc, te ador și te doresc, și-mi aduc aminte de fericiri trecute, de alunecatul pe valurile din Lacul Roșu (și printre vârfurile de bușteni, că eu eram singurul ce vâslea cu fața, restul vâsleau cu spatele ), de plimbatul cu telegondola și cu telescaunul (deși am un rău de înălțime ceva de groazzzzăăăă!!), de plimbatul cu mașina pe Transfăgărășan, de figura mea în acel timp (tot Transfăgărășan, tot rău de înălțime) – alb la față, cu ochii bulbucați ca la un melc turbat, de acea fetiță speriată, cu privirea rătăcită - de tremurul corpului tău, atunci când te-am ridicat de pe jos când ai căzut și te-ai lovit la cap. De toate astea îmi aduc aminte, și-mi ești dragă, și te iubesc, și îți spun că nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa important, așa iubit și așa fericit, chiar nimeni.

Doar tu, frumusețea mea. Iubirea mea. Te iubesc. Și vreau să îmbătrânim împreună, pe aceeași pernă. La figurat, bineînțeles, că nu ne ține o pernă două luni, dar’mite o viață.. Te iubesc!