Iisus în conversaţii cu Satana

- Lumea a cam luat-o razna, spune Satana. Romanii fac ordine în imperiul lor, au acum un cod de legi al drepturilor omului şi funcţionării societăţii. Grecii tot filosofează şi au ajuns la teme de un fin rafinament. Este timpul să dezbinăm lumea. Pentru asta te voi trimite într-o misiune de excepţie.
- O accept bucuros tată, spune Iisus. Dar cum o să mă descurc? Nu am experienţă în cele lumeşti. Aici la noi regulile sunt altele.
- De asta nu te îngrijora, vei primi inspiraţie pe parcurs. Te vor ajuta şi ai noştri prin duhuri sosite acolo pe pământ.
- Cum vom proceda, întreabă Iisus curios.
- Iată cum! Acolo în lume se găseşte un popor ai cărui oameni se cred aleşii lui Iehova. În prezent situaţia lor este destul de critică, sunt sub stăpânirea romanilor şi aşteaptă izbăvirea. Misiunea îţi va fi uşurată de faptul că ei cred de multe veacuri în sosirea unui salvator al neamului lor. Se pare că acel om întârzie dintr-un motiv pe care numai Iehova îl ştie. Ştii bine că noi nu ne băgăm în problemele raiului.
- Asta ar mai lipsi. Le avem pe ale noastre. Dar e drept că ducem lipsă de animaţie pe aici. Ce era pe vremea imperiului asirian! Curgea sângele! Vremuri bune apuse!
- Ne-ar trebui suflete noi, nu crezi? E plictisitor să-i tot chinuim pe aceiaşi.
- Dar dacă intervine Iehova? întrebă Iisus cam îngrijorat. Că doar este vorba de poporul lui, nu de unul oarecare.
- Nu-ţi face griji! Ce ne poate face Iehova? Mai rău ca aici unde poate fi?
- Că bine spui tată. Să luăm noi iniţiativa în acest caz.
- Aşa că le vom trimite noi salvatorul aşteptat, continuă Satana. Să vedem ce va ieşi.
- Ce vom face practic? îl mai întreabă Iisus.
- Poporul ales crede că mântuitorul le va veni din spiţa regelui lor David, cel mort cam cu o mie de ani în urmă. Îl ştii bine, este cel care făcuse tot felul de rele, când trăia pe pământ, şi de fiecare dată se pocăia amarnic. A fost de-al nostru. Vrajba i-a stăpânit timp de veacuri pe urmaşii lui şi a tot curs sânge din ei. Vom face şi acum să curgă sânge. Tu te vei naşte în casa cuiva care este din acel clan. Este unul Iosif în Betlehem şi are ca nevastă pe Miriam. Ei bine, vei apărea pe pământ în casa lor.
- Îi ştiu. Au deja câţiva copii. De ce nu alegi un alt cuplu?
- Miriam trebuie să fie virgină, va trebui să rămână aşa chiar şi după ce naşte.
- Păi …
- Ideea este ca situaţiile pe care le vom crea să fie aşa de stupide încât oamenii să creadă că este imposibil să fie altfel. Deci reţine, Miriam este virgină, te va naşte pe tine şi va rămâne tot virgină.
- Bine tată, tu ştii mai bine ce faci cu femeile pământene.
- Un ultim sfat, pe care trebuie să-l urmezi cu sfinţenie, repet … cu sfinţenie: Spune-le deschis că eşti salvatorul lor, că ai venit să îi dezbini şi că ai vrea să arzi lumea. Învaţă-i să nu se opună răului, să-şi iubească duşmanii şi să aspire să fie săraci cu duhul ca să poată ajunge în împăraţia cerurilor, adică la noi, căci în rai merg cei cu duh.
- Dar cum vor reacţiona ei la spusele mele? Cum vor crede că sunt mântuitorul lor dacă le spun toate acestea?
- Marile absurdităţi sunt greu de contestat. Ei vor găsi explicaţii potrivite la învăţăturile tale aberante.

(După 33 de ani misiunea lui Iisus printre evrei se încheie. Revenit acasă el este foarte supărat.)
- N-a ţinut, îi spune el lui Satana. M-au bătut, m-au schingiuit, m-au umilit şi m-au răstignit. Mi-au pus pe cap coroana de spini a lui David. Paştele mamii lor, că iudeii nu sunt proşti pe cât credeam noi. Am ratat totul.
- Nu te grăbi cu concluziile băiete. Este încă prematur să evaluăm lucrarea făcută de tine.
- Ce mai pot spera tată? Până şi cel mai credincios dintre apostolii mei m-a părăsit. Petru era cel mai prost dintre toţi. Credea că mă voi salva de la crucificare prin puteri miraculoase. Îi spusesem sincer că se va dezice de mine şi nu m-a crezut. Şi aşa s-a şi întâmplat după ce a văzut că am murit.
- Da, sunt probleme, dar vom vedea ce va ieşi. Au mai rămas câţiva idioţi care mai cred că ai fost salvatorul iudeilor, deşi nu te-ai salvat nici pe tine. Nu e pădure fără uscături. Ne putem baza pe ei.

(A mai trecut un timp şi numărul celor care încă mai credeau în Iisus a tot scăzut. Satana este alarmat.)
- Suntem pe punctul de a rata toată strădania ta băiete, îi spune el lui Iisus. Dacă nu luăm măsuri urgente totul s-a dus pe râpă. Trebuie să intervenim cumva. Cel mai bine este să convingem pe cineva care acum are mare râvnă şi-i prigoneşte pe creştini. Îl vom redirecţiona pe acel om.
- Este unul Pavel din Tars, fariseu şcolit şi vorbeşte bine trei limbi.
- El va fi omul nostru, spune Satana. Tu să-i apari ca o vedenie luminoasă şi să-i spui câteva cuvinte care-l vor convinge că eşti viu undeva.
- Voi face întocmai.

(Este anul 1000 d. Hr. Satana şi Iisus privesc de sus din cer ce se întâmplă pe pământ.)
- Măi fiule, acum îmi dau seama ce bine ai lucrat! îi spune Satana. Uite-i pe nătărăii ăia cum cred că a venit sfârşitul lumii. Sunt adunaţi prin biserici, se roagă fierbinte şi aşteaptă catastrofele pe care le-ai promis. Mă întreb ce vor zice când vor constata că timpul a trecut şi lumea nu s-a sfârşit? Oare se vor trezi la realitate?
- Nici gând, spune Iisus cu mândrie. Misiunea mea a fost bine îndeplinită. Ai văzut că sute de ani a fost beznă în sufletele creştinilor şi au tot venit aici la noi în lumea întunericului. Am urmat exact ce mi-ai spus. Tâmpeniile pe care le-au învăţat de la mine sunt aşa de mari încât oamenilor li se pare imposibil să fie altfel. Şi am fost sincer, le-am mărturisit deschis că venisem să dezbin lumea şi să-i dau foc. După moartea mea creştinii au fost într-o continuă vrajbă, iar lumea lor într-un foc al războaielor şi distrugerilor.
- Am citit şi eu ce spui în Matei, 10, 34-35: „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei”. Iar în Luca, 12, 49 le spui clar: „Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins!”.
- Cât puteam să fiu mai explicit, tată, nu? Învăţăturile mele au dat roade, creştinii nu s-au opus răului şi el s-a tot răspândit prin lume. Lipsiţi de duh, cei mai buni creştini au venit la noi. Ştii bine cât de ocupaţi suntem.
- Am parcurs şi aceste vorbe înţelepte ale tale, spune Satana. Că bine zici în Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău” şi în Matei, 5, 3: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”. Mă minunez şi eu ce băiat deştept am. Să vedem ce va urma. Le-ai lăsat Apocalipsa care le poate da lovitura de graţie.

(Este anul 2010 d. Hr. Satana şi Iisus sunt iarăşi la discuţie despre cum mai pot evolua lucrurile pe pământ.)
- Se apropie 2012, spune Satana. Nătărăii se pregătesc iarăşi de sfârşitul lumii. Se scriu cu grămada cărţi cu tematica zilelor de pe urmă. Au apărut şi filme care arată scenariile de groază ale Apocalipsei. Nu credeam că poţi fi aşa destoinic măi băiete. Au trecut aproape 2000 de ani de la marea ta misiune de salvare şi lumea este mai însângerată ca oricând.
- Ţi-am spus papa ca am lucrat bine.
- Ai grijă cum vorbeşti! Papa să-i spui ăluia de jos, de la Roma, nu mie. Mai păstrezi reminiscenţe atavice de pe pământ.
- Iertare.
- Să trecem peste asta. Ce crezi că va urma? Le-ai băgat în minţi frica de acele catastrofe scrise în Apocalipsă. Şi toate nenorocirile se petrec odată cu venirea ta a doua ca să-i salvezi. Aşa specie întâlneşti rar în tot universul! Le-ai spus clar că vei veni să le aduci distrugeri de neimaginat şi ei nătângii te cred în continuare mântuitorul lumii. Mare minune ai făcut!
- Tată, eu cred că am fost sincer şi clar în Apocalipsă. După toate acele distrugeri mă voi întoarce pe pământ pe un cal alb, voi avea ochii ca para focului şi voi purta o mantie stropită cu sânge. Cu sabia din gură voi lovi neamurile, iar cu toiagul de fier le voi păstori. E scris în Apocalipsă capitolul 19, versetele 11-15.
- Am văzut, am văzut. Aliura ta, îmbrăcămintea şi armamentul fac cinste locului tău de baştină. Ochii ca para focului, sângele, sabia şi toiagul de fier cu care-i păstoreşti mult mai bine decât cu o bâtă. Că doar nu degeaba ei îţi spun Mielul.
- Nu mă puteam duce la ei cu flori, nu? zice Iisus.
- Asta ar putea să o facă Iehova nu noi, trage Satana concluzia. Mă intrigă totuşi faptul că după ce faci atâtea omoruri dai un ospăţ divin tuturor păsărilor, o petrecere cu cărnuri de oameni şi cai. Scrie în Apocalipsă capitolul 19, versetele 17-18. Pe oameni înţeleg că ai vrut să-i termini, dar cu caii ce-ai avut?
- Caii îi transportau pe păcătoşi, se scuză Iisus.
- Bine gândit, spune Satana. Ca să se înveţe minte şi caii. În altă ordine de idei văd că sunt în prezent pe pământ milioane şi milioane de creştini care se roagă fierbinte „Vino Iisuse!” Crezi că mai e nevoie să te duci din nou? Lucrurile merg foarte bine acolo. Ei sunt deja bine direcţionaţi şi o a doua venire a ta ar părea de prisos.
- Am făcut totul temeinic, am prevăzut chiar pericolul ca ei să se salveze cumva în final. Filosofii, gânditorii, oamenii politici, teiştii şi ateiştii, care vor să ilumineze minţile creştinilor şi astfel să demaşte planul nostru, vor fi declaraţi Anticrişti.
- Ăsta e băiatul meu, spune Satana mândru. Să te aştepte ei mult şi bine! Noi oricum ne delectăm cu ce vedem că se întâmplă acolo. Dar mă întreb ce ne facem dacă Apocalipsa ta se va înfăptui întocmai? Va fi un mare aflux de suflete spre noi. Cum ne descurcăm cu spaţiul?
- În cazul ăsta vom avea sigur o problemă, zice Iisus. Raiul trebuie să ne cedeze teritoriu că şi aşa nu prea au de lucru acolo.
- Aşa e. Că vorba aia: Cum e pe pământ, aşa şi în cer!
- Parcă era invers, tată.
- Ce mai contează unde e modelul, în cerul sau pământul. Noi suntem mai tari şi colo şi colo. În situaţia asta se va ivi şi criza de energie. Cum o vom rezolva?
- Trecem pe nucleară, spune Iisus.
- Dar nu-i periculos? Ai văzut ce-a ieşit cu Cernobâl.
- Cu atât mai bine, că doar în iad suntem.
- Ai dreptate băiete. Uite că mă mai lasă memoria. Mă gândesc totuşi ce scrie în Apocalipsă în capitolul 20, că Satana va fi legat 1000 de ani şi aruncat în adânc. Ce-ai vrut să spui cu asta fiule?
- Le-am îndrugat o poveste cu un înger din cer care are cheia adâncului şi un lanţ mare. El te prinde, te leagă şi te închide în adânc pe 1000 de ani. În timpul ăsta are loc învierea acelor morţi care pe timpul cât trăiau ca oameni se sacrificaseră pentru mine. Ei vor împărăţi cu mine 1000 de ani.
- Păi ei nu se află deja aici? întreabă Satana intrigat.
- Desigur. Sunt cei cărora le-am dat poziţii privilegiate căci am scris despre ei că vor împărăţi cu mine de-a lungul miilor de ani. Împărăţia noastră are şi ea nevoie de o structură ierarhică, iar cei credincioşi mie au fost răsplătiţi cu funcţii. Secţiile importante sunt conduse de creştini, că aici la noi vin şi alţii din alte religii.
- Dar cum rămâne cu legarea mea pe 1000 de ani? Am citit în Apocalipsă capitolul 20 că sunt apoi dezlegat din închisoare şi lăsat să amăgesc lumea în cele patru colţuri ale pământului. Urmează iar războaie şi apoi sunt aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă pentru chinuire zi şi noapte în vecii vecilor. Chiar şi Moartea şi Iadul au fost aruncate în iezerul de foc unde mai erau două personaje, Fiara şi Profetul Mincinos. Ce vor să însemne toate astea?
- Sunt marile absurdităţi care-i sperie pe idioţi, spune Iisus. Distrugerile trebuie să continue pe pământ şi să fie mereu justificate. Mintea creştinului are nevoie de o stare continuă de spaime.
- Aşa-i, afirmă Satana. Când aud de spaime mă faci să mă simt bine. Dar Fiara şi Profetul Mincinos, ăştia cine sunt?
- Personaje care menţin latura noastră de mister în Apocalipsă. Creştinii le tot identifică de-a lungul istoriei ca fiind un om sau altul, sau un grup, o naţiune căci Fiara are mai multe capete. A fost când imperiul roman, când papa de la Roma, Napoleon, Uniunea Sovietică, etc. Dar mai sunt şi aIte tipologii negative ca Dragonul, Marele Babilon. Ideea este tot de a ţine spaima trează, oamenii descifrând misterul apocaliptic pe măsură ce relele pe pământ sunt de proporţii din ce în ce mai mari. Ai văzut cum au evoluat ei de la războaiele locale la cele mondiale.
- Că bine te-ai gândit şi aici. Fiara-i fiară oricum ai da. Misterul cel mai mare îmi pare totuşi a fi Profetul Mincinos. Ăsta cine e? mai întreabă Satana.
- Mult timp n-am ştiut nici eu, dar de curând am aflat. Creştinii mei au fost foarte creativi, doi dintre ei au fost primii imami ai unei religii asociate creştinismului. Ei l-au numit profet pe un om al unui trib de nomazi.
- Am priceput, vorbeşte mai încet ca să nu ne trezim dracu cu sinucigaşi terorişti pe aici.
- Păi ce? Ne-ar strica?
- Asta aşa e, zice Satana. Ei şi? Ce va face profetul?
- Lucruri bune. A organizat sute şi sute de milioane de oameni pentru marea bătălie Armaghedon. Trebuie să fie grandioasă, căci cele de până acum au fost mici.
- Aha, mai spune Satana. Acum pricep. Când creştinii vor afirma că ei ştiu din biblie că profetul e un mincinos, atunci să te ţii.
- Exact. Şi treburile merg bine. Oamenii profetului au încercat de două ori să cucerească Europa, o dată dinspre Gibraltar şi altă dată dinspre Bosfor, dar nu au reuşit. Creştinii s-au opus cu îndârjire. Dar acum oamenii din deşert au înţeles eroarea şi vin în Europa cu valijoare. Cum îi văd creştinii îi cazează urmând vorba mea înţeleaptă din Matei, 5, 44: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”.
- Şi? întreabă Satana curios.
- Treptat cei cu valijoare vor coloniza Europa, mai ales că fac mulţi copii şi sunt întreţinuţi de creştinii care continuă să meargă la muncă. Ei sunt perseverenţi şi urmează fidel vorbele profetului lor înălţând case de rugăciuni pe oriunde se stabilesc. Vor să cucerească întreaga lume şi sunt semne clare că de data asta au şanse să ia şi Europa. Ei bine, ştii că europenii au arme atomice. Întrate în mâinile oamenilor deşertului vor face minuni mai ales contra Marelui Babilon despre care se crede că este America de Nord.
- Se îngroaşe treaba, spune Satana. Şi vom avea mult de lucru. Trebuie să ne adaptăm şi noi la schimbările de pe pământ.
- Aşa-i tată.
- Iată că mai sunt doi ani şi ceva până la aşteptatul sfârşit al lumii adus de mintea creştinilor care au pus în practică ideile tale. Se pregătesc febril de războaie cumplite.
- Ne vom delecta cu scriptura mea, Noul Testament, în mână ca să observăm cât de fidel o urmează.
- Ce facem dacă specia umană nu supravieţuieşte? întreabă Satana.
- Noi nu ne ocupăm cu salvarea ci cu distrugerea ei. Aşa ne-au creat minţile oamenilor.

Revenind, si vecinele m-au intrebat la inceput daca am botezat-o , si le spuneam ca nu, ele ca trebuie eu ca nu trebuie si gata, acum a trecut atata timp, nu ma mai intreaba nimeni, poate se gandesc ca am facut-o, deoarece este nemaiauzit sa nu faci asta . Oricum desi nu mi-e frica de polemici, nu imi place sa ma pornesc pe femei batrane . Nici pe barbati batrani si nici pe prosti , ca poate iau si bataie . Si chiar nu merita . Ce consider eu este bun pentru mine si nu e treaba nimanui, si nu voi accepta sa fiu facuta sa platesc pentru asta, asa cum nici eu nu cer nimanui sa fie pedepsit pt ca e altfel decat mine, dar religia nu o respect, respect oamenii in masura in care stiu sa se faca respectati . De judecat toti judecam, inevitabil, doar ca exista o limita intre a judeca in gand pe cineva si a-l face sa se simta rau ca el e altfel sau la fel, fiecare face cat poate si cat are posibilitatea si oportunitatea .

Sa ai zile senine si bani cu galeata. Astept sa mai iesi din hibernare cu niscai texte