Vreau să fiu struț

Imi povestea cineva astăzi bancul cu struțul:

- Va rog sa nu speriați struții!!! Țarcul are pardoseala de ciment.

Apăi din discuție în discuție, am ajuns la ferirea copiilor de rău. Fiecare, după știință și pseudoștiință. Adică, eu contra, ca de obicei, după ce mi-o băgat nevasta și mama deștu’ prins în ușă în apă clocotită, după datină, iar amicul pro. Adică de acord. Era discuția legată de cum e bine să crești copiii, și cum să-i aperi. Noa, io nu pretind că am copiii, și nici nu am trecut prin ce trece Anca, dar consider că ceea ce scria ea aici, e de bun simț și logic. Și merită extins la educație. Nu cred că merită să facem așa:

Și continui să sper în triumful gândirii asupra prejudecăților. Dar amicul meu puse o întrebare logică și incitantă, care m-a făcut să produc un zgomot interesant și brusc, cauzat de lovitura maxilarului de podea.

- Din moment ce există puritani și hippy sau free thinkers, și n-avem cum să-i mulțumim pe toți, ce-ar fi dacă am da voie să se facă învățământ la domiciliu?

Io par example n-am știut că așa ceva se poate.. Chiar, se poate????