Tratament antidepresie
This post was written by ghost on February 25, 2009
Posted Under: Fericire, Pasul1, anonymous, gândire, oi, schimbare
Posted Under: Fericire, Pasul1, anonymous, gândire, oi, schimbare
Primit pe email:
Nu aveti ce sa vedeti la televizor? V-ati saturat de analisti-comentatori care habar nu au câte urechi au? V-ati saturat sa asteptati ca guvernul Boc sa înceapa sa lucreze? Ati obosit sa ghiciti cine va fi ministru de interne saptamana viitoare? Romania va plictiseste? Înainte sa emigrati, încercati…
Lista anti-depresie a lui Stash:
- Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cîti soferi franeaza brusc în fata voastra!
- Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.
- Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica < scopul folosirii banilor > scrieti < pentru marijuana >.
- Cînd sînteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!
- Daca sînteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti < apa plata dietetica >.
- Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
- Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii < Am castigat! Am castigat! >
- Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit < Salvati-va! Au scapat toate animalele! >
- Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!
- La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!
Va garantez ca dupa ce veti fi încercat toate cele zece puncte din aceasta lista, veti suferi de orice mai putin de depresie!
Have a nice day! Enjoy!
Reader Comments
Eventual lista de declansat depresii altor oameni.
Nah, nu ma bag. Pai momentan aproape orice declanseaza depresii, de la ulei la televizoare si masini. Ce sa caut eu acolo, in asa companie selecta? Raman cu ale mele, cu speranta si visele. Cu alungarea depresiei. Na, ca parca ma apuca de-un picior, depresia asta..
Sincer, la punctul trei am avut ceva asemanator, la nenii de la Banc Post, se introdusese formularul cu rubricuta privitoare la provenienta banilor. Am scris “pomana rude turmentate”, si o inceput a tipa ca apucata domnita ce trebuia sa incaseze leutii de la mine, o spus ca nu poate primi asa ceva, “pai, domita, asta-i adevarul”; “cu adevarul ramai in poznar!”. Boon, am cerut incatii despre scriere in lege, si m-o trimis domnita iezact la prevenirea si combaterea spalarii banilor (parca legea 205/ nu mai stiu cat), am cetit, am listat si m-am prezentat cu rabojul la domnita “noa, acilea scrie negru pe alb ca ar fi vorba de sume peste 10 mii de euroi”, la care domnita o dat din umeri si o strambat din nas, o zis sa scriu pe fituica salariu, ce mare lucru. I-am spus si eu ca-i vorba de faptul ca-i roade pe dansii grija de unde as avea eu banutul, si ii clar o masura ce nu se sustine a fi constructiva. La care o tipat la mine ca as un soi de incurca lume, asa ca am cerut cu un person din conducere. Personul o venit si mi-o raspuns ca asa-i politica interna a bancii. Drept urmare am depus instan cerere de desfiintare conturi si lichidare card. Si asa am scapat de grija celei banci. Pentru punctul 9 astep sa mai creasca, sa inteleaga gluma, pana atunci poate ii gata partea cu criza. Iar 10 ma atinge, noa, jumatatea mai buna ii farmacist, voi pune in practica ideea ta (desi ma gandesc ca ar putea supe – “in coltul cela, hai sa te ajut
). Sub forma de glume sunt simpatice, pe mine ma ajuta (la modul serios) mult cand ies pe coclauri sau de ma plimb in ploaie.
Oooo, daaaa!!! Iesitul pe coclauri ajuta… Si eu ma plimb de bolund peste tot… Da’ obligatoriu trebuie sa facem ceva pentru a iesi din starea asta “normala” de pe la noi.. Cat despre banci… La fel ca la bugetari. Legea 1 “Acopera-ti fundul”. In rest, potopul…
Legea 1 se aplica in primul rand in mai toate institutiile bugetare, dar nu condamn angajatul ce nu poate schimba sistemul, cum nu am condamnat nici domnita ce doar executa, am taxat banca, nu am mai lucrat cu ea. Chiar de banca nu mai poate ca a pierdut un client … incet, incet cei ce tin fraiele revizuiesc. Nu uit in veci, in ‘96 parca, am vrut sa fac un inprumut in banca “cheltuieli personale”, cheltuieleile acelea se voiau un ajutor pentru fratele meu sa-si cumpere garsoniera (noa, tocmai ce se casatorise, avea nevoie de casa), trebuia sa specific destinatia imprumutului. Am scris “cheltuieli personale”, imi parea atat de ridicola toata treaba ca am alergat la toate bancile din sat, toti cereau destinatia imprumutului, iar cei de la CEC nici nu aveau produsul “cheltuieli personale”. Ii clar ca lucrurile s-au schimbat, si tare mi-ar placea sa intelegem mai bine in ce masura este responsabil cel ce executa. Atunci poate vom arata mai putin cu degetul, vor fi mai putine flegme si vom avea mai multe resurse si determinare pentru a face ceva.
Dar se poate! Se poate schimba. Conteaza numarul celor ce doresc cu adevarat asta. Orice e posibil, fie din perspectiva unei vieti mai bune fie din perspectiva istorica. Daca crezi ca poti, ai dreptate. Daca crezi ca nu poti, ai dreptate. Oare pe cine cunosti care sa nu creada in minuni?
Cand spun minuni nu ma refer la intelesul clasic, ci la triumful vointei asupra subconstientului. Ne punem singuri bete in roate si obstacole in fata. Prin modul de gandire si vointa ne inaltam sau ne distrugem viitorul.
Singuri..
Ei, aici prefer partea cu puterea exemplului. Hai sa-ti spun despre un prieten, functie de conducere, avea peste 100 omi in suboardine. Cel de dinaintea lui muncea cu puterea vorbei, si se vorbea cum ii placea lui … cand era de fata, apoi se facea tot ce se dorea. No, cand o venit cel cu puterea exemplului, s-a vorbit mai putin, dar s-a facut mai mult. Iar cand aparea un dubiu ca nu poate fi facut ceva,dadea exemplul si spunea simplu “eu am facut!”. Cred ca se poate, de asta sunt si mici schimbari.
Si acum putin off topic, ma duc cu gandul la “eu, poporul!”, chiar am avut probleme intr-o vreme cu un om tare drag, pana nu am discutat si nu am pus in balanta faptul ca oferta are limite si e stimulata de contra oferta am avut clipe grele. Dar la capitolul asta imi pare ca te descurci mult mai bine, perfect de acord cu “cere, cere, dar mai si da macar din cand in cand” – “oferi, oferi, dar trebuie sa si primesti cat de putin macar din cand in cad”.
Ehe, ce spui tu la commentul 7 se traduce pentru mine drept “multe probleme exista doar in mintea noastra, noi le dam nastere, realitatea e alta”, cu referire stricta la bete in roate. Aici am noroc, chiar sunt acuzat uneori de jumatatea mai buna ca sunt prea calm si nu ma agit pentru diversi problemi. De problema exista doar in mintea noastra, gen “se va deprecia leul”, iar eu nu am lei sa ii transorm in euroi, atunci nu ii o problema reala pentru mine, nu am ce sa fac, nu am ce sa rezolz.
Eu prefer sa le combin, exemplul cu vorba. Se spune ca un lider adevarat nu numai se pune in fata celorlalti si le arata drumul prin exemplul personal, ci si le arata (prin vorbe) viziunea viitorului. Se ofera nu numai speranta, cat si intr-o anumita masura o certitudine sau poate e mai bine spus o probabilitate ridicata de fericire. Trebuie sa le si plasmuiesti in minte o viziune bogata in semnificatii, in dorinte si sperante, pentru ca altfel se munceste din inertie. Eu la leadership vreau sa ajung, si invat din rasputeri calitatile si “skill”-urile care trebuie sa ma duca acolo. Prin emulare, introspectie si adaptare.
La asta ma refeream eu cand vorbeam de vointa.
Cat despre problemele care exista doar in mintea noastra, ai fi surprins cate persoane se gandesc la cursul leu/euro, fara macar sa aiba acei euro sau acei lei. Povestea drobului de sare are un corespondent foarte real in viata noastra de zi cu zi. Ne facem probleme despre ceea ce cred ceilalti, in loc sa ne gandim cum sa fim fericiti si sa raspandim fericire. Ne vindem ieftin, tare ieftin. Ne subestimam in fiecare zi, si preferam sa credem in existenta dusmanului care ne vrea raul si ne pune bete in roate si in existenta dumnezeului care ne iarta toate prostiile in loc sa punem mana si sa ajutam cu adevarat si sa ne asumam responsabil efectul actiunilor sau inactiunilor proprii.
Iar cu revizuirea, sa stii ca nu exista esec, exista doar feed-back. Legea cauza efect, poate chiar bucla cauza efect cauza… etc.. Si adaptare. Asa se evolueaza. Prin suturi in fund si batai pe umar. Exista acel sistem de auto-corectare, din natura luat. Extremele vibreaza prea mult, si ajung sa se autodistruga. Supravietuiesc doar mediile.
Eu ies cu ale mele casti in urechi, motiv pentru care nu sunt atat de atent la drum.
Noa, sa-mi zici atunci cand treci cu masina prin Alba, sa stiu sa nu ies din casa.
Grozav, imi place tare mult cum gandesti. Ii musai ca cel tarziu in vara sa trec prin Alba.
Apai te ashtept la o bere. Musai.
No, am recitit, imi sta pe neuron – emulare,introspectie si adaptare. Ce sa spun, gandirea in perspectiva ii tare buna, exercitiul ii iarasi benefic, ce imi pare mie important e faptul ca ajuns leadership se pierde perspectiva reala a muncii pretate de echipa, cu problemele inerente. De nu sunt omi ce prezinta real problemele din team, ii bai, chiar de ai fi trecut prin ele, acestea se schimba. Un alt aspect ar fi acel cu prezentarea viitorului, ii musai a te incadra in limite de bun simt, cu marja de oroare mica, de zugravesti un camp verde in fata iar viitorul dezvaluie un lac albastru se cam duce naibii increderea.Si ce m-o ajutat pe mine tare mult o fost gestionarea timpului. Ce nu mi-o priit de loc o fost obisnuinta cu “puterea”, ii tare parsiva si cand m-am surprins o fost tare neplacut.
Pai toate sunt parte din tine. O dau nitel pe englezeste, ca-mi pica mai bine aici. Nu prea sunt corespondente in romaneste pe intelesul exact al celor americanesti. Time-management-ul, laolalta cu emotional quotient si cu political quotient te ajuta enorm. Dar, si aici e o chestie de care dau cu capul zi de zi, nimic nu ajuta ca vointa si dorinta. Degeaba stii sa vorbesti, stii meserie, daca n-ai tragere de inima. Omul caruia ii place ce face, nu trebuie sa munceasca o zi in viata lui. Pentru el munca = distractie. Nu comentez dorintele altora. Dorinta mea cea mai puternica (mai ales ca empatia la mine e la un nivel periculos) este sa fiu fericit si sa fac pe altii fericiti. Partea a doua predomina. Si lupt cu asta zi de zi. E teribil de greu sa iei hotarari de management, cand iti pasa cu adevarat de persoana din partea cealalta a biroului. Iar bunul simt e o abilitate pe cale de disparitie, din pacate. Dar sunt perspective diferite, puncte diferite de vedere. Eu prefer sa stabilesc tinte fie prea mari, fie deloc. Macar jumatate din alea prea mari si-s ok, sau daca nu sunt deloc, macar nu-s dezamagit. Nu-i musai sa am dreptate, de fapt is sigur ca nu-i bine, dar incerc sa ma schimb. Zilnic. Dac-ai sti ce lupta se da intre obisnuinte (subconstient) si rational, de la dorinta de a slabi, la dorinta de a deveni un om bun… Dar posibil sa stii deja..
SAVUROS!
Nah, am terminat cu prostiile! Io, depresie? Neeeee!
Eu? Parca, parca.. Da’mi trece…