Eu, poporul!
Posted Under: Pasul1, common sense, gândire, schimbare
Știi bancul cu Bulă și biletul de loterie? Nu? No uite-l:
- Bulă se tot ruga la Dumnezeu să câștige la loto. Erau milioane de euro în joc. Douăj’de ani s-a tot rugat. Și nimic. Nț. Nici măcar un câștig. Și moare individul.
În fața judecății celui de sus, îndrăznește să ridice glasul…
- Doamne, da’ io ți-am dat, ți-am ținut sărbătorile, te-am cinstit.. Și tu nimic? Nici măcar așa, un pic?
- Bre Bulă, prost să fii, noroc să ai… Da’ măcar de-ai fi cumpărat un bilet, ți-l făceam câștigător…
Așa și multă lume. Așteptăm fără să facem nimic. Cerem fără să dăm. E bine? Eu zic că nu-i deloc bine. Nu se poate să faci o omletă fără să spargi câteva ouă. După cum spuneam și aici, anormalul tinde să devină normal. Dar se mai poate schimba.
Uite și un articol interesant, din nou marca Empower.ro. Se numește „În așteptarea unei minuni”. Enjoy!
Reader Comments
Mai era si bancul cu ”vocea providentiala” pe aceeasi tema (desi sugestia era ca providenta nu functioneaza pentru lenesi)
Bula aude o voce mergand pe strada ”Bulaaaa…cumpara un bilet la loterie !”. Bula disperat intra, ia un bilet. Apoi vocea ii spune ”Bulaaaa, pune numerele pe care le puti tu de obicei !”. Asta pune numerele, asteapta cu sufletul la gura cateva zile si nimic, biletul era necastigator. Aude iar vocea ”Ghiniiiooon..Bulaaa !”.
Multe bancuri exista pe tema asta. O multime. Pacat ca-s adevarate…