Începând de astăzi
1. Începând de astăzi, o să am și ceva post-uri în engleză, spre deliciul unui cititor anume, care va reuși să nu se streseze prea mult… Te cunosc… Te cunosc… 
Și vă rog să îmi semnalați greșelile gramaticale, chiar dacă-s în română sau engleză, batâr să știu că îs citit, dacă nu de alta…
2. Gândirea mea a reușit să se schimbe nițel cam mult în ultima săptămână, și sper să vă surprind în mod plăcut. Revin la ideea cu Atheism vs Theism, și vă șoptesc ușor cum că eu de fapt sunt un rațional în devenire, și un teist DEIST acum. Am văzut destul de multe care mă pot convinge că există ceva, acolo, care nu-l pot desluși exact, dar sunt destul de sigur că religia organizată nu-i calea spre mântuire. Dacă există așa ceva, și presupunând că e necesar să fim mântuiți (da, e o parodie). Dar eu personal sper că se va ajunge undeva cândva la o gândire bazată pe altruism, inovație, curiozitate și dezvoltare personală, pentru că aceasta e calea cea mai bună pentru noi toți, nu pentru că nuș-ce personalitate mitologică ne-o cere. Și pentru că mie conștiința mi-o cere. Și pentru că EU aleg să ajut, nu să încurc. Și pentru că eu doresc (și aleg) să fiu mai bun, nu pentru că e cool, trendy, sau pentru a mă alătura turmei de fornăitori, colindători și fățarnici care consideră ca doar de Crăciun sau Paște e obligatoriu să PARI bun (pentru că bunătatea inimii se dovedește, nu se declară).
Sper să vă plac. Și sper și blog-ul scornit din prea-plin-ul inimii și a minții mele să vă placă. Dacă nu, nu-i bai. Dar sper să imi oferiți și o părere (justificată) despre ceea ce nu vă place, pentru a putea înțelege. Că nimeni nu-i născut să știe de toate. Nu de alta, dar a greși este omenesc.
Vă mulțumesc!
Reader Comments
Eu topai intre deism si agnosticism.
Foarte bine. Dar de ce agnosticism? Fara cunoastere? Explica, te rog… Si de care, intre ignosticism si agnosticism pragmatic? Ca is curios.. Si de ce?
As zice totusi un deism pasiv , un fel de ”there’s something out there but it’s not exactly my main object of research”.
Ok. Acum inteleg. Dar nu te tenteaza sa afli mai multe posibile intrebari? Ca despre raspunsuri… Eu personal, am ajuns la o rascruce de drumuri: Ori o iau razna, si dau in cinism si ma apuc de impuscat oameni, ori incerc sa inteleg acel magic “de ce?”. Si am ales momentan varianta 2. Iar pentru a intelege, trebuie sa imi dau seama cum gandesc eu. Iar la chestia cu deism-ul si moralitatea, din postul de dupa asta, am ajuns dupa contemplari multiple in paharul de vin…
Oh, evident ca religia organizata nu este calea spre mantuire :). Iar eu imi permit sa spun asta chiar facand parte dintr-o religie pe care am ales-o pe la vreo 19 ani, dupa studii aprofundate si intrebari cu sau fara raspuns
Fanatismul insa, fie ca este ateu sau religios e daunator, drept ca in forma de religios e mult mai rau. Asa cum nu inteleg vehementa prozelita, cred ca-ti trebuie de fapt mai multa credinta ca sa accepti un Big Bang.
Hmm, sa zicem ca am ales mai mult o doctrina decat o biserica. Sau mai mult un Dumnezeu logic, lucruri care au sens si din punct de vedere rational. Am studiat mult, teologic vorbind, mi s-a parut cea mai corecta si realista doctrina in conformitate cu baza biblica. The most accurate daca vrei asa. Am descoperit un Dumnezeu altfel, plin de umor, intelegere, stii, ca cineva care te iubeste nu numai pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce poti deveni.
Principiile morale si etice… unele da, pot parea depasite in lumea noastra. Insa nu ma indoiesc ca, daca ar fi pastrate, fara a se ajunge la nici un extremism, lumea ar fi mult mai buna.
Interesant. Foarte. Deci, umor, intelegere si toleranta. Frumoase concepte morale. Jos palaria.
Imi place sintagma (daca pot sa-i spun asa) “religia organizata nu-i calea spre mantuire”. Cred ca la inceputul evolutiei noastre,exploram pt. noi, prelucrand informatia prin propriile actiuni, pt. ca la maturitate, traind altruismul, s-o prelucram cu ceilalti prin schimbul informational, energetic si la final sa ne desprindem de matca, unindu-ne cu natura…
Nu stiu daca am scris bine, dar imi place filozofoa si cred intr-un D-zeu de deasupra religiilor.
Sigur ca nu te poti inalta dpdv spiritual, energetic, decat individual, lasand turma la o parte. Altruism matur, nu stiu daca inseamna spirit de turma :). Nu este obligatoriu sa inveti spiritualitatea “de la secunda 0 a nasterii” (referindu-te la startul in viata, dat de gene si familie), o poti dobandi pe parcurs, traindu-ti experientele. Oricum evolutia se face in trepte, si cred ca fiecare treapta are importanta, dificultatea si frumusetea ei spirituala…
Asa ca, crede!
E adevarat ca multi trec prin viata liniar si la cote joase, dar nimeni nu poate trai si muri in locul lor. Suntem diferiti si unici fiecare si sunt convinsa ca degeaba, nu traieste nimeni.
Exact. Nimeni nu scapa viu din viata. Nu destinatia conteaza, drumul care ne duce acolo. Cum alegem sa-l traim, in armonie cu altii sau in dezacord?
Si adrenalina-i buna, in anumite situatii. Orice exces, in schimb, poate cauza probleme… Dar eu mi-am gasit echilibrul meu, propriu. Al tau care e?
Cred ca toata viata suntem in cautare de echilibru, pt. ca suntem in continua transformare si nu putem controla fortele ce actioneaza din exterior asupra noastra.
Asta incerc sa fac si eu.
Unde esti, Auggie tata, sa-mi zici kum fu cura ceea de sanatate..
@Genoveva, controlul este o iluzie.. Mie imi place mult taoism-ul din prisma principiilor si aforismelor sale, si acolo era o chestie legata de flexibilitate si de jocul de filozofie… Citez ceva fain:
Nu există nimic obiectiv, nimic subiectiv…
Obiectivul emană din subiectiv,
Subiectivul din obiectiv.
În viaţă există moarte,
Şi în moarte există viaţa.
Posibilul poate deveni imposibil
Iar imposibilul posibil.
A afirma ceva înseamnă a cunoaşte negarea.
A nega, înseamnă a cunoaşte afirmaţia.
La fel şi înţeleptul: el nu-şi conturează nici o opinie
Şi se deschide către tao…
Dar aici am luat doar principiile morale, nu religia in sine.. .:)
Incerc sa fac un portret-robot al grupului de discutii format aici (caci nu puteti nega ca nu s-a format un grup pentru ca vad cam aceiasi comentatori peste tot blogul).
Oameni tineri, care nu pot inghiti doar ca asa li s-a spus in copilarie, la scoala etc.
Troubled souls, pentru ca nu-s multumiti cu idealuri cocalar-pitziponceshti.
Inteligenti pentru ca citesc si vizioneaza multe, intelepti pentru ca rumega informatiile si le personalizeaza.
Despre religie? Poate ar trebui inventat un cuvant mai generos care sa faca dreptate senzatiei de nonsens pe care o are omul care se apropie in fiecare zi de granita cu un “loc” de unde nimeni n-a venit sa ne aduca un suvenir de amintire.
Succes in drumul vostru (scuze pentru comun-izare).Intre timp nu e rau sa credti in cel de aproape (nevasta, copii, parinti) si sa va bucurati de cadouri (nu numai de Craciun)
@Sam: Vezi aceiasi comentatori pentru ca sunt putini cititori ai blog-ului. Am maxim 30 de unici pe zi, din care poti sa vezi si tu cati comenteaza…
Despre mesajul tau, nu trebuie sa-ti ceri scuze. Blog-ul este o chestie personala, prin care sper sa cresc sufleteste. Eu. Si ceilalti, dar, recunosc, blog-ul a fost facut mai ales pentru mine, pentru a reusi sa-mi mai mai exorcizez sufletul de anumite chestii.. Asa ca, multumesc de comentariu. Mai revino..