O gluma adevarata

„Look but don’t touch. Touch, but don’t taste. Taste, don’t swallow.” - The devil’s advocate.

Avem o „economie” de piaţă. Nu capitalistă, ci de piaţă – cu imaginea unei ţaţe care strigă - Ia brânza neamule! - între doi masculi feroce cu faţă de urs şi un căţel care nici el nu ştie prea bine ce caută pe acolo numai că mirosul îl înnebuneşte de nu poate pleca, pe lângă rafturi cu pet-uri de Fanta în care teoretic există lapte smântânit cu adaos de apă de var pentru subţiere şi cu privirea la mormane de varză, ceapă, şi roşii olteneşti din Turcia. Ăştia suntem. Avem un program Prima Casă care trebuie să scoată din amorţire sectorul imobiliar, cu condiţii grozave de creditare, pe care nu le-am avut nici în perioada în care fiecare metru de teren se măsura nu în centimetri ci în euro, însă avem şi aici un şpil – şomajul creşte, salariile se reduc, iar cei ce vor să cumpere prin acest program musai să cumpere locuinţe din categoria energetică A, B sau C. Nu energie violetă, ci e vorba de acel certificat energetic teoretic amânat, mult hulit, dar care se aplică. Şi săraci şi pretenţioşi. Mai bine scriau negru pe alb că se pretează doar locuinţele care sunt înscrise în Anexa 1 (la ordonanţă) – urmând enumerarea. Dar asta-i prima şi singura măsură anticriză din România.

O, dar stai, că mai urmează ceva. Un nou împrumut. TB a enunţat că mai trebuie bani, dacă nu se taie salarii. Bre, cred că suntem singura ţară din Europa (toată, inclusiv parte din Rusia, şi neexcluzând Albania) în care guvernul susţine public dorinţa de a scăpa de criză trăgându-i şuturi în fund economiei. Ar fi premieră mondială, dacă n-ar fi fost primii care au aplicat mai sus enunţata măsură economiştii din Zimbabwe şi Somalia.

Cum ieşim din criză? Crescând consumul. Cum? Păi punem toate televiziunile, ziarele şi toţi politicienii să scoată anunţuri fataliste ba că-i criză, ba că e recesiune, ba că vor muri oamenii de foame, ba că vor fi impozitate pensiile, ba că vor da afară din sectorul public mii de oameni, că doar aşa pornim motoarele. Stai un pic… Să recitim… Ce?

Scoatem ţara din criză paralizând-o. Pentru că ştim că atunci când oamenii intră în panică doresc să consume cât mai mult. Sau nu?

E frumos? E necesar? Într-o ţară în care încă se ştie că factorul generator al cancerului este o bacterie, care se tratează în mod necesar cu tincturi de păducel şi ceai de tei, în care vaccinarea omoară oameni şi nu boala, şi mâncarea te poate omorî. Păsările sunt gripate, vacile sunt nebune, porcii mai au un pic şi evoluează într-o specie nouă necomestibilă, laptele expirat se repasteurizează şi ouăle provin din găini stresate cu claustrofobie, mai rămâne pâinea şi peştele – promovate gratuit şi împărţite de Biserică. Dar stai, că grâul e bun doar încolţit, porumbul e modificat genetic, iar peştele prăjit în unt cauzează un atac brusc de panică la ficat.

Dragilor, nu ştim să trăim. Recunosc, nici eu nu ştiu. Există chestii care ţin de educaţie, de creştere şi de oamenii din jur. Vremea urâtă dă depresie. Televizorul dă atacuri de panică. Mai nou şi filmele îndeamnă la sinucidere (vezi Avatar şi efectul său asupra românilor), că deh, viaţa de apoi e mai frumoasă. Stresul ucide.

Nu dragilor, nu-i un film horror, e viaţa noastră. Avem dreptul la fericire şi obligaţia de a o căuta prin orice mijloace. Trebuie să ne scuturăm de praf şi noroi, şi să vedem ce putem face pentru ca peştele să nu ne mai provoace atacuri de panică, şi să ne priască şi porcul şi viţelul. Numai că putem face asta doar prin schimbarea stilului de viaţă. Radical. Cum ne putem urni să-l schimbăm? Prin voinţă (ceea ce n-avem) şi/sau prin situaţii grave (pe care le avem) care se vor agrava. Aşadar nu vă speriaţi, politicienii vă vor binele. Chiar dacă înseamnă că vor distruge totul ca să-l obţină.

Progresul, întâmplarea şi natura umană

Şi?

Citind istoria de la un cap la altul, vedem ce s-a petrecut. Desigur, istoria a fost scrisa de învingători, a fost manipulată, a fost rescrisă de multe ori pentru a modifica trecutul amintit. Uneori s-a reuşit, alteori nu. Au apărut eroi mitici, uneori chiar ridicaţi la rangul de sfinţi, alteori au fost pur şi simplu uitaţi. S-au născut imperii, au dispărut civilizaţii, am uitat mult ca specie. Multe păreri există pe tema asta. Desigur, nu putem judeca o specie întreagă luând în considerare criteriile unei singure civilizaţii. Ceea ce nouă ni se pare acum corect, moral, just şi evident, în trecut au existat civilizaţii care au considerat exact inversul. Poate în viitor vom fi şi noi judecaţi la fel. Nu avem de unde şti ce ne aduce viitorul, nici care va fi rezultatul acţiunilor noastre pe termen lung.

Read More…

Dedicatie de 1 Martie

O, îndulceste-ti ochii tai, iubita,

O, însenina fata ta de nea.

Nu stii ca-n piept inima mea ranita

Tresare-adânc la întristarea ta?

Tresare-adânc, tresare-adânc, iubita ­

Oh, în zadar mi-ncreti tu fruntea ta.

Durerea chiar de-o simulezi ­ eu simt

Fiori adânci în pieptul meu trezind.

Ah! cât esti tu de mândra si frumoasa

Când râzi, când plângi, când ma saruti, când ­ ah!

Cuprind în mâni eu capul tau ­ geloasa!

Si sarut ochii-ti plini de lacrimi, ah!

Ei stralucesc ca stelele focoase

Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!

Si te iubesc, si te sarut, te-ador,

Amorul meu, nespusul meu amor!

De cogito

Dacă gândim, de ce gândim? Gândim prea mult. Ne facem probleme. Drobul de sare este mai prezent decât oricând. De ce?

Am stat mult să mă gândesc, şi mi-am dat seama că frica pentru mine e o emoţie negativă. Negativă în sensul de „paralizatoare”. Sigur că funcţionez mai bine în condiţii de stress, însă stress-ul nu implică neapărat frica.

Frica este un răspuns emoţional la perspectiva unei ameninţări posibile. Considerând că orice şut în fund e un pas înainte, şi că dacă suntem sănătoşi şi dorim să fim fericiţi chiar putem fi, oare frica asta e chiar aşa de necesară? De ce e necesară frica? Nu spune ca pentru a ne disciplina, pentru că aşa ceva e o tâmpenie. Nu-ţi baţi copilul cu mătura ca să-l disciplinezi, asta ceva ţine de drepturile omului… Vorbesc de frica de viitor, frica de păienjeni, frica de întuneric, frica de înălţimi, frica de spaţii închise.. Una este conştientizarea pericolului şi alta e frica. La asta mă refer…

“Man first of all exists, encounters himself, surges up in the world – and defines himself afterwards.” Sartre.

Aşadar, permite-mi o întrebare, dragă cetitoriule… De ce am avea, ca oameni moderni, nevoie de frică?

Read More…

Răutatea

… nu există. Este doar opusul bunătăţii. La fel se poate judeca şi invers. Ce ne face pe noi oameni buni? Şi în ce măsură a fi om bun este corect sau moral? Cu referire la a fi bun sau a fi rău, vreau să dau un exemplu legat de acest concept şi de moralitatea acestuia. A fi bun înseamnă să ajuţi pe cineva, nu? Să îl hrăneşti când are nevoie. Există un proverb foarte vechi care spune: „Dă-i unui om un peşte, şi l-ai hrănit pentru o zi. Învaţă-l să pescuiască, şi l-ai hrănit pentru o viaţă întreagă”. Dar ce se întâmplă dacă prin faptul că tu îl hrăneşti zi de zi, sau îi dai bani zi de zi, îl privezi de dorinţa de a ieşi din starea în care se află? Ce se întâmplă dacă prin simplul fapt că eşti bun cu el îi strici viaţa? Mai este moral să fii bun în acest caz? Sau faptul că tu îl hrăneşti este un lucru rău? Think about it…

Read More…