Scopul prezentului articol nu-i de a combate modul religios de a vedea lucrurile, ci de a exprima o părere diferită de cea general acceptată. Am ţinut neapărat să subliniez acest lucru pentru a evita comentariile de gen „avem deja o variantă, pentru că scrie în…” unde putem înlocui „…” cu biblia, coranul, talmudul, etc.
Cât e de bine să ceri perfecţiunea de la jumătatea ta? Ce au în comun poveştile cu făt frumos pe cal alb şi realitatea? Oare e bine să aştepţi, poate la nesfârşit, să apară acea persoană care să fie tot ceea ce îţi doreşti? Păi nu mai aştepta, caută. Dar nu perfecţiunea, asta niciodată.
Vreau să-mi fac concediul, unde recomandaţi?
Să zicem că vine şeful şi îţi spune că eşti un bou, nu ţi-ai făcut obiectivele, şi că trebuie să-ţi găseşti un loc de muncă. Colac peste pupăză şi maşina îţi este lovită în parcare, iar toate problemele parcă atunci vin năvală pe tine. Bineînţeles că eşti dat peste cap, este şi normal. Nimic nu-i bine, tot universul e împotriva ta. Ai muncit, ai tras cât ai putut, iar acum toate realizările îţi sunt şterse cu buretele. Ce-i de făcut?
Având în vedere postul precedent, aş vrea să vă zic câteva chestii. Ştiu că sondajul acela a fost făcut pe puţini oameni, dar cred că pe noi la nivel de ţară ne reprezintă. Cred cu tărie că 70% din români aleg medicina alternativă ca fiind cel puţin complementară medicinei alopate. Cu cine vorbesc despre orice problemă medicală, mă lovesc în cam 3 cazuri din 4 de acelaşi răspuns: „Ai încercat şi …?”. Unde „…” poate fi înlocuit cu chestii naturiste, homeopate, bioenergie şi tot felul de astfel de „terapii”.
Să discutăm un pic cadrul general. Nu contest faptul că există o serie de plante cu acţiuni terapeutice, şi nu vreau să elimin meritul acestora în tratamentul anumitor afecţiuni. Însă, aţi avut vreodată posibilitatea de a discuta cu medici de renume? Mă refer la cei recunoscuţi în ţară şi în străinătate, profesori universitari de renume internaţional? Toţi, fără îndoială, spun acelaşi lucru:
